Goana după aur a chinezilor în Africa, un Far West contemporan

Fenomen senzaţional! Eram obişnuiţi cu dispariţia chinezilor chiar în ţara lor, dar dispăruţi în Africa, cam 50 de mii, şi statul să descopere din „întâmplare” acest lucru, este ceva nou chiar şi pentru noi românii care ştim cât de super controlaţi şi chiar persecutaţi sunt unii dintre ei.

„Dispăruţii” sunt noii protagonişti ai goanei după aur, care "cern" Ghana, al doilea mare producător de metale preţioase din Africa, pentru a-l găsi. Ambasada chineză în Accra a "descoperit" că 124 dintre aceştia au fost arestaţi într-un raid organizat de poliţia din Ghana fiind acuzaţi: de a fi imigranţi ilegali, de a profita de forţa de muncă locală şi de violenţe grave împotriva populaţiei locale.
Ziarele din Beijing scriu că mulţi dintre muncitorii chinezi se ascund în junglă şi că poliţia şi armata din Ghana instigă oamenii pentru a-i alunga şi a jefui proprietăţile lor. Pe web au ajuns zvonuri de distrugeri ale fermelor chineze şi chiar şi de morţi.

Diplomaţii de la Beijing tratează problema cu prudenţă, cerând respectarea legii. China a investit mai mult decât orice altă ţară din lume în Africa în ultimii zece ani. Cel puţin 113 miliarde de dolari pentru a fi protagonistul din exploatarea resurselor naturale, de la petrol la agricultură, la metale. Împrumuturi, de asemenea, generoase, evaluate la 110 miliarde de euro şi cadouri, cu construirea de stadioane şi aeroporturi în detrimentul "fraţilor chinezi ai poporului din Africa".

Dar acuzaţiile sunt grele, se vorbeşte de neo-colonialism. Acum vine la lumină scandalul căutătorilor de aur ilegali care ar putea ruina frumoasa imagine de cooperare pe care Beijing încearcă să o construiască.
Se spune că unii dintre aceşti mineri chinezi au acumulat 12 milioane de euro într-un an. În Ghana sunt extrase 98 de tone de aur pe an, din care jumătate sunt extrase de către chinezi în minele "legale" la lumina soarelui (sau ilegale).
Fenomenul căutătorilor de aur ilegali, de fapt, este foarte bine cunoscut de către autorităţile din Republica Populară Chineză, pentru că într-o bancă mică, în 2011, în satul Shanglin au fost depuşi un miliard de yuani (120 de milioane de euro) în doar două săptămâni. Venitul mediu al unui fermier în acea zonă nu depăşeşte 5.000 de yuani pe an. Aşa a fost descoperit că cei mai mulţi dintre căutătorii de aur au pornit în căutare de avere în Africa tocmai de la Shanglin, dîn provincia Guanxi.

Numărul lor este incert, între 30 şi 50 de mii. Prezenţa lor a stârnit tensiuni cu ghanezii.

Dar acum adevărul iese la iveală. Unii veterani ai goanei după aur din China spun o poveste diferită: prospectorii care au venit de la Shanglin tratează muncitorii africani ca pe sclavi, cu plăţi de mizerie, ca şi raţiile de mâncare pe care le dau minerilor, mai rele decât cele date câinilor. Iar reacţiile nu întârzie. În multe sate din Ashanti, regiunea centrală din Ghana, mulţi au fost agresaţi, femeile violate şi casele arse. Aceste fapte sunt raportate de către South China Morning Post, ziarul în limba engleză din Hong Kong, prin urmare, nu supus cenzurii.
Violenţă atroce, cazuri de rasism. Ca şi în Far West. Dar de această dată jucătorii au venit din Orientul Îndepărtat.

Potrivit unui alt ziar chinez în limba engleză „Global Times”, dar care provine din Beijing, Ministerul de Externe chinez a cerut executivului din Ghana "să asigure muncitorilor arestaţi un tratament uman".

Normal, viaţa unui om este preţioasă. Dar din instinct îmi vine să întreb guvernul chinez: de ce nu vă convine tratamentul inuman, crud, care este aplicat cetăţenilor chinezi în Africa, acelaşi tratament pe care voi înşivă îl aplicaţi in China cetăţenilor chinezi? Care este diferenţa? Normal că nu vom avea un răspuns prea curând, e suficient să vedem că după 24 de ani Masacrul din Piaţa Tiananmen nu e nici măcar recunoscut, de pedepsirea vinovaţilor ce să mai vorbim!? Dar despre lagărele de muncă din China? Nu va trece mult timp, şi va fi clar pentru întreaga lume că soft power afişată ostentativ de guvernul de la Beijing este mult prea hard pentru a-i ciuguli din palmă "pomenile".