'Parteneriatul Estic': Cei care au ales UE, cei care au ales Rusia şi cei care 'aşteaptă'

Interesul pentru summitul şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor din Uniunea Europeană (UE) s-a redus după ce Ucraina şi-a anunţat decizia de a nu semna Acordul de asociere şi de liber-schimb pe care i-l propunea UE. Preşedintele Ucrainei este prezent în capitala lituaniană, la fel ca cei cinci omologi ai săi din programul european 'Parteneriatul Estic', respectiv preşedinţii Armeniei, Azerbaidjanului, Georgiei, Republicii Belarus şi Republicii Moldova, însă tabăra partenerilor UE este în prezent divizată în trei, notează Le Monde.

Georgia şi Republica Moldova au parafat la Vilnius acorduri de asociere cu UE.

În 1999, Bruxellesul şi Tbilisi au semnat un Acord de parteneriat şi cooperare, iar în 2006 - un 'plan de acţiune pentru politica de vecinătate', care presupunea acordarea unei sume de 120 de milioane de euro în perioada 2007-2010. După 'revoluţia trandafirilor' din 2004, Georgia a desfăşurat, la imboldul preşedintelui Mihail Saakaşvili, reforme structurale considerate decisive de partenerii europeni.

După octombrie 2012 şi victoria în alegerile legislative a partidului 'Visul georgian' condus de miliardarul Bidzina Ivanişvili, denunţat de rivalul său ca fiind 'omul Rusiei', Bruxellesul manifestă o oarecare îngrijorare legat de evoluţia politică a acestei ţări. Cu toate acestea, Ivanişvili a pledat pentru o consolidare a cooperării cu Moscova, afirmând în acelaşi timp că doreşte să menţină vectorul european şi criticând războiul din 2008 cu Rusia, război care a dus la pierderea, de către Georgia, a regiunilor Abhazia şi Osetia de Sud.

Represaliile la adresa opoziţiei sunt un alt motiv de insatisfacţie pentru UE. Preşedintele şi premierul Georgiei, apropiaţi ai miliardarului, promovează 'relaţii calme' cu liderul rus Vladimir Putin, permiţând Europei să-şi consolideze acţiunile în această ţară-cheie.

Republica Moldova, o ţară săracă de 3,5 milioane de locuitori, care a ales în fruntea sa, în 2009, Alianţa pentru Integrare Europeană, coaliţie formată din partide ce militează pentru aderarea la UE, a reuşit să-şi reducă deficitele şi să-şi reorienteze exporturile spre Europa, încarnându-se într-un 'bun elev' în ochii UE, subliniază Le Monde. Premierul republicii, Iurie Leancă, a menţinut vectorul european în pofida presiunilor din partea Moscovei, care a suspendat importurile de vinuri moldoveneşti din 'raţiuni sanitare', şi a deteriorării imaginii Europei.

Cu toate acestea, populaţia Republicii Moldova este îngrijorată: 70% dintre moldoveni estimează, potrivit unui recent sondaj, că ţara lor se îndreaptă spre 'o direcţie greşită', iar 50% sunt de părere că drumul european este unul greşit. Starea agriculturii şi mediului, precum şi sărăcia din sate sunt motive de îngrijorare, pe care puterea de la Chişinău speră să le rezolve datorită acordului parafat la Vilnius.

Opoziţia comunistă pledează pentru aderarea la Uniunea Vamală, formată în 2009 şi care regrupează Rusia, Kazahstan şi Belarus, însă nu uită să amintească faptul că ea însăşi a pledat, în perioada 2005-2009, pentru o apropiere de UE.

Armenia, prezentă la rândul său la summitul de la Vilnius, a decis totuşi să se ralieze Uniunii Vamale. După patru ani de discuţii, Comisia Europeană a încheiat un Acord de asociere cu Erevanul, însă în luna septembrie a acestui an Kremlinul a reuşit să-l convingă pe preşedintele Serj Sarkisian să se ralieze Uniunii Vamale conduse de Moscova. Armenia afirmă că a dorit prin aceasta să-şi protejeze securitatea - ea se află 'tehnic' în război cu unul dintre vecinii săi, Azerbaidjanul - şi relativa prosperitate, în condiţiile în care Rusia atrage numeroşi muncitori armeni şi investeşte masiv în această ţară.

Fostul partid al puterii, 'Armenia prosperă', deplânge eşecul de la Vilnius care, potrivit oficialilor săi, îndepărtează ţara de UE pe termen lung - dacă nu definitiv - şi îi impune o construcţie statală învechită. Frica privind rolul pe care l-ar putea juca Turcia vecină a favorizat de asemenea opţiunea rusă: Europa este văzută la Erevan ca un 'jucător economic', dar nu şi ca o garanţie de securitate în faţa ţărilor vecine. Ankara nu a ratificat încă un tratat din 2009, care prevede normalizarea relaţiilor cu Armenia. Prin urmare, Turcia îşi menţine închise frontierele, complicând exporturile armene.

