Examinarea cu ultrasunete: bună sau rea?

Dorim să avem încredere. Dorim, aproape că avem nevoie, să credem că intervenţiile medicale şi farmaceutice au fost verificate. Când doctorii noştri ne spun să nu ne îngrijorăm, dorim să îi credem pe cuvânt.

Din păcate, istoria ne-a arătat că fiecare medicament scos de pe rafturile farmaciilor, fiecare intervenţie acum interzisă au fost însoţite iniţial de asigurări din partea producătorilor şi guvernului că sunt sigure şi eficiente – pentru ca apoi să fie retrase de pe piaţă.

S-ar putea ca ultrasunetele să nu fie mai diferite, din acest punct de vedere.

Chiar şi numele pare să sune relaxant, aşa-i? Ultrasunete. Te duce cu gândul la experienţele oferite de spa-uri, la camerele liniştite şi întunecate din complexe pline de dale din marmură, sau la alunecarea fără durere a mâinilor maseurilor pe pielea ta.

Când vine vorba de sarcini, această intervenţie cu ultrasunete a fost introdusă în experienţa aproape fiecărei femei însărcinate din ziua de astăzi.

Cine nu doreşte să îşi vadă copilul? Cine nu ar dori să treacă un test? De ce se te chinui să cauţi o comuniune spirituală cu copilul tău nenăscut, când poţi pur şi simplu să stai pe spate şi să vezi ce e în interiorul pântecului tău pe un monitor?

Cam în acest mod sunt împinse cu forţa în conştiinţa noastră intervenţiile medicale care încă nu au fost studiate suficient:

- sunt promise în mod exagerat rezultate atrăgătoare în teorie (puteţi învăţa despre sănătatea copilului vostru cu ajutorul unui dispozitiv inofensiv!)

- sunt vizate fricile voastre (dacă nu vă uitaţi s-ar putea să nu aflaţi dacă sunt probleme)

- intensitatea/frecvenţa/aplicarea generală a intervenţiilor medicale sunt crescute fără date care să susţină necesitatea acestor intensificări.

- aceste intervenţii medicale devin un element de rutină, până în punctul în care studiile despre efectele lor nu sunt mai considerate necesare.

O pantă alunecoasă

Străbunicile noastre au fost supuse razelor X în timp ce erau însărcinate. Pare o idee rea acum, corect? Ei bine, razele X au fost promovate ca fiind sigure timp de decenii, înainte să se schimbe placa, şi acum American College of Obstetrics (ACOG), susţine:

“Ultrasonografia implică folosirea undelor sonore şi nu este o formă de radiaţie ionizantă. Nu au fost raportate efecte secundare documentate la fetuşi în cazul procedurilor de diagnosticare cu ultrasunete… Nu există contraindicaţii la procedurile cu ultrasunete în timpul sarcinii, şi această modalitate a înlocuit în mare parte razele X ca metodă principală de imagistică fetală în timpul sarcinii.”

Studiile pentru ultrasunete au încetat în anii 1980 în ciuda faptului că FDA a ridicat limitele de 8 ori în 1992 şi în ciuda faptului că aparatele actuale folosesc semnale semnificativ mai puternice şi nu sunt standardizate de niciun fel de regulament. În ultimele câteva decenii, tehnologia cu ultrasunete a evoluat în termeni ai nivelului expunerii şi intensităţii (de la 46 la 720 de mW/cm2) iar versiunile mai noi rămân în mare parte nestudiate, deseori având defecţiuni şi fără să existe cerinţe federale privind pregătirea celor care operează aceste maşinării.

La ce sunt bune ultrasunetele?

În 2001, 67% dintre femeile însărcinate au făcut cel puţin o examinare cu ultrasunete şi în 2009 acel procentaj a sărit la 99,8%, cu o medie de 3 examinări pe fiecare femeie. Un studiu din 2006 a descoperit că sarcinile considerate riscante au fost supuse unei medii de 4,2 examinări.

FDA a recunoscut că efectele pe termen lung ale ultrasunetelor sunt necunoscute, susţinând totuşi că ultrasunetele indicate medical şi executate de obstetricieni permit obţinerea unor beneficii care depăşesc riscurile. Dar este acest lucru bazat pe dovezi?

Mai multe reviewuri Cochrane au demonstrat că "eficienţa" nu este atât de bună. S-a arătat lipsa de beneficii ale verificărilor cu ultrasunete în cazul unei sarcini normale, în ceea ce priveşte mortalitatea perinatală şi o creştere a riscului de cezariană pentru verificările din trimestrul al treilea. O serie de articole de specialitate condamnă folosirea ultrasunetelor pentru aflarea vârstei gestaţionale, pentru scanarea organelor în trimestrul al doilea, pentru alcătuirea profilului biofizic, pentru analiza lichidului amniotic şi a vitezei Doppler în cazul sarcinilor cu risc coborât sau ridicat.

Dorim să credem că această intervenţie îmbunătăţeşte sănătatea sarcinilor, dar până acum fost demonstrat un alt lucru. Ratele de alerte false sunt semnificative în cazul scanărilor de rutină şi, în cel mai bun caz, provoacă anxietate - iar în cel mai rău caz determină opriri de sarcină pentru motive mai puţin severe decât cele percepute de ultrasunete, iar rata acestor incidente este de 1 la 200.

