Efectele secundare neaşteptate ale gelului pentru ecografie: Acest agent de perturbare endocrină utilizat pe scară largă poate dăuna copilului nenăscut

În 2017, Emalee Morem era însărcinată în 40 de săptămâni cu primul ei copil. La îndemnul întreţinătorilor săi, ea a făcut o ecografie suplimentară, doar pentru a se asigura că bebeluşul este în regulă. După ecografie, Morem şi soţul ei au ieşit în oraş la prânz. Dar stând la soare pe terasa restaurantului din Minneapolis, Minnesota, Morem a început să se simtă inconfortabil.

"Burta mea se simţea foarte fierbinte în timp ce mâncam", spune Morem, "iar când am ajuns acasă, m-am uitat la burta mea şi am văzut această erupţie oribilă roşie, neuniformă".

Deşi erupţia nu era dureroasă, Morem era îngrijorată.

"Nu durea, dar era evident că nu era normal", spune ea. "Şi sunt sigură că era de la gelul pentru ecografie. După ecografie, mi-au şters doar burta cu un şervet uscat de hârtie sau pânză, aşa că burta mea nu a fost spălată bine, încă puteam să simt mirosul gelului pe piele, iar erupţia era exact în locul unde a fost pus gelul şi dopplerul."

Disconfortul, spune Morem, a fost de scurtă durată.

"A dispărut după câteva ore, dar m-a înspăimântat la momentul respectiv. Mi-a fost teamă să mai fac şi alte ecografii". Două săptămâni mai târziu, Morem a născut o fetiţă sănătoasă de 3,5 kilograme.

Un perturbator endocrin?

Ar putea gelul care a provocat o erupţie cutanată locală pe abdomenul lui Morem să fie problematic din alt motiv? Organismul nostru foloseşte hormoni - semnale chimice - pentru a regla multe procese diferite. Perturbatorii endocrini sunt substanţe chimice care ne modifică nivelurile normale de hormoni. Ftalaţii şi anumiţi fenoli - inclusiv parabenii şi triclosanul - sunt consideraţi substanţe chimice perturbatoare ale sistemului endocrin.

Deoarece sarcina este o perioadă de schimbări hormonale enorme, precum pubertatea şi menopauza, este deosebit de important să te fereşti de perturbatorii hormonali. Într-adevăr, studiile au arătat că modificările nefireşti ale nivelurilor hormonale pot contribui la multe efecte negative asupra sănătăţii - mai ales când vine vorba de reproducere şi de dezvoltarea fătului.

În timp ce fiecare formulă variază în funcţie de marcă, cercetările sugerează că unele dintre gelurile utilizate pentru efectuarea ecografiilor prenatale pot provoca perturbări hormonale. Aceste geluri groase sunt întinse pe abdomenul femeii pentru a oferi un mediu lichid continuu prin care să treacă sunetul, fără bule de aer care ar putea perturba semnalul. Acestea conţin o varietate de parfumuri şi coloranţi, precum şi o substanţă chimică numită propilparaben, care este un fenol - un compus chimic extras din gudronul de cărbune. Gelurile pentru ecografie pot conţine, de asemenea, ftalaţi, utilizaţi pentru a lega parfumul şi culoarea.

Dr. Carmen Messerlian şi colegii săi din cadrul Departamentului de Sănătate a Mediului de la Universitatea Harvard au încercat să descopere dacă expunerea la gelul pentru ecografie perturbă sistemul endocrin. Aceştia şi-au publicat rezultatele, "Ultrasound gel as an unrecognized source of exposure to phthalates and phenols among pregnant women undergoing routine scan" (Gelul pentru ecografie ca sursă nerecunoscută de expunere la ftalaţi şi fenoli în rândul femeilor însărcinate supuse unei scanări de rutină), în International Journal of Environmental Health în 2017.

Colaborând cu clinicieni de la Massachusetts General Hospital, echipa lui Messerlian a analizat urina a 12 femei însărcinate care participau deja la un studiu de fertilitate. Ca parte a studiului de fertilitate, toate femeile au fost supuse unei ecografii de rutină în al doilea trimestru.