Ucraina, ce se întinde pe o suprafaţă de 604.000 km pătraţi şi care numără 45 de milioane de locuitori, ieşită de sub tutela sovietică în urmă cu peste două decenii, era ţara pe care UE dorea să o atragă pentru a simboliza noua sa 'Ostpolitik'. De asemenea, Ucraina era miza principală în rivalitatea cu Moscova, care a profitat în ultimii ani atât de slăbirea UE, cât şi de exigenţele impuse de Bruxelles regimului Viktor Ianukovici.

Ţara se confruntă cu grave probleme financiare, economice şi monetare, agravate de preţul prohibitiv la gazul cumpărat din Rusia. Moscova a propus să-şi reducă puternic preţul la gaz pentru Ucraina, în schimbul aderării acesteia la Uniunea Vamală şi, prin urmare, al renunţării la Acordul de asociere cu UE. Kievul a încercat să se menţină în 'ambele luntri', continuând dialogul şi cu Rusia şi cu Bruxelles-ul, însă în final a fost nevoit să cedeze presiunilor prea puternice din partea Kremlinului, în timp ce UE cerea reforme profunde şi eliberarea fostului premier Iulia Timoşenko.

Negocierile în vederea semnării Acordului de asociere au fost suspendate cu o săptămână înainte de summitul de la Vilnius, oficial pentru a pregăti un dialog 'de la egal la egal' cu UE, dar şi pentru a 'relansa negocierile economice' cu Rusia, care s-ar putea solda cu ralierea Ucrainei la Uniunea Eurasiatică, atât de dragă preşedintelui Putin. Decepţia este imensă la Bruxelles, dar şi la Kiev, unde mii de oameni manifestează pentru o apropiere de UE, perspectivă care, fără îndoială, s-a îndepărtat pentru o lungă perioadă.

Republica Belarus este reprezentată la summitul de la Vilnius de ministrul afacerilor externe Vladimir Makei, ceea ce-i va scuti pe europeni de strângerile de mână jenante cu preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko, aflat la putere de aproape 20 de ani, care beneficiază de un parlament supus aproape în unanimitate cauzei sale şi de opozanţi în mare parte închişi.

'Partener exterior' al UE şi 'instrument al politicii de parteneriat şi vecinătate', Belarus are, potrivit Le Monde, un statut apropiat celui rezervat altădată... Siriei şi Libiei, în cadrul Parteneriatului Mediteranean. Cu acest titlu, Belarus a beneficiat de fonduri europene, chiar dacă în final republica a optat pentru Uniunea Vamală cu Moscova. În cadrul acesteia, Belarus trăieşte o experienţă dificilă şi se plânge de protecţionismul rus, tensiuni care s-au tradus, vara aceasta, prin măsuri de retorsiune decise de Moscova, care şi-a redus exporturile de petrol şi a limitat importurile de carne din această ţară.

Kremlinul, care a salvat Republica Belarus de la faliment în urmă cu doi ani şi care a conceput cu aceasta o uniune, îşi menajează politic aliatul, menţinându-şi în acelaşi timp mâna forte asupra economiei belaruse. Astfel, Bruxellesul nu poate decât să constate că reformele sperate în gestiunea acestei ţări sunt ca şi inexistente.

Cu Azerbaidjanul, Bruxellesul a semnat un 'Acord de parteneriat şi cooperare' în 2006, acesta presupunând o finanţare de 92 miliarde de euro. Curtat pentru imensele sale rezerve petroliere şi gazifere, acest stat caspic, aflat în mâinile preşedintelui Ilham Aliev - reales în octombrie - este un alt 'partener' incomod, cu un regim politic care-i reprimă pe opozanţi şi pe jurnaliştii prea independenţi.

Cu toate acestea, UE doreşte să-şi păstreze relaţiile şi menajează la rândul său acest stat, cu o populaţie de 9,5 milioane de locuitori, important jucător regional şi care şi-a oferit teritoriul pentru tranzitul de război spre Afganistan. În ceea ce priveşte regimul de la Baku, acesta joacă pe diverse platforme diplomatice. Astfel, Azerbaidjanul a devenit un aliat în materie de securitate al SUA şi Israelului, menţinându-şi în acelaşi timp relaţiile cu Iranul. De asemenea, Azerbaidjanul este asociat, din 2001, al Georgiei, Ucrainei şi Republicii Moldova în Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică (fostul GUAM).

Astfel, tentativele europene de a transforma această ţară - dar şi altele - într-o democraţie şi o economie de piaţă de tip occidental se dovedesc destul de sterile, conchide Le Monde.