Rănile deschise ale Tiananmenului

În ajunul comemorării Masacrul din Piaţa Tiananmen din 1989, Amnesty Internaţional a cerut din nou autorităţilor chineze să recunoască public încălcările drepturilor omului comise acum 24 de ani şi să iniţieze o investigaţie independentă pentru a determina a cui este responsabilitatea şi pedepsirea vinovaţilor, despăgubirea supravieţuitorilor şi rudele victimelor şi oprirea persecutării activiştilor pentru drepturile omului, care doresc să comemoreze paşnic evenimentele.

Au trecut 24 de ani. De atunci, sistematic, autorităţile chineze au interzis o anchetă independentă şi imparţială a represiunii ce a început în noaptea de 4 iunie 1989 la Beijing şi a continuat timp de săptămâni, interzic comemorări şi persecută pe aceia care încearcă să dezbată public evenimentele.

După un sfert de secol, Masacrul din Piaţa Tiananmen din 1989 rămâne un tabu de stat.

Şi în acest an, se încearcă ca acest tabu să rămâne inviolabil: pe 27 mai, activistul din Shenzhen, Yu Gang, a fost forţat să stea acasă, fără telefon şi conexiune la Internet; cu o zi înainte 13 activişti au fost arestaţi în Shandong înainte de a se putea întâlni pentru o comemorare iar activistul Yedu, a fost pus sub arest la domiciliu şi lipsit de conexiune la Internet.

Trecerea inexorabilă a timpului, o dă numărul fondatoarelor mişcării „Mamele din Tiananmen” care în 1989 erau 150, iar acum au rămas în viaţă numai 32, dintre care cele mai multe au o stare precară de sănătate.

Una dintre ele, Zhang Xianling, care intenţiona să călătorească în Hong Kong cu soţul ei pentru a participa la un eveniment, a fost "invitată" de către poliţie să renunţe la călătorie pentru că "oraşul a devenit haotic". Nepăsătoare faţă de avertizare, Zhang Xianling şi-a continuat pregătirile până când a primit, de data aceasta de la organizatorii concertului, o altă "invitaţie să nu călătorească în Hong Kong, în acest moment special". Epoch Times a relatat zilele trecute despre acest eveniment.

Apoi, există prizonierii de conştiinţă, activiştii şi dizidenţii condamnaţi la pedepse lungi cu închisoare pentru că au luat parte la evenimentele din iunie 1989 şi pentru că au încercat să comemoreze aceste evenimente în Piaţă sau pe Internet, sau pentru că au vorbit despre ea în anii următori.

Chen Wei a fost unul dintre liderii mişcării studenţeşti din Piaţa Tiananmen. El a fost închis din 1989 până în 1991, apoi din 1992 până în 1996 pentru "incitare la propagandă contrarevoluţionară". La 23 decembrie 2011, el a fost condamnat din nou la nouă ani de închisoare pentru "incitare la subminarea puterii de stat".

Chen Xi a participat la evenimentele din iunie 1989. A stat în închisoare până în 1992, a mai fost închis încă 10 ani de închisoare din 1996 până în 2005 şi apoi i-au fost daţi alţi 10 ani în decembrie 2011 pentru "incitare la subminarea puterii de stat".

Zhu Yufu nu a luat parte la demonstraţiile din Tiananmen, dar solidaritatea sa cu studenţii era foarte bine cunoscută. În februarie 2012, el a scris un poem care l-a costat o pedeapsă de şapte ani de închisoare, fiind acum în stare precară de sănătate.

Cetăţenilor chinezi li se interzice pur şi simplu să-şi amintească şi să reflecteze. Chiar şi pe web. Maşina de cenzură a guvernului chinez a înăsprit controlul asupra numerelor şi cifrelor care apar în mesajele de pe internet, astfel încât să nu existe nicio menţiune despre aniversare. Deci, dacă pe Sina Weibo, cel mai popular sistem de microblog din China, a fost întotdeauna scoasă în afara legii data de 4 iunie şi 4 iunie 1989, acum sunt interzise „64" ( luna 6 ziua a 4-a) şi 24 (aceasta este cel de-al 24-lea an de la masacru). Dar chiar şi 35, deoarece 4 iunie, pe internet este, de asemenea, numit „35 mai”.

Interzise sunt nu numai cifrele, dar, de asemenea, literele sau cuvintele referitoare la aceste numere. De asemenea sunt interzise pe web operaţiile aritmetice legate de aceste numere, precum „63+1” sau „65-1". Şi cel mai subtil este "opt*opt", deoarece înmulţind cele două numere se obţine 64.

Dar nu se termină aici: toporul cenzurii loveşte chiar în cuvinte gen "de astăzi", "mâine", "zi specială", "acea zi", "acel an". De asemenea, sunt şterse imaginile cu lumânari, precum şi cuvântul "lumânare".

Aproape un sfert de secol de la acel eveniment, data aniversării rămâne o problemă foarte sensibilă pentru regimul chinez, care încearcă să împiedice orice discuţie publică sau comemorarea evenimentelor.

Inevitabil că se declanşează satira, mai ales în imagini, răspândite în principal în afara circuitelor de Internet din China. Una dintre cele mai accesate este aceea care înlocuieşte tancurile - în celebrul simbol al Tiananmen-ului cu bărbatul care opreşte tancurile - cu raţele gigante gonflabile ale artistului conceptual olandez, Florentijn Hofman, raţe deja expuse în golful din Hong Kong după ce au trecut prin Osaka, Sydney, Sao Paulo şi Amsterdam.

Dar lista continuă, astăzi poliţia chineză a interzis accesul la cimitirul unde sunt îngropate victimele suprimării sângeroase a mişcării democratice. Poliţiştii desfăşuraţi în afara cimitirului de Wanan, în partea de vest a Beijing, au blocat intrarea principală şi au cerut reporterilor AFP să plece. De asemenea, au fost închise unele ieşiri de staţii de metrou, în timp ce accesul la Tiananmen este păzit de o desfăşurare masivă de agenţi în uniformă şi în civil.

"Tot jocul din această ţară s-a redus la a aprinde sau a stinge o lumânare", a comentat ironic intelectualul disident Ai Weiwei pe blogul său. Chiar şi acum, numărul morţilor masacrului din Piaţa Tiananmen este necunoscut. Guvernul chinez a vorbit iniţial de 200 de civili şi 100 de soldaţi morţi, dar apoi a redus numărul de soldaţi ucişi la "câteva zeci". CIA estimează numărul de victime între 400 şi 800. Crucea Roşie a vorbit de 2.600 de decese şi 30.000 de răniţi. Organizaţiile non-guvernamentale, cum ar fi Amnesty International, au raportat că la numărul morţilor ar trebui să fie adăugaţi, de asemenea, cei executaţi pentru "rebeliune", "dat foc la vehiculele militare", rănirea sau uciderea soldaţilor şi alte crime similare.

Imaginea simbol care reaminteşte revolta, este cea care de-a lungul anilor a fost identificată cu numele de "rebelul necunoscut": un student care, singur şi complet neînarmat, s-a pus în faţa unei coloane de tancuri pentru a le opri. Fotografiile lui sunt populare în întreaga lume şi pentru mulţi sunt un simbol al luptei împotriva tiraniei.