Incendiu mortal ne reaminteşte: China ucide

Undeva, în nord-estul Chinei,a luat foc un abator. 120 de oameni au murit. Cel puţin 54 au fost răniţi. Abatorul se numeşte Baoyuanfeng Poultry Company şi are.. avea 1200 de angajaţi. Acum are cu cu o sută şi ceva mai puţin.

În dimineaţa zilei de luni, în jurul orei 6 dimineaţa, o explozie a răsunat la abator. O scurgere de amoniac, aprinsă de o scânteie a iscat un incendiu iar focul s-a extins rapid.

Supravieţuitorii descriu groaza pe care au trăit-o în interiorul fabricii arzânde.

Nefamiliarizaţi cu ieşirile de incendiu, oamenii s-au îmbulzit spre ieşirile fabricii. Nu au putut ieşi. Uşile erau încuiate pe dinafară. Nu se ştie de ce. Doar una dintre uşi rămăsese descuiată, au declarat supravieţuitorii intervievaţi. Insuficient pentru 300 de oameni care se înghesuiau disperaţi să scape din infern. Cam jumătate au reuşit să iasă. Restul, au murit arşi sau sufocaţi, călcându-se în picioare pentru o ultimă gură de oxigen.

Ajutaţi de câini dresaţi, pompierii încă mai caută prin ruine dar sunt slabe şanse să se mai găsească supravieţuitori.

De ce fabrica nu avea mai multe ieşiri deschise? Motivul este încă ... neclar.

Pare un fapt divers, un fapt oarecare din îndepărtata China. Câţiva oameni au murit... oricum sunt foarte mulţi în China şi nouă, la mii şi mii de kilometri de ce ne-ar păsa de 100 (şi încă un pic) de chinezi?

Este o întrebare la care ne răspund americanii. Presa lor vuieşte de ştiri despre accident.

China creşte. Capacitatea şi producţia sa industrială cresc vertiginos. Se produce şi se exportă din ce în ce mai mult.

Însa producţia nu este susţinută în aceleaşi măsură de grija pentru om, pentru siguranţa muncii, pentru igienă, astfel încât ceea ce se produce să fie sigur pentru consumatorul final, fie acesta chinez, american, francez, român.

Preţul de sânge al dezvoltării industriale la chinezi

Accidente de muncă mortale însoţesc de ani de zile rapida dezvoltare industrială a Chinei.

Peste 140.000 de oameni au fost ucişi în accidente de muncă în fabricile din China numai în ultimii doi ani, conform cifrelor oficiale.

Muncitorii chinezi, fie că lucrează în industria procesatoare a hranei, fie în fabrici ce asamblează smart phone-uri, lucrează de multe ori în circumstanţe care pe noi, europenii, ne-ar duce cu gândul mai degrabă la austere cazemate militare decât de ceea ce înţelegem noi prin conceptul de fabrică, construită de oameni pentru ca alţi oameni să lucreze în interiorul ei, în libertate, siguranţă şi civilizat.

Libertatea de mişcare a muncitorilor chinezi în perimetrul întreprinderilor este adesea limitată, iar securitatea muncii este de multe ori sublimă dar inexistentă. Sau lasă foarte mult de dorit.

În 2011, gigantul Apple, a fost obligat să emită noi linii directoare de protecţie a muncii pentru subcontractorii săi chinezi, după ce patru oameni au fost ucişi şi 59 răniţi în accidente survenite la doi dintre furnizorii săi din China.

Mai mult de 1.300 de oameni au murit în China în accidente miniere doar anul trecut.

De ce sunt îngrijoraţi americanii

Incendiul de la abatorul din provincia Jilin survine la scurtă vreme după ce chinezii au depus o ofertă de cumpărare pentru cea mai mare fabrică de procesare a cărnii de porc din lume, Smithfield Foods Inc.

Gigantul american al hranei are 46 000 de angajaţi şi realizează venituri anuale de 13 miliarde de dolari. Potenţialul cumpărător se numeşte Shuanghui Internaţional Holdings Ltd. iar oferta lor pentru cumpărarea Smithfield se ridică la 4.7 miliarde de dolari. Oferta este încă evaluată de autorităţile americane.

Americanii se tem că trecerea fabricii sub patronat chinez să nu rezulte într-o hrană nesigură pentru consumatori. Odată cu miliardele de dolari, noul patronat chinez ar putea aduce în S.U.A. şi practicile lor de lucru, şi mentalitatea, cu toate pericolele aferente ce ar rezulta de aici. De materie primă... nu mai vorbim...

