18 ani de rezistenţă paşnică în faţa Crimei. Începutul unui măcel contemporan comemorat la Ambasada Chinei
alte articole
An de an, în data de 25 aprilie, în numeroase ţări ale lumii, inclusiv în România, au loc comemorări şi proteste paşnice menite să reamintească lumii că în urmă cu 18 ani, în China, avea loc un eveniment ce urma să prefigureze unul dintre cele mai mari masacre ale zilelor noastre: genocidul declanşat de regimul comunist de la Beijing împotriva aderenţilor Falun Gong, o tradiţională practică spirituală chineză.
În ziua de 25 aprilie 1999, în cadrul unui incident rămas în istorie sub numele de "apelul de la Zhongnanhai", peste 10.000 de chinezi au ieşit să protesteze paşnic cerând oprirea denigrării practicii lor şi eliberarea unor colegi care fuseseră arestaţi de Partid pentru că ceruseră retragerea unui articol defăimător din presă la adresa Falun Gong.
Deşi deosebit de liniştit şi civilizat, evenimentul avea să fie folosit de către dictatorul comunist al momentului drept pretext pentru declanşarea unei persecuţii brutale, căreia i-au căzut victime zeci de milioane de persoane.
În Bucureşti, apelul de la Zhongnanhai - sediul central al guvernului chinez - a fost comemorat în faţa Ambasadei Chinei, unde zeci de aderenţi ai Falun Gong au adus un omagiu celor ucişi în timpul celor 18 ani de persecuţie. Prin prezenţa lor, practicanţii - care au ţinut în mâini fotografii cu chipurile colegilor omorâţi în China - au transmis mesajul că torturile, crimele şi persecuţia trebuie să înceteze.
"Îi amintesc Chinei că prin moarte nu poate să strălucească. Dacă îşi distruge propriile resurse, toţi oamenii integri, va rămâne doar cu cei care nu ştiu altceva decât să denunţe, să omoare, care nu sunt capabili să aducă bun nimic în jurul lor. Până la urmă întreaga lume îi va întoarce spatele şi îi va izola şi nu vor putea cumpăra la nesfârşit toate conştiinţele pământului", a declarat o practicantă Falun Gong.
Comemorarea din faţa Ambasadei a transmis totodată şi un mesaj de speranţă şi încredere, căci, dacă acum 18 ani liderul Partidului Comunist care a declanşat persecuţia, îşi imagina că în 3 luni va decima Falun Gong, sacrificiile şi curajul practicanţilor chinezi care au înfruntat teroarea dezlănţuită de regimul comunist, au făcut ca mişcarea spirituală să reziste celei mai brutale campanii genocidale a istoriei recente.
Apelul de la Zhongnanhai
În urmă cu 18 ani, Beijingul vedea ce nu mai văzuse niciodată: peste 10.000 de oameni stăteau ordonat în picioare, pe trotuar, de-a lungul a doi kilometri în apropierea sediului central al Partidului Comunist. Erau civilizaţi. Nu scandau. Nu strigau.
Cei peste 10.000 de chinezi veniseră la guvern pentru eliberarea a 45 de colegi de-ai lor din Tianjin, arestaţi abuziv cu două săptămâni înainte, după ce ceruseră depublicarea unui articol defăimător la adresa practicii lor, publicat de Compendiu de Ştiinţă şi Tehnologie pentru Tineret sub semnătura cumnatului ministrului Securităţii Publice, devenit ulterior vârf de lance în campania anti-Falun Gong.
Iniţial, practicanţii Falun Gong făcuseră apel la Guvernul Municipal Tianjin, unde fuseseră direcţionaţi către Biroul Central pentru Apeluri din Beijing, un fel de Parchet General al Chinei. Aşa se face că cei 10.000 de oameni au ajuns la Zhongnanhai, unde erau aşteptaţi de un număr impresionat de forţe de ordine.
