EXCLUSIV: De ce a cedat Ucraina în faţa presiunilor Rusiei (interviu)

Preşedintele rus Vladimir Putin şi omologul său ucrainean, Viktor Ianukovici.
Preşedintele rus Vladimir Putin şi omologul său ucrainean, Viktor Ianukovici. (MIKHAIL KLIMENTYEV / AFP / GettyImages)

Ucraina a refuzat în ultima clipă să semneze acordul de asociere cu UE la Vilnius. ”Politica externă a Ucrainei a fost deturnată de o persoană şi ar trebui privită în primul rând ca o strategie de supravieţuire pentru regimul Ianukovici. Economia ucraineană este în recesiune. Guvernul împrumută bani de la băncile comerciale pentru a umple Fondul de pensii, iar presiunea Rusiei a fost fără precedent”, explică Natalia Shapovalova, expertă ucraineană la think-tank-ul european FRIDE, într-un interviu acordat Epoch Times. Experta prognozează că ”preşedintele Ianukovici nu va mai putea balansa şi oscila între Rusia şi UE pentru multă vreme”.

Cum explicaţi că Ucraina a renunţat până la urmă la acordurile de la Vilnius, cedând presiunilor şi şantajului Moscovei?

Pentru a înţelege politica externă a Ucrainei sub preşedintele Victor Ianukovich, trebuie să ţinem cont de faptul că de la momentul accederii sale la putere în 2010, am fost martorii reîntoarcerii sistemului prezidenţial în Ucraina şi a consolidării verticalei puterii. Ianukovich conduce de facto guvernul şi majoritatea din Parlament. Politica externă a Ucrainei a fost deturnată de o persoană şi ar trebui privită în primul rând ca o strategie de supravieţuire pentru regimul Ianukovici.

Actualul preşedinte va intra în alegerile prezidenţiale de la începutul anului 2015 cu o popularitate scăzută, potrivit sondajelor de opinie. Un sondaj recent realizat de Kyiv Internaţional Institute of Sociology arată că dacă s-ar ţine alegeri prezidenţiale la mijlocul lunii noiembrie, Ianukovici ar obţine doar 17% din voturi, în timp ce liderul partidului de opoziţie Ukrainian Democratic Alliance for Reform (UDAR), Vitaliy Klitschko ar obţine 16% în primul tur. În cel de-al doilea tur, Ianukovici ar pierde în faţa oricărui candidat al opoziţiei în afara liderului partidului naţionalist Svoboda. Klitschko ar obţine o victorie convingătoare cu 35% din voturi, faţă de doar 21% obţinute de Ianukovici.

Un alt factor care nu trebuie uitat este ca economia ucraineană este în recesiune. Reformele economice promise de preşedinte în 2010 nu s-au materializat niciodată. Economiştii notează că PIB-ul s-a aflat în declin din cea de-a doua jumătate a lui 2012, că deficitul bugetar este pe cale să atingă 6% din PIB iar datoria publică se ridică la aproximativ 40% din PIB.

Guvernul împrumută bani de la băncile comerciale pentru a umple Fondul de pensii. O asemenea situaţie economică creşte îngrijorările preşedintelui legate de perspectivele sale de a fi reales în 2015.

Pe de altă parte, unul dintre motivele pentru care Ianukovici a refuzat să semneze acordul de asociere (AA) cu UE a fost condiţionarea legată de soarta fostului premier Iulia Timoşenko. El nu este pregătit s-o elibereze pentru că este ca şi cum ai elibera duhul din sticlă într-un an de campanie electorală. Preşedintele actual se teme că ea ar putea influenţa jocul politic din Ucraina chiar de la distanţă.

Mai mult, Ianukovici nu este foarte încântat de ideea de a adopta legile cerute de UE care vor introduce mai multă competiţie politică şi economică, care îi vor îngreuna şi mai mult realegerea.

Un alt motiv, şi acesta a fost cel indicat oficial, pentru amânarea acordului de asociere cu UE este presiunea Rusiei. Într-adevăr, presiunea economică a Rusiei a fost fără precedent. Volumul schimburilor comerciale cu Rusia a scăzut cu un sfert. Mai mult, Uniunea Vamală condusă de Rusia a ameninţat să introduce reguli şi mai severe pentru importurile din Ucraina.

Şi totuşi până foarte recent preşedintele şi guvernul păreau pregătiţi să continue sau chiar să accelereze integrarea europeană în ciuda presiunii ruseşti şi susţineau că AA cu UE ar aduce mai multe beneficii. Apoi, după trei întâlniri dintre Ianukovici şi Putin, acest argument a fost schimbat iar acum preşedintele şi guvernul spun că acordul de asociere va fi foarte costisitor pentru Ucraina, citând cifra de 160 miliarde de dolari, fără a specifica cum au ajuns la aceasta.

