EXCLUSIV. Consecinţele injecţiei de 1.100 miliarde euro în economie făcute de BCE (Interviu)

Banca Centrală Europeană a propus recent să injecteze 1.100 de miliarde de euro în economie, adică 50 de miliarde de euro pe lună până la sfârşitul lui 2016 pentru a opri deflaţia. ”Banii aceştia nu produc nici o dobândă mai mică şi nici nu impulsionează investiţiile în economie. Ei generează profituri cu precădere pentru cei care ajung primii în posesia lor (bancherii, politicieni, companii care lucrează cu statul)”, susţine economistul Cristian Păun într-un interviu acordat Epoch Times. În opinia sa, din nou sectorul financiar va beneficia de un profit nejustificat, în dauna a tot ce înseamnă antreprenoriat.

Epoch Times: Cum se explică decizia lui Mario Draghi de a da drumul la tiparniţă? Ce vrea să obţină BCE?

Salvarea unei Europe puternic îndatorate. Băncile europene au exagerat cu finanţarea statului, fondurile europene jucând un rol semnificativ în accelerarea fără precedent a îndatorării. O îndatorare pe termen lung şi de volum foarte mare, în mare parte sub formă de obligaţiuni. Contracţia economică a dus la încasări şi mai mici la bugetele statelor membre şi, implicit, la acumularea şi mai mare de datorii publice.

Dacă până la integrarea în Zona Euro ţările se puteau finanţa prin combinarea taxelor cu inflaţia produsă de propria tiparniţă, adoptarea monedei unice a mutat tiparniţa la un nivel supra-naţional (BCE). Guvernele au rămas cu taxele şi cu datoria publică care multă vreme nu a fost limitată sau a fost limitată doar formal. Soluţia găsită de BCE este una ”normală” pentru vremurile moderne în care trăim. Este soluţia cea mai facilă a unei grupări de ţări care refuză cu încăpăţânare austeritatea bugetară înţeleasă ca reformare structurală.

În criză oricine ştie că trebuie să fii mai cumpănit cu cheltuielile publice, să le drămuieşti şi să le aloci exclusiv acolo unde ai nevoie şi să laşi cât mai mult din serviciile publice sectorului privat (inclusiv în domeniul educaţiei sau sănătăţii). Europa nu reuşeşte să se mişte în această direcţie de reformare. Dimpotrivă, tunurile sunt acum armate împotriva ”austerităţii”, a tăierii asistenţei sociale, împotriva pieţei şi economiei reale în general. Mai devreme sau mai târziu tot la tiparniţă se ajungea.

Ce consecinţe va avea injecţia de 60 de miliarde de euro lunar până în septembrie 2016 din punct de vedere al inflaţiei? Cum va fi influenţat cursul leu/euro de aceste măsuri ale BCE?

Principala consecinţă este reducerea puterii de cumpărare. Slăbirea semnificativă a euro în raport cu bunurile şi serviciile, dar mai ales în raport cu activele care nu pot fi multiplicate cu uşurinţă (sau deloc) cum ar fi aurul, terenurile, imobilele.

Un alt efect este că prima dată inflaţia va cuprinde activele financiare (bursele din Europa) pentru că primii care intră în posesia acestor bani proaspăt tipăriţi vor fi intermediarii financiari. Băncile centrale nu distribuie banii tipăriţi în economie direct, ci prin intermediul băncilor comerciale sau de investiţii. Din nou sectorul financiar va beneficia de un profit nejustificat care va întări şi mai mult puterea şi poziţia lor în sistemele economice, în dauna a tot ce înseamnă antreprenoriat.

E mai uşor să printezi şi să multiplici profituri decât să le obţii din producţia de bunuri şi servicii. Modificările structurale din sistemele economice sunt ireversibile şi cu consecinţe negative. În final, toţi vom ajunge să trăim din expansiunea monetară. Injectarea de bani produce modificări structurale ireversibile în structura şi nivelul preţurilor sau în structura şi nivelul producţiei. Banii nu vor fi niciodată neutrali în economiile în care sunt introduşi. Ei nu produc nici o dobândă mai mică şi nici nu impulsionează investiţiile în economie. În fond aceşti bani produşi generează profituri cu precădere pentru cei care ajung primii în posesia lor (bancherii, politicieni, companii care lucrează cu statul).

Există riscul ca guvernele europene să nu mai fie stimulate să facă reforme structurale din moment ce primesc finanţare ieftină garantată de BCE?

Această salvare permanentă operată la nivelul statelor prin activarea ”tiparniţei” este sursă clară de hazard moral: statele vor acţiona şi mai iresponsabil, cheltuielile publice vor fi în continuare scăpate de sub control, risipa în sistem va fi şi mai mare, alocările vor fi şi mai eronate.

Evident că da. Un sistem care sistematic este salvat de la faliment prin simplul fapt că deţine monopolul legal asupra producţiei de bani va fi determinat şi mai mult să îşi conserve modul său de supravieţuire şi prosperitate. Opoziţia în a reforma aceste sisteme tot mai puternic intervenţioniste este foarte mare. Mai mult, reformarea amânată este dublată de şi mai mult intervenţionism şi de cantităţi suplimentare de monedă infuzate în sistem, văzute ca panaceu la crize.

Cu alte cuvinte, producţia de bani accentuează şi mai mult dependenţa de stat şi loveşte în sectorul privat (ultimul care ajunge în posesia banilor proaspăt tipăriţi). Această salvare permanentă operată la nivelul statelor prin activarea ”tiparniţei” este sursă clară de hazard moral: statele vor acţiona şi mai iresponsabil, cheltuielile publice vor fi în continuare scăpate de sub control, risipa în sistem va fi şi mai mare, alocările vor fi şi mai eronate etc.

Cum se va răsfrânge presiunea pe randamentele obligaţiunilor suverane din zona euro asupra titlurilor de stat româneşti?

Randamentul va avea teoretic o tendinţă de creştere pentru că riscul de neplată va fi mai redus odată ce vor fi preluate de către banca centrală. Emisiunea monetară are şi menirea de a alimenta aşteptările inflaţioniste şi este clar o sursă de risc sistemic.

Prima de risc sistemic şi prima de inflaţie prezente în randamentul acestor obligaţiuni va determina creşterea randamentului. Să nu uităm totuşi că expansiunea monetară va presa într-o primă fază şi asupra nivelului dobânzilor în sensul scăderii lor. Scăderea va fi dublată de o creştere a preţului activelor financiare pe piaţă.

Experienţa monetară în domeniul expansiunii monetare arată că randamentele vor avea o tendinţă de uşoară scădere dublată de o creştere semnificativă a preţului acestora (este foarte probabil ca toate bursele vor fi pe verde accentuat). Această evoluţie întăreşte ideea că principalii salvaţi prin această metodă sunt cei care trăiesc din expansiunea monetară (intermediarii financiari) în dauna celor care produc bunuri şi servicii reale.

Cristian Păun este profesor dr. universitar la ASE Bucureşti şi preşedinte al Societăţii Române de Economie.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.