După 24 de ore de negocieri între demonstranţi şi oficialii chinezi, cinci reprezentanţi ai demonstranţilor au fost invitaţi să vorbească cu premierul Zhu Rongji. Oficialul a emis imediat un ordin de eliberare a practicanţilor arestaţi şi a asigurat reprezentanţii că guvernul nu are probleme cu Falun Gong.
Mulţimea s-a dispersat imediat în linişte.
A doua zi a urmat dezastrul. Adunarea practicanţilor, deşi foarte liniştită, a fost folosită ca pretext de preşedintele de atunci al Chinei comuniste, Jiang Zemin, pentru declanşarea unei persecuţii la scară naţională împotriva unor cetăţeni paşnici, care nu aveau altă "vină" decât faptul că îşi practicau zilnic exerciţiile lor de qigong.
Persecuţia. O poveste despre teroarea născută din invidie
Apelul de la Zhongnanhai - un act de curaj cu totul deosebit, având în vedere că Partidul arătase, în '89, la Tiananmen, că nu se sfieşte să scoată tancurile împotriva cetăţenilor - a ţinut prima pagină a presei internaţionale care a lăudat modul în care premierul chinez a soluţionat problema. Laudele la adresa lui Zhu Rongji au curs în mass-media occidentală.
Unul dintre efectele secundare a fost stârnirea nemulţumirii preşedintelui chinez, Jiang Zemin: despre el nu vorbea nimeni.
La invidia acestuia faţă de premier s-a adăugat şi resentimentul faţă de Falun Gong, care ajunsese mai populară printre chinezi decât Partidul Comunist. Potrivit cifrelor făcute publice de însăşi autorităţile chineze, între 70 şi 100 de milioane de chinezi îmbrăţişaseră practica până în 1998.
Liderul Partidului a organizat o şedinţă a Comitetului Biroului Politic în care a ordonat eradicarea Falun Gong, plănuind totodată şi căderea premierului Zhu Rongji, devenit indezirabil datorită popularităţii sale.
Trei luni mai târziu, pe 20 iulie, în pofida opoziţiei membrilor Biroului Politic, care nu vedeau rostul persecuţiei, preşedintele Partidului a decis să scoată practica în afara legii.
A urmat teroarea.
Pentru a motiva represiunea, mass-media, controlată de stat, a început să fabrice şi propage valuri de ştiri denigratoare la adresa practicanţilor Falun Gong. Oameni care credeau în Adevăr, Compasiune, Toleranţă, erau demonizaţi prin toate mijloacele, regimul de la Beijing mergând până la a înscena o autoincendiere în Piaţa Tiananmen.
A fost înfiinţată chiar o agenţie specială - infamul Birou 610, o structură extrajudiciară asemănătoare Gestapoului, însărcinată cu eliminarea Falun Gong.
Ajunşi inamicul public numărul 1, practicanţii au fost arestaţi şi aruncaţi după gratii sau în centre de "reeducare". Cum mişcarea Falun Gong nu are nici o organizaţie, Securitatea chineză nu a avut altă cale de a strânge informaţii decât smulgându-le de la cei aflaţi în detenţie - prin tortură.
Lucrurile nu s-au oprit aici. În scurt timp, închisorile chineze au fost umplute până la refuz de oameni care nu se lăsau "reformaţi" şi preferau mai degrabă să moară decât să-şi trădeze colegii.
Într-un cinism greu de conceput pentru o minte umană, s-au gândit să îi "valorifice" altfel decât punându-i la muncă în lagărele Partidului - şi anume vânzându-le organele pe piaţa ilegală de transplanturi.
Astfel că prizonierii au fost transfomaţi într-o bancă vie de organe - tăiaţi la cerere pentru ca organele să le fie apoi transplantate străinilor sau chinezilor cu bani care-şi permiteau luxul de a plăti câteva zeci de mii de dolari pentru a avea un organ "proaspăt" în timp record.
La scurt timp după debutul persecuţiei contra Falun Gong, industria transplanturilor a explodat în China. S-au construit sute de spitale noi cu mii de paturi, în care operaţiile se făceau pe bandă rulantă. Cum de multe ori prizonierii nu îşi dădeau numele pentru a-şi feri de persecuţie familiile şi vecinii, moartea lor rămânea neştiută.
