Flota maritimă "fantomă" a Rusiei: Cum funcţionează şi de ce este greu de combătut
Rusia îşi dezvoltă aşa-numita flotă maritimă fantomă de mai mulţi ani, dar îngrijorările au crescut în ultimele luni, după ce unele dintre aceste nave au fost legate de o serie de incidente care au implicat infrastructura submarină.
Germania, Marea Britanie şi alte 10 ţări europene au convenit în decembrie asupra unor măsuri de „perturbare şi descurajare” a flotei fantomă a Rusiei.
„Flota fantomă prezintă riscuri pentru mediu, siguranţa şi securitatea maritimă, comerţul maritim internaţional, precum şi pentru dreptul şi standardele maritime internaţionale. De asemenea, acţionează pentru a eluda sancţiunile noastre şi pentru a atenua impactul acestora”, au afirmat ţările într-o declaraţie comună.
Dar ce este flota fantomă, de ce are Rusia nevoie de ea şi cum poate fi oprită fără a încălca legile internaţionale ale mării?
Neil Roberts, şeful departamentului Marine & Aviation din cadrul Lloyd's Market Association, a declarat că Rusia ar putea controla aproximativ 1.100 de nave - petroliere, nave container şi vrachiere - dar a spus că este un termen impropriu să le numim flotă fantomă.
4 tipuri de flotă
El a declarat pentru The Epoch Times că există patru tipuri de flotă.
„Există flota A1 administrată de Occident, care are toate asigurările şi controalele necesare. Apoi, există o flotă paralelă, administrată de China, India şi ţările asiatice, care este bine întreţinută, dar nu respectă sancţiunile. Apoi, există 'flota gri', nave folosite pentru contrabandă cu droguri şi arme, complet ilegală. Şi apoi este flota rusă, pe care au achiziţionat-o. O parte din ea este de o calitate rezonabilă, dar alte nave sunt mai vechi”, a declarat Roberts.
Termenul de „fantomă” sugerează că acestea sunt secrete, însă Roberts observă că operează în mod deschis şi folosesc căile maritime internaţionale, inclusiv Canalul Suez.
Navele - care au adesea o serie confuză de pseudonime - navighează pe mările lumii cu mult înainte ca Rusia să invadeze Ucraina în februarie 2022. Însă conflictul şi tensiunile tot mai mari cu NATO le-au scos în evidenţă.
Nu numai că flota fantomă este suspectată de încălcarea sancţiunilor, dar se presupune că unele dintre nave ar fi manipulat infrastructura submarină, iar altele ar fi atât de vechi sau prost întreţinute încât ar putea provoca poluare marină.
Citiți și NATO trimite două nave pentru a proteja infrastructura Mării Baltice de "războiul hibrid" al Rusiei
Luna trecută, agenţia de presă rusă de stat Tass a raportat că două nave ruseşti, Volgoneft 212 şi Volgoneft 239, au provocat o „urgenţă ecologică din cauza unei deversări de petrol” în Marea Neagră după ce s-au ciocnit. Ambele nave ar fi avut o vechime de peste 50 de ani.
La 26 decembrie, o navă deţinută de Rusia, Eagle S, sub pavilionul Insulelor Cook, a fost oprită de Garda de Frontieră finlandeză, fiind suspectată că a tăiat un cablu submarin, Estlink-2, prin care se furnizează energie Estoniei.
A doua zi, Marina estoniană a fost chemată să protejeze cablul Estlink-1, iar şefa diplomaţiei europene, Kaja Kallas, a declarat că incidentul Eagle S a fost „cel mai recent dintr-o serie de atacuri suspecte asupra infrastructurii critice”.
Luna trecută, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Polonia, Finlanda şi Estonia au declarat că vor începe să verifice documentele de asigurare ale navelor din Canalul Mânecii, Golful Finlandei şi Kattegat - strâmtoarea dintre Danemarca şi Suedia.
Premierul Estoniei, Kristen Michal, a declarat: „Dacă navele nu cooperează, vor fi luate următoarele măsuri. Acestea vor fi puse pe o listă de interdicţie sau vor fi abordate în anumite zone”.
Roberts afirmă că aceste acţiuni ridică problema legalităţii, „care ar putea fi discutabilă dacă te afli într-un conflict, dar noi nu suntem într-un conflict declarat”.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, navele aliate au abordat şi preluat frecvent nave comerciale germane, japoneze şi italiene - sau le-au scufundat - dar, deoarece singurele ţări care sunt în război aici sunt Rusia şi Ucraina, nu există un „conflict declarat” care să permită astfel de acţiuni din partea unor terţe părţi.