China creşte. Capacitatea şi producţia sa industrială cresc vertiginos. Se produce şi se exportă din ce în ce mai mult. Însa producţia nu este susţinută de grija pentru om, pentru siguranţa muncii, pentru igienă şi pentru un produs sigur pentru consumatorul final, fie acesta chinez, american, francez, român. China produce, cine cumpără, Dumnezeu cu mila şi să îl ţină sănătos!

Potenţialul cumpărător chinez a declarat săptămâna trecută, când afacerea a fost făcută publică în SUA, că speră să înveţe din procesele de producţie ale Smithfield, nu să şi le impună pe ale sale la americani.

Oficialii americani din industria alimentară afirmă că orice fel de accidente şi probleme în procesul de prelucrare a hranei cresc riscul ca aceasta să fie contaminată şi periculoasă pentru om.

Iar accidentele se ţin lanţ la chinezi. Cu mai puţin de două luni în urmă, la un procesor de carne de porc din sudul Chinei, aproximativ 400 de persoane au fost puse în pericol de o scurgere de amoniac similară cu cea care a cauzat incendiul de luni, declară agenţia oficială de ştiri a Chinei, Xinhua.

Industria alimentară din China se poate aştepta la o supraveghere din ce în ce mai atentă din partea legislatorilor americani şi a autorităţilor de reglementare a hranei, după cumpărarea de către Shuanghui a producătorului de carne de porc din Virginia, Smithfield Foods.

Şi înainte de accidentul din fabrică, industria procesatoare a cărnii de pasăre din China ridica suficiente motive de îngrijorare pentru americani şi nu numai pentru ei. La începutul lunii aprilie, oficiali din domeniul sănătăţii din China au raportat despre un nou focar de de gripă aviară la găini şi raţe.

Televiziunea de stat, China Central Television, a declarat că explozia de luni a afectat o suprafaţă de 183.000 de metri pătraţi.

"Este cel mai grav accident din sectorul de prelucrare a cărnii de care îmi pot aminti", a spus He Zhonghua, analist pentru China Meat Industry Network, firmă de consultanţă deţinută de semioficiala Asociaţie a Producătorilor de Carne din China.

Accidentele industriale din China au o importanţă din ce în ce mai mare pentru companiile şi consumatorii americani.

Incendiul din Dehui demonstrează clar că este nevoie să se impună standarde de securitate uniforme în atât de fragmentata industrie a hranei din China.

Mii de familii cresc pui în oraşul Dehui, unde se află fabrica, nu departe de graniţa nord-coreeană. Oraşul a fost făcut celebru de canadianul Edward Burtynsky care a adus în atenţia unei lumi întregi Dehui-ul şi industria sa. Fotografiile sale înfăţişează mii de muncitori într-o singură cameră, toţi purtând halate roz şi şorţuri albastre. Uniform muncitorului comunist lucrând în abatoare pentru pui.

Zona de nord din jurul Dehui-ului este uneori numită Iowa a Chinei. Dar compania Baoyuanfeng înfiinţată numai de patru ani, la fel ca multe companii din industria alimentară din China, este relativ mică, cu o capacitate de procesare de 100.000 de păsări pe zi, potrivit unui profil al companiei publicat pe site-ul local.

Dl He, consultatnt, a spus că se aşteaptă că industria chineză de creştere a păsărilor să facă faţă unor noi presiuni. Am putea asista la un soi de „colectivizare forţată” a micilor crescători şi procesatori de carne de pasăre, ce s-ar putea trezi obligaţi sa fuzioneze, pentru a fi mai uşor de monitorizat. De către stat.

De ce să ne îngrijorăm şi noi?

Lipsa de etică în afaceri a Chinei poate fi nu doar problematică, ci, în cazuri extreme, de-a dreptul mortală pentru consumatori.

Abatorul incendiat procesa carne. Funcţiona. În condiţii de focar de gripă aviară recunoscut oficial de guvern. Deşi autorităţile chineze susţin că pericolul de gripă aviară pentru om este foarte mic, s-au înregistrat deja decese. 131 de oameni au murit şi virusul, recunoaşte chiar Beijingul, rezistă la antivirale.

Boala a depăşit graniţele Chinei şi se răspândeşte rapid. Virusurile gripei aviare suferă mutaţii constant.

Nu ştim ce garanţii de siguranţă pot oferi produsele made în China, în condiţii în care lipsa securităţii muncii duce la accidente grave şi frecvente, muncitorul este capital expandabil, neprotejat şi hingherit pe bani puţini iar fabricile procesează carne în condiţii de pandemie aviară. Etic, cu siguranţă că nu e.

Costă puţin produsele made în China. Dar care este preţul lor de cost în moarte şi în sânge, cu siguranţă noi nu ştim.

Cu raportarea Mioarei Stoica