EXCLUSIV. Riscurile şi beneficiile exploatării gazelor de şist în România (Dezbatere Video)

Sunt costurile exploatării gazelor de şist în România mai mari decât beneficiile? Cât de reală este perspectiva obţinerii independenţei energetice prin exploatarea acestora? Ce riscuri pentru sursele de apă implică fracturarea hidraulică? Doi experţi au răspuns la aceste întrebări în cadrul unei dezbateri filmate în redacţia Epoch Times.

Valentina Ivan, expertă în politici energetice şi analist la firma de consultanţă Candole Partners, a susţinut că ”este o naivitate să credem că Europa va deveni independentă energetic dacă exploatează gazele de şist”. Experta a pledat pentru creşterea redevenţelor şi direcţionarea lor către bugetele locale şi pentru mai multă transparenţă din partea companiilor şi autorităţilor.

Mircea Ţicleanu, director ştiinţific la Institutul Geologic Român a explicat de ce ”fracturarea hidraulică apare ca o metodă susţinută de distrugere şi poluare a subsolului iar perspectiva economică devine cu totul secundară faţă de nişte bombe ecologice plantate în subteran - cu explozie întârziată. Parcă scopul principal nu ar fi cel de obţinere a unor beneficii economice, ci acela de a submina sistematic subsolul”. Cercetătorul a arătat că există un risc mare de contaminare al acviferelor şi a migrării apelor toxice către suprafaţă, cu consecinţe devastatoare pentru mediu.

Epoch Times vă prezintă câteva dintre punctele principale ale discuţiei cu cei doi experţi

Despre beneficiile exoploatării gazelor de şist:

Valentina Ivan: În primul rând, orice exploatare, chiar şi de resurse convenţionale, aduce redevenţe la bugetul de stat. Acestea sunt considerate destul de mici în România, în comparaţie cu alte ţări europene. Ele ar trebui crescute. Nu ştiu dacă neapărat să punem o redevenţă separată pentru resursele neconvenţionale. În România aceste redevenţe sunt colectate direct la bugetul de stat şi ar fi poate bine ca ele să fie direcţionate în mare parte către bugetele locale mai ales pentru aceste resurse neconvenţionale.

În ţările membre în care explorarea este ceva mai avansată precum Polonia sau Marea Britanie au început să fie puse în discuţie anumite beneficii acordate direct comunităţilor locale şi indivizilor, în sensul de a crea un fond din care se dă o sumă pentru forajele care se desfăşoară pe pământul oamenilor. Problema este că în România resursele aparţin statului, în timp ce în America aparţin individului. În SUA, individul este interesat să-şi negocieze accesul companiei pe terenul său. În Europa în schimb nu există această motivaţie pentru că nu există motivaţie financiară. Dacă lucrurile ar fi un pic regândite în sensul să transferăm redevenţele de la bugetul central la cel local şi eventual să fie o negociere între autorităţile locale şi compania privată, atunci termenii dezbaterii ar putea fi un pic schimbaţi.

În al doilea rând pentru mine este foarte important să reducem emisiile de dioxid de carbon în România. În momentul de faţă cam 30% din mixul nostru energetic vine din arderea cărbunelui, care este mai poluant. Dacă am înlocui treptat aceste centrale care au peste 40 de ani de funcţionare cu centrale noi pe gaz, cu siguranţă am reduce emisiile de carbon.

Dacă vorbim de beneficii de ordin geostrategic, este mai bine să avem mai multe surse în alimentarea cu gaz. E bine să investim în eficienţă energetică, în resursele din Marea Neagră…

Despre obţinerea independenţei energetice de către România prin exploatarea gazelor de şist

Este o chestiune trâmbiţată de presă şi de oameni neavizaţi. România a intrat într-o horă care este UE. Cu toţii vom fi o piaţă internă, dacă vom reuşi să ne interconectăm. Este prea mult spus că se va obţine independenţă. Estimările resurselor din România sunt doar guess-timates – ne dăm cu presupusul pentru că nu ştim ce se află acolo dedesubt şi cât de viabilă economic este exploatarea acestor resurse. Este o naivitate să credem că Europa va deveni independentă energetic dacă exploatează gazele de şist.

Dependenţa României de gazul rusesc va creşte pe termen lung odată cu scăderea producţiei din resurse convenţionale. Cel mai uşor mod de a vorbi de bine gazele de şist este să aducem în discuţie lupul cel rău – Rusia pentru că atunci când oamenii aud de dependenţa de Rusia se alarmează şi spun OK hai să scăpăm de ea. Dar nu este foarte bine argumentată această afirmaţie cu independenţa.

