Onorariul fix a fost aprobat cu votul a 70,25% din creditori, însă aprobarea bonusului a fost amânată. Lui Remus Borza, prin firma sa Euro Insol, i-a fost acordat acest onorariu fix pentru perioada 20 iunie 2012 - 26 iunie 2013, când Hidroelectrica s-a aflat pentru prima dată în insolvenţă.
Totodată, creditorii au amânat aprobarea unei alte prevederi, potrivit căreia Euro Insol ar fi urmat să primească un onorariu de performanţă de 2% plus TVA din profitul net al companiei începând din 1 martie 2014 până la data închiderii procedurii reorganizării judiciare, însă nu mai mult de 2 milioane de euro plus TVA.
Printre creditorii Hidroelectrica se numără Ministerul Economiei, Nuclearelectrica, Administraţia Naţională Apele Române, ING, Banca Comercială Română, BRD Groupe Societe Generale, Citi Bank şi Unicredit.
Reamintim că Hidroelectrica a fost un an în insolvenţă, din iunie 2012 până în iunie 2013. În februarie 2014, după o jumătate de an de respiro, compania a reintrat în insolvenţă, după ce Curtea de Apel Bucureşti a admis recursurile formulate de mai mulţi traderi de energie (aşa numiţii "băieţi deştepţi"), decizând că, în 2012, condiţiile pentru intrarea în insolvenţă a companiei nu au fost îndeplinite.
Cea de-a doua întrare în insolvenţă a Hidroelectrica a dat peste cap planurile guvernului, care se angajase în faţa FMI să listeze compania la bursă până în iunie.
Asupra intrării în insolvenţă a Hidroelectrica a planat suspiciunea că ar fi fost un aranjament, prin care care contractele cu băieţii deştepţi să poată fi continuate, îndeplinind în acelaşi timp condiţia FMI de a rezilia contractele cu aceştia:
"Contractele cu băieţii deştepţi pe care le-am văzut (s-au publicat în presă în vara lui 2012) n-aveau nimic în ele care să le facă imposibil de reziliat fără procedura insolvenţei. Cel mai probabil, toată chestia cu insolvenţa a fost un uriaş şmen prin care contractele cu BD să poată fi continuate, bifând în acelaşi timp o condiţie FMI la care FMI-ul n-ar fi renunţat în veci: rezilierea/renegocierea contractelor cu BD”, opina în februarie Ana Otilia Nuţu de la Forum Expert, care a comparat această situaţie cu cele de la CFR Marfă şi Oltchim.
„Un şmen exact la fel ca "privatizarea" lui CFR Marfă - s-au asigurat că nu se privatizează cu o companie serioasă şi că nici Gruia Stoica nu trebuie să dea banii pe ea, ci o poate căpuşa în continuare la stat. Un şmen exact ca "privatizarea" Oltchim, acest "geniu" al trasului FMI-ului în ţeapă, Vulpescu, acelaşi cu cel care a trimis Hidroelectrica în insolvenţă”, a precizat Ana Otilia Nuţu.
„În acest moment, Hidroelectrica revine în administrarea trimisului în judecată Borza, cel care şi-a dat singur contracte de la Hidroelectrica, şi ăla de care Curtea de Apel Bucureşti zice că n-a avut dreptate când n-a recunoscut creanţele băieţilor deştepţi. În acest moment, se duce toată selecţia competitivă a managementului (Hidroelectrica era şi singura companie unde selecţia arăta chiar bine). Se duce şi listarea la Bursă. Dar Guvernul e fericit, poate explica FMI, "am făcut tot ce s-a putut, dar n-am avut ce face, trebuie să le dăm băieţilor deştepţi banii înapoi". Decizia CAB e definitivă, Hidroelectrica se întoarce în insolvenţă. Se rejudecă dacă şi trebuie să-i despăgubească pe băieţii deştepţi”, a explicat Nuţu.
Artizanii insolvenţei Hidroelectrica
Coincidenţă sau nu, magistratul care a tranşat în 2012 dosarul de intrare în insolvenţă a Hidroelectrica este una şi a aceeaşi persoană cu judecătorul sindic Mircea Moldovan, arestat în urmă cu o săptămână pentru luare de mită. Paradoxal, insolvenţa unei companii de importanţa strategică pentru ţară a fost judecată de un judecător exclus din magistratură de către CSM pentru "fapte ce aduc atingere deontologiei profesionale şi demnităţii de magistrat", fără ca autorităţile să se fi sesizat.
Remus Vulpescu, cel ce a semnat intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica, a fost numit membru şi apoi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Hidorelectrica în mai 2012, de către ministrul Economiei, Daniel Chiţoiu (acuzat de DNA de abuz în serviciu şi constituire de grup infracţional organizat în dosarul ASF - Carpatica), după ce anterior premierul Ponta îl instalase director al Corpului de Control al guvernului. În iunie 2012, Vulpescu a fost promovat şi în funcţia de preşedinte al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizărilor în Industrie (OPSPI), un birou din Ministerul Economiei care gestionează companii de stat în valoare de circa 15-20 de miliarde de euro (Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica, Transgaz, Complexul Energetic Oltenia, Electrica, Oltchim, Conpet, Oil Terminal, Romaero etc.
Ulterior numirii în funcţie şi nebănuitului succes cu insolvenţa Hidroelectrica, Vulpescu a gestionat pseudo-privatizarea Oltchim, vândută lui Dan Diaconescu(PP-DD), care s-a dovedit că nu are bani pentru a achita pachetul de acţiuni "cumpărat."
Întrebat la momentul respectiv de Gândul de ce privatizarea Oltchim nu a fost făcută cu un investitor strategic, care să se angajeze nu numai să continue activitatea de bază a combinatului, ci şi să investească în tehnologia combinatului, Vulpescu a explicat că graba în privatizare s-ar datora dorinţei de nestăvilit a României de a respecta angajamentelor asumate faţă de instituţiile financiare internaţionale:
"Avem angajamente cu instituţiile financiare internaţionale. Avem un calendar care trebuie respectat. Dacă privatizarea nu ar avea loc la termenul angajat atunci ar fi consecinţe serioase. Guvernele anterioare aţi văzut cum s-au ocupat de această problemă. Noi nu am avut acei ani, acel an sau acele şase luni măcar pentru a duce astfel de negocieri cu un investitor strategic. În mod normal, pentru astfel de discuţii este nevoie de măcar un an, un an şi jumătate", declara Vulpescu în toamna lui 2012.
Diaconescu a fost desemnat câştigător al licitaţiei deşi una dintre firmele sale era în faliment iar alte două firme aveau datorii către bugetul de stat de circa 1,7 milioane de euro: "Nu vreau să dau exemple de miliardari de pe continentul american care au firme în faliment. Dacă au companii în faliment nu înseamnă că nu dispun de bani", i-a certat în septembrie 2012 Vulpescu, şeful OPSPI, pe jurnaliştii de la Gândul care-şi exprimau îndoiala că Dan Diaconescu ar fi cumpărătorul cel mai potrivit pentru Oltchim.
