Până în prezent, reţeaua căilor ferate nu a constituit un obiectiv prioritar pentru guvernanţi, nu s-au făcut investiţii importante şi nu au fost elaborate proiecte de infrastructură feroviară care să situeze România în rândul ţărilor europene cu o infrastructură modernă. Astfel, de zeci de ani nu au fost alocaţi bani pentru reabilitarea liniilor de cale ferată şi nu s-au făcut reparaţiile necesare la podurile de cale ferată etc.
Nu numai că reţeaua de cale ferată nu a fost modernizată, dar a fost adusă treptat într-o stare de funcţionare precară, ajungându-se acum la situaţia extremă ca circa jumătate din calea ferată să dispară.
Costuri colaterale care nu vor apare imediat
Se estimează că pentru închiderea liniilor de cale ferată vor fi necesare şi o serie de costuri colaterale. Aşa cum s-a procedat şi în trecut, şinele pot fi vândute la fier vechi. Însă la preţul mic, de un 1 leu/kg, nu se vor primi sume mari de bani care să compenseze celelalte cheltuieli care sunt necesare pentru dezafectarea liniilor de cale ferată: dezmembrarea liniilor, scoaterea din inventar, transportul lor etc.
Cel mai grav lucru este însă că circa 10 mii de oameni de la CFR SA şi de la CFR Călători, ar putea să îşi piardă locurile de muncă în urma aplicării acestor măsuri.
Nici pentru statul român nu ar fi un câştig deoarece pe lângă alte neajunsuri (poluarea din acele zone) ar putea avea o serie de alte costuri, inclusiv salariile compensatorii pentru cei disponibilizaţi.
