Exclusiv. Otilia Nuţu (EFOR): ”Varianta optimă – un impozit special pe hidrocarburi” (Interviu)

După ce guvernul Ponta a vrut să scoată de tot redevenţele la petrol şi gaz şi să le înlocuiască cu o taxă pe profitul companiilor obţinut din exploatarea resurselor petroliere, ministrul de Finanţe a anunţat până la urmă că recalcularea redevenţelor va mai fi amânată cu un an. România are cele mai mici redevenţe din Europa la extracţia de petrol şi gaze. Ana Otilia Nuţu, expertă în probleme energetice la Expert Forum, a explicat într-un interviu pentru Epoch Times de ce România are nevoie de un impozit special pentru hidrocarburi şi de ce, în opinia ei, împărţirea producţiei n-ar fi o opţiune viabilă pentru ţara noastră.

***

Epoch Times: Cum apreciaţi nivelul actual al redevenţelor la petrol şi gaz din România faţă de cel din alte state europene?

Impozitarea hidrocarburilor ar trebui văzută global: trebuie luate în calcul toate impozitele, atât cele speciale (redevenţe, impozite speciale pe hidrocarburi sau cote de producţie etc), cât şi impozitele generale (pe profit, muncă etc). Trebuie ţinut cont şi de maturitatea depozitelor, de investiţiile necesare pentru extragerea resurselor. Apoi, fiecare ţară are un sistem diferit: unele au redevenţe mari şi alte impozite mici, altele (Marea Britanie) au un impozit special pe profiturile din extragerea hidrocarburilor, iar în altele există o împărţire a producţiei cu statul.

Ideea e că nu se poate stabili de pe o zi pe alta un nou sistem de impozitare. FMI, de pildă, a recomandat să se facă încă din 2011 o analiză a impozitării şi să se negocieze cu companiile sistemul care să asigure şi companiilor posibilitatea de a face investiţii, dar şi încasări suficiente la bugetul statului. Tot în 2011, Banca Mondială a făcut o analiză preliminară din care reieşea că, într-adevăr, impozitele pe hidrocarburi în România ar trebui să fie, poate, mai mici decât în alte ţări pentru că avem multe depozite mature şi care necesită investiţii mari pentru a putea fi exploatate, iar impozitele şi redevenţele de azi sunt probabil prea mici, chiar ţinând cont de toţi aceşti factori.

Cât de mari ar trebui să fie acestea dat fiind că încasările la buget sunt mult mai mici decât profiturile uriaşe făcute de companii?

Trebuie făcută o analiză serioasă , chiar nu se poate spune acum. În 2011 se făcuse un comitet interministerial (ANRE, ANRM, MF, MEC) care trebuia să elaboreze un asemenea studiu serios comparativ cu alte state şi apoi să negocieze cu companiile, la pachet cu liberalizarea preţului la gaze. De acest comitet nu s-a mai auzit nimic de pe la începutul lui 2012.

Cel mai important lucru este ca sistemul de impozitare să fie transparent şi stabil. Dacă se stabileşte netransparent un impozit prea mare, companiile vor împinge o ordonanţă de urgenţă să se dea excepţii. Dacă e prea mic, va apărea un nou scandal şi posibil o ordonanţă de urgenţă prin care să crească. E în dezavantajul tuturor să se stabilească arbitrar un sistem de impozitare şi e reţeta perfectă pentru instabilitate.

Cred că e momentul să şi transparentizăm aceste fluxuri de bani, să ştie toată lumea ce bani circulă între companii şi stat. Ar fi bine ca şi România să devină stat membru EITI (Extractive Industries Transparency Initiative). În statele membre EITI, companiile şi statul fac publice sumele care circulă între companii şi bugete, un auditor reconciliază diferenţele şi se face un raport public. Acesta a fost un instrument anti-corupţie destul de eficient în unele ţări cu resurse. În ultimii ani, în EITI au început să intre şi ţări europene/occidentale (Norvegia, încearcă acum să adere SUA, UK).

Ce consecinţe ar avea renunţarea totală la redevenţe şi înlocuirea lor cu o taxă pe profitul companiilor, aşa cum a dezvăluit presa că se gândea să procedeze guvernul Ponta prin OUG? Cine ar stabili profitul real al companiilor?

Nu cred că împărţirea producţiei ar fi o opţiune viabilă pentru România. Nici guvernul nu are capacitatea tehnică pentru aşa ceva, nici nu cred că se poate negocia un asemenea aranjament cu companiile care au deja concesiuni şi activităţi de exploatare. Ar însemna o schimbare fundamentală de abordare, o modificare a tuturor contractelor

Nu am văzut proiectul de ordonanţă de urgenţă, însă din ideea care circulase prin presă (impozitarea profiturilor din exploatare) m-am temut că ar putea apărea situaţia în care o companie care are activităţi integrate vertical ar fi fost tentată să-şi transfere toate profiturile pe activităţi downstream (benzine, producţie de energie electrică din gaz) pentru a scădea impozitul plătit la stat. O asemenea lege ar fi redus încasările la buget şi ar fi fost şi discriminatorie: ar fi avantajat companiile integrate vertical în defavoarea celor care au doar activităţi extractive.

Ce efecte credeţi că va avea decizia de a amâna recalcularea redevenţelor cu un an, anunţată de Ministrul de Finanţe, Ioana Petrescu? Ar fi mai avantajos pentru România să înlocuiască concesiunile cu împărţirea producţiei şi redevenţele fixe în bani cu redevenţe în natură?

Trebuie începută cât mai repede discuţia pe impozitare, nu trebuie să mai aşteptăm un an ca să constatăm la anul că tot nu suntem pregătiţi. Cred că varianta optimă ar fi introducerea unui impozit special pe hidrocarburi. De pildă, creşterea redevenţelor nu se poate face decât pentru concesiunile noi, nu pentru cele existente. Ar trebui discutat impozitul pe hidrocarburi şi în contextul liberalizării pieţei de gaze.

Nu cred că împărţirea producţiei ar fi o opţiune viabilă pentru România. Nici guvernul nu are capacitatea tehnică pentru aşa ceva, nici nu cred că se poate negocia un asemenea aranjament cu companiile care au deja concesiuni şi activităţi de exploatare. Ar însemna o schimbare fundamentală de abordare, o modificare a tuturor contractelor etc. Nici nu e nevoie de o asemenea schimbare. Pur si simplu e nevoie de o analiză serioasă să vedem câţi bani ar trebui să ia statul şi câţi companiile, dar împărţirea se poate face şi în sistemul existent de concesiuni.

De ce tot vântură guvernul Ponta tema falsă a independenţei energetice?

Nu e deloc o temă falsă. Ce contează e ca consumatorii să nu depindă de o singură sursă sau de sursa dominantă de energie furnizată de o companie care face abuz de poziţie dominantă, cum zice chiar Comisia Europeană că e cazul Gazprom. Aici problema e mai mare pentru gaz, pentru petrol e o piaţă globală, gazul însă e dependent de infrastructura de transport, în timp ce petrolul se transportă uşor.

Avem nevoie de cât mai multe surse de energie pentru a avea concurenţă în piaţă. Trebuie să exploatăm resursele pe care le avem, dacă acest lucru se poate face fără costuri majore de mediu, şi cu grijă şi pentru generaţiile viitoare; şi mai important, trebuie să ne interconectăm pentru gaz (şi energie electrică) cu ţările din jur.

Ana Otilia Nuţu este expert în politici de energie şi infrastructură de transport şi consultant al Băncii Mondiale.