Astfel, cercetătorii de la Harvard au prelevat trei probe de urină de la fiecare femeie: una înainte de scanare, o a doua probă la una sau două ore după scanare şi o a treia probă de urină între 7 şi 12 ore mai târziu.

Fiecare probă de urină a fost apoi trimisă la Centrele pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor, unde oamenii de ştiinţă de la CDC le-au analizat apoi pentru a determina prezenţa şi cantitatea a 19 ftalaţi diferiţi şi 11 fenoli diferiţi.

Nivelul maxim de ftalaţi la 7 până la 12 ore după ecografii cu ultrasunete

Analiza a constatat că ftalaţii au atins concentraţiile maxime în urina femeilor însărcinate la aproximativ 7 până la 12 ore după expunerea la gelul pentru ecografie. În plus, concentraţia a aproape tuturor substanţelor chimice testate în urina femeilor a fost cea mai mare în a treia probă de urină, la aproape opt ore după scanări.

Deoarece toate femeile însărcinate testate au mâncat ceva sau au folosit un fel de produse de îngrijire personală (care conţin adesea substanţe chimice care perturbă sistemul endocrin), este posibil ca acest lucru să fi afectat rezultatele.

Cu toate acestea, consecvenţa momentului pentru toate cele 12 participante la studiu sugerează că nivelurile ridicate de ftalaţi din urina femeilor s-au datorat expunerii la gelul cu ultrasunete.

"Deşi sunt necesare cercetări suplimentare, acest studiu pilot identifică o sursă necunoscută până acum de expunere la ftalaţi şi parabeni în rândul femeilor însărcinate care se supun unei examinări de rutină cu ultrasunete", au concluzionat cercetătorii.

Cum funcţionează ultrasunetele?

Ecografia prenatală utilizează unde sonore pentru a crea o imagine a fătului unei femei însărcinate, în timp ce acesta se află încă în interiorul uterului.

"Ultrasunetele sunt unde sonore de frecvenţă foarte înaltă pe care nu le putem auzi; practic se bazează pe acelaşi principiu ca şi radarul sau ecolocaţia", a declarat Dr. Lise Eliot, cercetător în neuroştiinţe la Universitatea de Medicină şi Ştiinţă Rosalind Franklin, când am intervievat-o în urmă cu câţiva ani.

"Emiţi un sunet şi, dacă există ceva în mediul înconjurător, acesta se va reflecta înapoi. Ei reflectă undele sonore prin abdomenul mamei, iar bebeluşul este structura care reflectă undele sonore. Cu ajutorul tehnologiei, poţi lua undele sonore reflectate şi poţi crea o imagine bidimensională sau tridimensională a copilului."

O parte obişnuită a îngrijirii prenatale

Ecografiile sunt folosite pentru a afla sexul şi poziţia copilului şi pentru a căuta orice anomalii, unele dintre acestea putând fi reparate chirurgical înainte de naşterea copilului. De exemplu, cea mai gravă formă de spina bifida, mielomeningocelul, poate fi operată în timpul gestaţiei. În acelaşi timp, dacă o ecografie descoperă că un făt are o afecţiune gravă sau o anomalie genetică incompatibilă cu viaţa, medicii vor recomanda adesea întreruperea sarcinii.

Odată folosită cu moderaţie, ecografia a devenit acum o parte din rutina îngrijirii medicale prenatale standard. De fapt, ecografiile în timpul sarcinii sunt considerate o componentă esenţială a îngrijirii maternale moderne, încât majoritatea obstetricienilor consideră că ar fi "imposibil" să ofere îngrijire maternală de înaltă calitate fără a le efectua.

O femeie care alege să nu facă nicio ecografie - fie pentru că nu ar alege niciodată avortul, fie pentru că are îngrijorări cu privire la siguranţa, necesitatea şi fiabilitatea procedurii - este adesea întâmpinată cu stupoare şi respingere nebănuită din partea medicilor săi.

Femeile americane care se bucură de sarcini sănătoase, vor face în mod obişnuit patru sau cinci ecografii per sarcină, indiferent de risc. Femeile însărcinate care sunt considerate "cu risc ridicat", se pot aştepta să li se spună că au nevoie de o ecografie la fiecare programare.