Ei insistă pe faptul că Ucraina trebuie mai întâi să se pregătească economic pentru AA şi să-şi reseteze relaţiile economice cu Rusia. Totuşi ucrainenii nu ştiu exact ce i s-a promis lui Ianukovici la Moscova în schimbul nesemnării acordului de asociere la Vilnius. Foarte probabil, detaliile acordului Ucraina-Rusia încă trebuie puse la punct. Putem doar să bănuim că Rusia i-a promis ceva lui Ianukovici ce el consideră mai de ajutor pentru rămânerea sa la putere după 2015. Poate fi vorba despre normalizarea relaţiilor comerciale, promisiuni de asistenţă financiară, câteva acorduri privind gazul şi mai ales susţinerea politică a Kremlinului în perspectiva viitoarelor alegeri prezidenţiale. Dar ce va ieşi din această înţelegere, vom vedea abia după summitul de la Vilnius. Deocamdată Rusia a oferit beneficii economice Ucrainei doar în ideea de a o aduce în Uniunea Vamală sau în aceea de a prelua controlul asupra sistemului de tranzit de gaz al Ucrainei. Iar până acum Ianukovici a refuzat să cedeze în aceste două chestiuni.

Rusia va continua să încerce să tragă Ucraina în Uniunea Vamală. Cu cât Ianukovici va face mai multe concesii în ceea ce priveşte independenţa politicii externe a Ucrainei, cu atât mai apropiată va fi opţiunea Uniunii Vamale.

Ce consecinţe vedeţi pentru această decizie de a amâna apropierea de UE?

Nu cred că Ianukovici mai poate balansa şi oscila între Rusia şi UE pentru multă vreme. Rusia va continua să încerce să tragă Ucraina în Uniunea Vamală. Cu cât Ianukovici va face mai multe concesii în ceea ce priveşte independenţa politicii externe a Ucrainei, cu atât mai apropiată va fi opţiunea Uniunii Vamale.

Au decis oligarhii ucraineni care au afaceri importante în Rusia că protejarea acestora este mai importantă decât intrarea pe piaţa europeană, prin acordul de liber schimb?

Există afaceri în Ucraina care sunt orientate către Rusia şi care nu ar face faţă competiţiei cu europenii, dar în acelaşi timp negocierile cu UE pentru o zonă de liber schimb au început în 2008 şi în tot acest timp oligarhii ucraineni au susţinut acordul de liber schimb UE-Ucraina. Ei sunt interesaţi de pieţele europene, dar şi de reguli clare şi stabile ale jocului în Ucraina şi de un climat de business mai favorabil.

Una dintre cele mai mari asociaţii patronale din Ucraina – Uniunea Industriaşilor şi Antreprenorilor – a fost pentru AA şi a criticat deschis decizia guvernului de a nu-l semna. Au fost foarte puţini oameni de afaceri, mai ales din Est care s-au pronunţat public împotriva acordului cu UE.

Premierul ucrainean Mykola Azarov a explicat decizia guvernului de a renunţa la acordurile politice şi comerciale cuprinzătoare cu UE şi prin imperative fiscale şi a indicat termenii duri stabiliţi de FMI pentru un pachet de ajutor financiar pentru Ucraina…

Condiţiile puse de FMI de tipul creşterii preţului la gaze sau cele legate de o politică fiscală mai solidă nu sunt un lucru nou. La fel şi investiţiile necesare pentru a îndeplini standardele europene, cât şi estimarea beneficiilor pe care le va avea economia Ucrainei din comerţul liber cu UE.

Pe 2 noiembrie, preşedintele a acceptat chipurile condiţiile puse de FMI: de a creşte preţul gazului, de a reforma sistemul de taxare şi de a permite o rată de schimb mai flexibilă. Dar apoi această poziţie a fost reconsiderată probabil datorită speranţelor de a obţine un suport financiar extern consistent de la altcineva.

Natalia Shapovalova este cercetătoare asociată la think-tank-ul european FRIDE, specializată pe Ucraina, Parteneriatul Estic, Rusia şi Caucaz. Cea mai recentă publicaţie a ei este ‘The EU and Ukraine: hapless but not hopeless’ (with B. Jarábik, FRIDE, November 2012). Experta scrie articole de opinie pentru publicaţii ca EU Observer, New Europe, EurActiv, The Guardian şi El País.