EXCLUSIV: Ce prevede noua lege antifracturare depusă la Parlament (video)

Asociaţia România Vie şi un grup de parlamentari şi activişti de mediu au introdus în Senat un proiect de lege pentru interzicerea exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică de mare volum. Acesta cuprinde şi un mecanism de control Parlament-societate civilă pentru a construi un cadru legislativ transparent referitor la tehnologiile de exploatare a resurselor neconvenţionale. Avocaţii Alexandru Surcel şi Daniela Grigoraş de la Asociaţia România Vie explică într-un interviu acordat Epoch Times care sunt prevederile principale ale legii anti-fracking şi cum se va desfăşura campania pentru a-i determina pe parlamentari s-o susţină.

Despre scopul legii

Alexandru Surcel: Este o iniţiativă care are ca scop blocarea fracturării hidraulice de mare volum şi în subsidiar crearea unui precedent de transparenţă în chestiunea deosebit de importantă a exploatării resurselor naturale. Hidrocarburile neconvenţionale sunt în România un subiect virgin pe care nu există legislaţie – motiv pentru care foarte multe dintre autorizaţiile date pentru exploatarea gazelor de şist sunt acum atacate în instanţă tocmai pentru ca legea petrolului nu se referă la ele. De aceea noi am introdus în această lege, pe lângă interzicerea fracturării de mare volum, şi acel control parlamentar – societate civilă, comunităţi afectate, reprezentanţi ai companiilor pentru ca toate negocierile pe alte tehnologii decât fracturarea hidraulică să fie făcute într-un mod transparent. Ceea ce face ANRM în prezent este teoretic legal, dar practic nu există nicio transparenţă şi niciun mecanism de control asupra modului cum sunt luate deciziile şi cum ajung ei să dea aceste avize şi autorizaţii.

O comisie de evaluare a resurselor neconvenţionale:

Alexandru Surcel: Din această comisie ar urma să facă parte atât senatori cât şi deputaţi, prin urmare este comună ambelor Camere ale Parlamentului. Ea va fi formată din reprezentanţi ai partidelor parlamentare şi ai societăţii civile. Vom avea cerinţe de vechime ca să nu ne trezim cu ONG-uri făcute peste noapte care nu au experienţă în problema resurselor neconvenţionale, plus reprezentanţi ai comunităţilor locale ca să nu mai avem situaţii gen Pungeşti - statul care vine ca un tăvălug cu jandarmeria, care a devenit armată privată pentru o companie.

Fără aprobarea acestei Comisii nu se va putea merge mai departe cu niciun proiect de explorare-dezvoltare-exploatare. Acestei Comisii i se vor prezenta substanţele care se introduc în sol, aditivii chimici din lichidul de fracturare, explozibilul - tot. Iar şedinţele comisiei vor fi publice.

Daniela Grigoraş: ANRM nu doreşte să transparentizeze acordarea licenţelor şi perimetrelor. În momentul de faţă secretul comercial este mai important decât sănătatea oamenilor, iar profitul decât efectele adverse pe care le-ar putea avea acele substanţe toxice. Necunoscându-se aceste substanţe, nici nu pot fi tratate persoanele care se vor îmbolnăvi ca urmare a consumului de apă contaminată. Închipuiţi-vă Vama Veche sau Băile Felix fără apă potabilă şi cu sonde în apropierea plajelor. Se distruge tot - nu numai agricultura, ci şi turismul, apele termale.

Despre sancţiunile legii

Alexandru Surcel: Discutăm de pedepse cu închisoarea între 3 şi 5 ani, care pentru companie se traduc în amenzi, închiderea unui punct de lucru sau chiar închiderea companiei. Toate companiile vor trebui să prezinte Comisiei nişte rapoarte în funcţie de care îşi vor continua activitatea sau nu.

Daniela Grigoraş: Unde se prevede fracturarea hidraulică ca metodă de exploatare, autorizaţiile vor fi anulate. Nu dorim nici explorare pentru că aceasta implică fracturare hidraulică în etapa finală. Noi nu dorim să nu exploatăm resursele pe care le avem, ci să aşteptăm o metodă care să fie atât eficientă economic, cât şi să garanteze sănătatea populaţiei.

Alexandru Surcel: Legea aceasta ar bloca şi planurile de exploatare ale NIS şi Gazprom în Banat. Nu ne interesează dacă vorbim de companii americane, ruseşti sau cvasiromâneşti gen Petrom. În circa 20 de ani, dacă se dă drumul la aceste exploatări, este posibil ca România să rămână fără resurse proprii.

Despre campania de susţinere a legii

Alexandru Surcel: Am avut o colaborare punctuală cu PPDD, care a introdus acest proiect de lege în Parlament, dar partidul este complet irelevant. Am redactat o petiţie ca să punem cât mai multă presiune pe Parlament. Campania începe de azi. Va exista un cort în perioada 28 iulie - 3 august în Piaţa Sfântul Gheorghe din Bucureşti, apoi între 4-10 august ne mutăm în Piaţa Unirii, în faţa magazinului Unirea. Apoi vom strânge semnături la FânFest şi în final în Piaţa Romană, în săptămâna 18-24 august. Petiţia şi tabelele de semnături au fost puse la dispoziţia diverşilor activişti din ţară. Semnăturile strânse vor fi trimise la Senat şi Camera Deputaţilor. Pe lângă asta, avem în vedere activităţi efective de lobby – vom încerca să obţinem întâlniri cu toţi parlamentarii ca să încercăm să-i convingem să voteze acest proiect de lege.

S-ar putea să mai existe alte oportunităţi legate de campanie. Dacă vă amintiţi, guvernul Ungureanu a căzut după o moţiune de cenzură plecată exact de la subiectul gazelor de şist. La momentul acela USL susţinea altceva decât partidul aflat la guvernare în momentul de faţă. În al doilea rând, sperăm să se ajungă la o solidarizare reală a societăţii civile şi a activiştilor anti-fracking.

Nu vom reînvia neapărat protestele pentru Roşia Montană, dar important este să existe acea masă critică la nivel electoral pe care politicienii s-o simtă.

Despre independenţa energetică

Daniela Grigoraş: România este deja independentă energetic. Producem mai mult curent electric decât avem nevoie şi acum exportăm. Producem mai mult gaz natural decât avem nevoie. Cum ne garantează Chevron că va vinde României gazele de şist extrase de la noi şi la un preţ preferenţial? Nu există o astfel de garanţie.

Alexandru Surcel: Legea aceasta ar bloca şi planurile de exploatare ale NIS şi Gazprom în Banat. Nu ne interesează dacă vorbim de companii americane, ruseşti sau cvasiromâneşti gen Romgaz sau Petrom. În circa 20 de ani, dacă se dă drumul la aceste dezvoltări, este posibil ca România să rămână fără resurse proprii. Gazele noastre de şist vor ajunge în Germania, care va oferi un preţ mai bun.