Am intervievat o mamă din New Jersey, Jen Simon, care a făcut 30 de ecografii în timpul primei sale sarcini. Chiar dacă ea şi soţul ei aveau doar 1,65 metri înălţime, medicii lor din New York le-au spus soţilor Simon că au nevoie de atâtea ecografii pentru că bebeluşul părea prea mic. "Mi s-a spus că am fost norocoasă că nu primeam trei pe săptămână", a spus Simon.

Dar sunt aceste ecografii cu adevărat necesare? Luaţi în considerare acest lucru: un studiu publicat în 1993, efectuat pe mai mult de 15.000 de femei însărcinate a arătat că ecografiile nu îmbunătăţesc rezultatele fetale. Un alt studiu, efectuat pe mai mult de 2.800 de femei, a arătat că femeile însărcinate care au efectuat cinci ecografii au avut mai multe şanse de a avea copii cu probleme de creştere decât femeile însărcinate care au realizat doar una, ceea ce sugerează că ecografia în sine ar putea cauza parţial chiar afecţiunea pe care încearcă să o monitorizeze.

"Dacă ai un risc scăzut, sincer, există foarte puţine justificări pentru a face mai mult de una", spune colegul şi coautorul meu, Dr. Paul Thomas, un pediatru din Portland, Oregon. "Chiar şi o singură ecografie poate să nu fie necesară, cu excepţia cazului în care planul tău ar fi să elimini un făt neviabil."

Motive pentru a fi precaut

În acelaşi timp, există un număr din ce în ce mai mare de dovezi ştiinţifice care leagă expunerea la ultrasunete in utero de provocările cerebrale şi alte probleme de sănătate la copiii mici.

De exemplu, un studiu din 2016, publicat în revista Autism Research de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Washington, a examinat dosarele a 2.644 de copii cu autism. Aceşti oameni de ştiinţă au descoperit că băieţii expuşi la ultrasunete în primul trimestru aveau simptome mai severe de autism, inclusiv scăderea IQ-ului şi creşterea comportamentelor repetitive, decât bebeluşii care nu fuseseră expuşi.

Cercetările conduse de Dr. Manuel Casanova, profesor de ştiinţe biomedicale la Universitatea din Carolina de Sud, au arătat, de asemenea, că expunerea timpurie la ultrasunete poate declanşa o migrare intempestivă a celulelor cerebrale care poate duce la perturbări cerebrale şi autism.

Alternative la gelul pentru ecografie

O modalitate de a evita expunerea la gelul pentru ecografie, perturbator al sistemului endocrin, este să îi spuneţi tehnicianului de la ecograf că nu doriţi să folosiţi gelul standard. Aduceţi cu dvs. la programare nişte ulei de nucă de cocos organic şi cereţi-i tehnicianului să îl folosească în schimb. De asemenea, unii tehnicieni vor folosi pur şi simplu apă pentru a face transductorul să se mişte mai uşor, în loc de gelul furnizat, iar problema este astfel rezolvată.

Iar Thomas spune că puteţi lua câteva măsuri simple pentru a face ca o ecografie să fie mai puţin riscantă pentru copilul în creştere. Este posibil ca mulţi tehnicieni să nu fie conştienţi de faptul că liniile directoare obstetricale stipulează că ecografiile ar trebui făcute pentru o perioadă cât mai scurtă de timp, la cea mai mică setare posibilă. Acest lucru se numeşte "ALARA" sau "As Low As Reasonably Achievable" (cel mai scăzut nivel cu putinţă).

"Dacă vrei să faci o ecografie sau dacă medicul tău insistă foarte mult, asigură-te că îi ceri tehnicianului să verifice dacă aparatul lor este setat la cel mai scăzut nivel posibil pentru a obţine imaginea necesară", sugerează Thomas. "Spuneţi-i medicului dumneavoastră şi tehnicianului că doriţi ca ecografia să fie făcută la cea mai mică expunere posibilă, pentru cel mai scurt timp. Acestea sunt, de fapt, liniile directoare actuale, dar majoritatea medicilor nu le respectă."