Trebuie să punem presiune pe autorităţi pentru transparenţă în relaţia cu compania. Ce bine ar fi fost dacă am fi ştiut de la început ce a însemnat contractul legat de Roşia Montană. Ce bine ar fi dacă am şti ce aditivi ajung în subsol. Aşa s-a întâmplat şi în SUA unde a existat presiune şi s-a ajuns la Disclosure Act, prin care companiile au fost obligate să facă publice toate substanţele chimice folosite.

Despre impactul exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică asupra surselor de apă

Mircea Ţicleanu: În primul rând este vorba despre lichidul de fracturare şi de volumul mare de ape curate care sunt contaminate şi revin în sondă (flow back). Primul impact negativ este că pot fi afectate acviferele. Se ia apă din trei surse diferite: din reţeaua hidrografică, din acvifere şi din pânza freatică. O altă problemă este că lichidul de fracturare rămâne în mare parte în subteran.

Prin fractuare se formează nişte acvifere antropice de tip fisural cu ape contaminate. Nu există siguranţa că acestea vor rămâne acolo definitiv, iar chiar dacă rămân, ele nu mai pot fi reciclate, deci nu mai revin în circuitul normal al apei. Mai departe, există pericolul ca în timp aceste fluide să migreze către suprafaţă pe mai multe căi – pe sistemul de faliere a stratelor prin fracturare hidraulică şi a doua prin deteriorarea coloanelor de sondă. Se fisurează cimentul şi pot apărea seisme. Dacă migrează spre suprafaţă, sunt atinse acviferele din rocile poroase şi se ajunge la apa freatică şi de aici pot afecta întreaga reţea hidrografică. Discutăm aici despre riscuri pe termen mediu şi lung.

În plus, pot să existe seisme puternice care să scoată la suprafaţă apele contaminate. Este posibil ca să avem seisme foarte puternice despre care noi habar n-avem pe o perioadă mai mare de timp. Există studii care arată cum sunt tulburate acviferele şi pânza freatică la cutremure mari precum cel din 1977.

Acviferele contaminate pot să conţină şi substanţe radioactive care migrând pot să afecteze tot ce este la suprafaţă.

Noi nu cunoaştem ce înseamnă fracturarea hidraulică de fapt. Aditivii chimici din lichidul de fracturare au rolul de a reacţiona cu materia organică din şisturi iar problema se pune în cu totul alţi termeni. Nouă ni se spune că este exploatarea unor resurse de gaze neconvenţionale printr-o metodă oarecare amplificată faţă de fisurarea hidraulică de mic volum şi ne trezim că suntem în cu totul altă poziţie. Fracturarea hidraulică este o metodă foarte agresivă în raport cu mediul geologic. În momentul în care se distruge efectiv stratul-ţintă, acesta este îmbibat cu aditivi toxici.

Dacă privim toate datele pe care le avem, vedem că înainte de a fi o metodă economică de exploatare, fracturarea hidraulică apare ca o metodă susţinută de distrugere şi poluare a subsolului. Ca urmare perspectiva economică devine cu totul secundară. S-a depăşit nivelul fisurărilor hidraulice de mic volum unde au fost şi acolo o mulţime de accidente. La reinjectarea cu ape de zăcământ la presiuni ceva mai mari la Izvoarele ceva a cedat – ori sonda, ori sistemul de falii - iar apa a venit la suprafaţă. Apele acestea sunt încărcate cu săruri şi distrug vegetaţia. Aceste accidente au fost minimalizate.

În prezent, zona Vaslui-Pungeşti-podişul Moldovenesc este străbătută de falii care nu apar pe hărţile obişnuite. Contaminarea reţelelor hidrografice ar însemna o contaminare în aval. Se poate ajunge la Siret, la Dunăre şi ţărmul Mării Negre şi este foarte riscant având în vedere poziţia reţelei hidrografice.

În zona Depresiunii Panonice, toate zonele concesionate sunt sensibile, cu ape minerale şi alimentare a apelor geo-termale iar consecinţele ar fi groaznice. Ne-am trezi cu ape contaminate cu lichid de fracturare şi cu împiedicarea unor activităţi economice.

Urmăriţi dezbaterea integrală video pe pagina originală a Epoch Times România.