Roberts a menţionat, de asemenea, un tratat - postat pe site-ul web al CIA - care împiedică interceptarea navelor care se îndreaptă spre sau dinspre Rusia.
Tratatul de la Copenhaga din 1857 prevede că nicio navă nu poate fi oprită în timp ce călătoreşte prin strâmtorile dintre Danemarca şi Suedia. A fost o clauză care a fost respectată cu scrupulozitate în timpul Războiului Rece, când submarinele şi navele de luptă sovietice treceau pe acolo în drumul lor spre marea liberă.
El a declarat că una dintre cele mai mari preocupări ale industriei maritime occidentale este ce s-ar întâmpla dacă o navă fantomă s-ar ciocni cu o navă sau ar provoca un eveniment major de poluare.
Lloyd's din Londra este una dintre cele mai mari pieţe de asigurări de transport maritim din lume, iar Asociaţia pieţei Lloyd's reprezintă 55 de agenţi de management care asigură împreună nave şi alte active în valoare de 52,6 miliarde de lire sterline (64,2 miliarde USD).
Citiți și Portul Shandong din China - Interdicţie istorică pentru petrolierele sancţionate de SUA
„Întrebarea pe care toată lumea şi-o pune este: «Ce se întâmplă dacă o navă asigurată intră în coliziune cu o navă sancţionată?»”, a subliniat Roberts.
Navele flotei fantomă sunt adesea subiectul unei proprietăţi obscure şi al unei structuri de asigurare care le permite să se sustragă detectării şi sancţiunilor.
Dar Roberts a spus că, în timp ce navele flotei fantomă au nevoie de un grad mai ridicat de asigurare pentru a intra într-un port occidental, tot ce au nevoie pentru a naviga în largul mării este asigurarea de protecţie şi despăgubire, cunoscută sub denumirea de P&I.
Luna trecută, Lloyd's List a raportat că Uniunea Europeană a sancţionat alte 52 de nave, ridicând totalul sancţiunilor la 79. Printre acestea s-a numărat şi nava-cisternă de gaz natural lichefiat (GNL) Pioneer, care arborează pavilionul micii naţiuni Palau din Pacific şi care este, de asemenea, sancţionată de Statele Unite.
O altă navă, numită tot Pioneer, dar cunoscută acum sub numele de Hero II, este un petrolier sancţionat de Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) al SUA pentru legăturile sale cu Iranul.
Citiți și Problemele bazelor navale ale Rusiei ar putea fi o lovitură majoră pentru forţa sa de submarine
"Finanţarea războiului său ilegal"
În declaraţia sa din 6 ianuarie, guvernul britanic a afirmat că a sancţionat în prezent peste 100 de nave ruseşti, inclusiv 93 de petroliere pe care „Putin le-a folosit pentru a atenua impactul sancţiunilor şi a-şi finanţa războiul ilegal din Ucraina”.
Printre acestea se numără petrolierele Ocean Faye, Andaman Skies şi Mianzimu, despre care Marea Britanie susţine că au transportat fiecare peste patru milioane de barili de petrol rusesc în 2024.
O altă navă sancţionată este Feng Shou, un petrolier de ţiţei care arborează pavilionul Panama şi se află în prezent în Orientul Îndepărtat Rus. Nava, cunoscută anterior sub numele de Andromeda Star, a fost, de asemenea, sancţionată de Uniunea Europeană în iunie 2024.
Site-ul Open Sanctions, care este parţial finanţat de guvernul german, a declarat: „În martie 2024, nava s-a prăbuşit în apropiere de Danemarca, când se îndrepta spre încărcarea petrolului rusesc în portul [baltic] Primorsk".
Secretarul britanic al Apărării, John Healey, a confirmat la 6 ianuarie că Marea Britanie va conduce o forţă expediţionară comună (Joint Expeditionary Force - JEF) formată din 10 naţiuni pentru a urmări potenţialele ameninţări la adresa infrastructurii submarine şi pentru a monitoriza flota fantomă a Rusiei.
Ministerul Apărării al Marii Britanii (MOD) a emis o declaraţie în care afirmă că noul sistem, denumit Nordic Warden, a fost activat săptămâna trecută.
MOD a declarat că Nordic Warden „utilizează inteligenţă artificială pentru a evalua datele dintr-o serie de surse, inclusiv sistemul de identificare automată (AIS) pe care navele îl utilizează pentru a-şi transmite poziţia, pentru a calcula riscul pe care îl reprezintă intrarea fiecărei nave în zonele de interes”.