"Această persecuţie este ceva nemaiîntâlnit în istoria modernă, aş putea spune ceva poate de neegalat. Aceşti oameni care urmau o practică paşnică în care făceau nişte exerciţii fizice şi urmăreau să îşi trăiască viaţa conform principiilor Adevăr, Compasiune şi Tolerantă, au fost persecutaţi fiind arestaţi arbitrar, duşi în lagăre de muncă forţată, unde au fost supuşi unor torturi inimaginabile care în câţiva ani au culminat chiar cu extrageri forţate de organe.
Guvenul chinez a reuşit să facă profit de pe urmă acestor oameni, care sunt şi astăzi folosiţi ca o bancă vie de organe. Practic, ei sunt la dispoziţia regimului şi organele lor sunt vândute oriunde în lume, oricărei persoane care are nevoie de un transplant şi care prezintă suma solicitată de spitalul din China", a declarat o practicantă Falun Gong prezentă la protestul paşnic de la Ambasadă.
Atrocităţile ies la lumină. Lumea reacţionează
Recoltarea de organe de la prizonieri de conştiinţă vii a fost dezvăluită inţial de ziarul Epoch Times în 2006, după ce soţia unui fost chirurg din China a trecut pragul redacţiei din Washington, relatând despre existenţa unor spitale militare care foloseau deţinuţi din lagărele de muncă drept bănci vii de organe, împotriva voinţei lor. Soţui ei, chirurg, extrăgea asemenea organe.
Informaţia, făcută publică de ziar, a fost preluată ulterior de doi investigatori indepedenţi. Fostul secretar de stat canadian David Kilgour şi avocatul de drepturile omului David Matas au declanşat o investigaţie independentă finalizată, în 2006, cu un Raport - a cărui a treia variantă apărută în 2009, numită "Recoltarea Sângeroasă", a fost nominalizată la premiul Nobel pentru Pace. Concluzia raportului era una cutremurătoare: statul chinez ucide sistematic practicanţi Falun Gong pentru a le vinde organele.
Ulterior, celor doi li s-a alăturat în documentarea genocidului din China şi jurnalistul de investigaţie Ethan Gutmann, la rândul său autor al unei cărţi dedicate recoltării de organe din China - The Slaughter - Carnagiul. Munca celor trei a fost încununată de un nou raport independent - "Recoltarea sângeroasă / Carnagiul: O actualizare" - care arată că spitalele chineze au transplantat, începând din 2000 şi până acum, între 60.000 şi 100.000 de organe anual. Numărul de transplanuri efectuate în aceşti ani este estimat la 1,5 milioane. Soldate, probabil, cu tot atâtea decese.
Ecouri internaţionale
De-a lungul anilor, practicanţii Falun Gong precum şi activiştii pentru drepturile omului au tras numeroase semnale de alarmă, arătând că în China oamenii sunt ucişi la comandă doar fiindcă au convingeri spirituale. Desele apeluri, investigaţiile în domeniu etc. au făcut ca mai multe ţări ale lumii printre care Spania, Israel, Italia, Taiwan, Australia să îşi modifice legislaţia din domeniul transplanturilor, pentru a stăvili fenomenul turismului de transplant în China.
La rândul său, Parlamentul European a adoptat în decembrie 2013 o Rezoluţie prin care China este chemată să "pună capăt imediat practicii de recoltare de organe de la deţinuţi politic." Congresul American a acţionat asemănător, adoptând mai multe rezoluţii legate de recoltarea de organe, ultima fiind Rezolutia 343.
Aproape concomitent cu rezoluţia 343 a Congresului Statelor Unite ale Americii, peste jumătate dintre membrii Parlamentului European au semnat Declaraţia WD48, cerând legislativului UE demararea unei anchete independente privind recoltarea de organe ce are încă loc în China şi punerea în aplicare, fără întârziere, a Rezoluţiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013 privind recoltarea de organe în China, menţionată mai sus.