Ţinând cont de lipsa de dovezi privind rolul ultrasonografiei în îmbunătăţirea sarcinilor şi naşterilor, unii s-ar putea întreba de ce ISUOG (The Internaţional Society of Ultrasound in Obstetrics and Gynecology) recomandă unilateral ca toate femeile însărcinate să fie supuse unor scanări cu ultrasunete când vârsta gestaţională este cuprinsă între 18 şi 22 de săptămâni? Unii s-ar putea gândi de asemenea că ISUOG suferă de un serios conflict de interese, lucru dovedit de faptul că a recunoscut public că se află într-un parteneriat cu principalele companii hi-tech globale specializate în obstetrică – companii precum GE Healthcare, Phillips, Samsung Medison, Toshiba şi Siemens.

Cum ştim că ultrasunetele sunt sigure?

Este aproape imposibil să dovedeşti cu o certitudine siguranţa oricărei metode moderne de diagnosticare şi intervenţie. Dacă un efect secundar nu se manifestă timp de ani de zile sau decenii, sau mai rău, este transmis transgeneraţional, atunci ar fi nevoie de câteva vieţi ca acele proceduri - care pot fi considerate experimente neconsimţite pe oameni - să fie evaluate.

Principiul preventiv cere producătorilor şi agenţiilor de reglementare să dovedească siguranţa unui produs înainte ca acesta să fie dat vânzării.

Efectele ultrasunetelor asupra ţesuturilor biologice sunt larg recunoscute, conform lui Plaksin şi altora, care susţin:

“Nu numai că ultrasunetul este folosit pentru imagistică, dar interacţiunea sa cu ţesuturile biologice este cunoscută pentru inducerea unei mari game de efecte, care variază de la hemoragie şi necroză până la manipulări mai delicate ale celulelor şi ale membranelor lor, precum amplificarea permeabilităţii, inducţia angiogenezei şi o transfecţie crescută a genelor.”

Datele obţinute din testele efectuate pe animale au fost respinse şi considerate ca având aplicaţii limitate asupra sarcinilor umane – inclusiv un studiu recent care demonstrează anormalităţile comportamentale la şoarecii expuşi timp de 30 de minute la ultrasunete administrate în uter, sau datele mai vechi care arată că expunerea prenatală la ultrasunete afectează migraţia neuronală la şoareci. Începând cel puţin cu 2008, s-a ştiut că lungimile de undă ale ultrasunetelor, aflate la un nivel scăzut de 28 W/cm2, sunt capabile să cauzeze creşteri de temperaturi la diferite adâncimi în creierul fetuşilor vii de porcuşori de guineea, în timpul expunerii în uter la temperaturi cuprinse între 1,2 şi 4,9 grade Celsius.

Conform lui Jim West, care a alcătuit cea mai mare bibliografie de studii efectuate asupra ultrasunetelor:

“Fără ca savanţii occidentali să ştie, pericolele ultrasunetelor au fost confirmate în China încă de la sfârşitul anilor 1980, când mii de femei, care s-au oferit voluntare pentru avorturi, au fost expuse la diagnosticări cu ultrasunete, controlate cu grijă, iar materia abortivă fiind apoi analizată prin tehnici de laborator.”

Implicând 100 de savanţi şi 2.700 de mame însărcinate, datele din aproximativ 65 de studii nu apar pe Pubmed-ul de NIH (National Institutes of Health), dar pot fi găsite în bazele de date chineze. Studiile au folosit microscopie cu electroni, citometria de flux şi diverse analize biochimice şi rezultatele lor au fost comparate cu cele ale unui grup de control. Evaluând creierul, rinichii, corneea şi sistemul imunitar cercetătorii au determinat că, de fapt, cantitatea de ultrasunete necesară pentru a produce pagube la fetuşii umani este foarte mică.

Jim West îl citează pe profesorul Ruo Feng de la Institutul de Acustică al Universităţii din Nanjing, redactor al Jurnalului Chinez pentru Ultrasunete aplicate în Medicină şi Biologie şi membru al World Federation of Ultrasound in Medicine and Biology:

“Ruo Feng, care a evaluat multe studii, consideră că examenul de rutină cu ultrasunete ar trebui evitat. Doar dacă există indicaţii medicale excepţionale ar trebui permis, dar la o intensitate minimă. Sesiunile ar trebui să fie foarte scurte, nu mai mult de 3 minute, cel mai mult 5. Sesiunile multiple ar trebui evitate deoarece pericolele sunt cumulative. Studiile umane au descoperit că organele sensibile sunt afectate după o expunere de 1 minut.”

Noul "normal"

Sarcinile din ziua de astăzi şi copiii de astăzi aduc la viaţă conceptul de dezechilibru evoluţionar. Doar pentru că un stil de viaţă sau o abordare asupra sănătăţii au devenit o normă nu înseamnă că ele vor fi consistente cu ceea ce ateaptă organismul nostru. Antibioticele, medicamentele psihiatrice, mâncarea procesată, pesticidele, chimicalele industriale, vaccinurile şi ultrasunetele, împreună cu naşterea prin cezariană şi alăptarea din sticlă – acesta NU este modul în care să dezvolţi un copil sănătos.

Dr. Kelly Brogan studiază Psihiatria/Medicina Psihosomatică/Psihiatria Reproducţia şi Medicina Holistică Integrată şi practică Medicina Funcţională, care priveşte boala ca o manifestare a mai multor sisteme corelate.