„Navele specifice identificate ca făcând parte din flota fantomă a Rusiei au fost înregistrate în sistem, astfel încât acestea să poată fi monitorizate îndeaproape atunci când se apropie de zonele-cheie de interes”, se mai precizează în declaraţie.
MOD a adăugat: „În cazul în care se evaluează un risc potenţial, sistemul va monitoriza nava suspectă în timp real şi va trimite imediat un avertisment, care va fi împărtăşit naţiunilor participante la JEF, precum şi aliaţilor NATO.”
De asemenea, a menţionat că sediul operaţional al JEF din Northwood, la periferia Londrei, monitorizează în prezent 22 de zone de interes, inclusiv Canalul Mânecii, Marea Nordului, Marea Baltică şi Kattegat.
Roberts a declarat: „Se întâmplă o mulţime de spoofing-uri, adică atunci când spui că eşti într-un loc, dar eşti în altă parte. Iar acest lucru se întâmplă foarte des în estul Mediteranei şi în Marea Neagră.”
Există un sistem juridic care reglementează mările şi oceanele lumii, numit Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), care a fost adoptată în 1982, dar a intrat în vigoare abia în 1994.
Rusia este unul dintre cei 170 de semnatari ai UNCLOS, însă Statele Unite nu au semnat-o sau nu au ratificat-o niciodată, în ciuda faptului că mai mulţi preşedinţi, inclusiv cel mai recent, preşedintele George W. Bush, în 2007, au îndemnat Senatul să facă acest lucru.
Citiți și NATO anunţă că îşi va consolida prezenţa în Marea Baltică după avarierea unor cabluri submarine
Potrivit lui Roberts, convenţia stabileşte în mod clar diferitele gradaţii ale limitelor apelor, de la apele interioare la oceane.
El a spus că nu există un „drept de trecere nevinovată” pentru navele străine în lacurile, canalele, râurile sau porturile unei ţări şi că acestea au nevoie de permisiune pentru a intra.
„Apoi, aveţi apele teritoriale în care aveţi suveranitate deplină, până la 22 kilometri. Apoi există o zonă contiguă de până la 44 de kilometri, unde aveţi o anumită capacitate de a interveni în cazul în care a avut loc o infracţiune în apele dvs. teritoriale”, a declarat Roberts.
„Acum, dincolo de aceasta, se află ZEE (zona economică exclusivă) unde, ca ţară, puteţi utiliza şi exploata resursele marine din acea zonă”, a spus el, referindu-se la zona de până la 370 kilometri de coasta unei ţări.
„Apoi, există platoul continental. Nu toată lumea o are, dar aceasta se întinde până la 560 kilometeri, iar dincolo de aceasta se află marea liberă”, a spus el.
„Orice în afara a 22 de kilometri (circa), nu ai putere deplină. Dacă începeţi să abordaţi nave în ceea ce ar fi considerat a fi ape internaţionale fără motiv întemeiat, acest lucru ar fi antagonic faţă de ţara navelor pe care le abordaţi”.
El a declarat că navele flotei fantomă nu au toate acelaşi pavilion.
„Ele au o varietate de pavilioane, astfel încât numărul de state pe care este posibil să le ofensezi este destul de mare, cu excepţia cazului în care ai negociat cu ele, cu excepţia cazului în care poţi dovedi că ai un motiv întemeiat”, a explicat Roberts.
El a spus că cele 10 ţări care doresc să „perturbe şi să descurajeze” flota fantomă a Rusiei vor trebui să dovedească faptul că navele nu sunt angajate în „trecere nevinovată”.
„Cum se face acest lucru este destul de dificil”, a spus Roberts.
Există, de asemenea, pericolul ca Rusia să riposteze prin abordarea navelor occidentale în zone precum Marea Neagră sau Marea Albă, la nord de Murmansk.
Roberts a menţionat că se întreabă dacă sancţiunile împotriva Rusiei pot fi eficiente, mai ales având în vedere legăturile comerciale ale Moscovei cu China.
„Există o dorinţă occidentală de a arăta sprijin pentru Ucraina [...] şi au ales să folosească sancţiunile ca modalitate de a arăta acest sprijin. Şi cred că au existat aşteptări ca acestea să fie mai eficiente decât au fost”, a spus el.
Roberts a declarat că ideea preşedintelui Woodrow Wilson din 1919 de a utiliza sancţiuni economice s-a bazat pe premisa că „acestea ar trebui să fie mai teribile decât războiul”.
Dar Roberts a spus: „Cu excepţia cazului în care vizaţi o zonă foarte mică, aveţi nevoie de sprijin internaţional. Şi aici este punctul slab: nu au avut pe toată lumea de partea lor”.
