Dincolo de cele 28 de pagini: Relaţia dintre SUA şi Arabia Saudită începe să se destrame

Mult amânata publicare a 28 de pagini secrete dintr-o anchetă din 2002 a Congresului american asupra atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 reprezintă cea mai deplină dovadă publică conform căreia anumiţi saudiţii i-ar fi asistat pe unii dintre "terorişti".

Totuşi, orice dovadă că guvernul saudit ar fi oferit în mod conştient asistenţă "teroriştilor" rămâne, în acest punct, circumstanţială şi nedemonstrată, idee împărtăşită de un memorandum FBI-CIA din 2005, care a fost publicat în aceeaşi zi cu cele 28 de pagini. Fostul senator Bob Graham, care a fost membru al anchetei congresionale, împreună cu Terry Strada, preşedinta organizaţiei 9/11 Families United for Justice Against Terrorism, au ripostat şi au declarat că problema implicării saudiţilor este departe de a se fi concluzionat şi că trebuie să fie publicate mai multe informaţii secrete.

În timp ce acele 28 de pagini au oferit o şansă mică pentru clarificarea modului în care a putut avea loc cel mai mare atac terorist pe teritoriul american, publicarea lor este o altă indicaţie a faptului că statutul Arabiei Saudite ca aliat de neatins al SUA în Orientul Mijlociu este pus sub semnul întrebării.

Desecretizarea celor 28 de pagini a avut loc în contextul unor evenimente care au subminat imaginea cultivată cu atenţie a Arabiei Saudite ca un aliat ferm şi stabil, precum: semnarea unui acord nuclear cu Iranul în 2015, existând posibilitatea unei cooperări amplificate cu principalul rival al Regatului; distribuirea unui număr de cablograme saudite ce discutau chestiuni interne, inclusiv monitorizarea cetăţenilor săi şi încercarea de a combate vocile critice în mass media străină; mărturia neverificată a lui Zacharias Moussaoui (cel de-al “20-lea terorist”) ce a detaliat potenţiala implicare a guvernului saudit în evenimentele din 9/11; un război în Yemen care a cauzat mii de morţi civile şi a dus la o criză umanitară; şi valul de temeri internaţionale cu privire la executarea de către Regat a 47 de persoane pentru acuzaţii legate de terorism.

O consecinţă a acestui context complex este introducerea unei legislaţii bipartizane de către membri ai Comitetului pentru Relaţii Externe din Senatul SUA pentru a reduce sprijinul militar american către Arabia Saudită în ceea ce priveşte campania sa din Yemen.

Într-un alt caz, Camera Reprezentanţilor din SUA a adoptat la limită un proiect de lege care permite transferul de aşa-zise “bombe ciorchine” (cluster) către Arabia Saudită, fiind o dovadă că legiuitorii americani încep să abordeze această chestiune cu o precauţie mai mare. Mai mult, Senatul SUA a adoptat recent un proiect de lege care va permite tragerea la răspundere a guvernului saudit pentru orice potenţial rol în atacurile din 11 septembrie 2001, deşi o breşă găsită în ultima clipă în proiectul de lege probabil că va diminua impactul acestuia.

În prezent, continuă să fie exprimate temeri cu privire la faptul că Arabia Saudită ar finanţa grupuri sau moschei extremiste în întreaga lume. După masacrul dintr-un club de noapte din Orlando din luna iunie, de exemplu, candidata prezidenţială democrată Hillary Clinton a susţinut că Arabia Saudită şi alte ţări din Golf sunt indiferente faţă de sprijinul financiar acordat de cetăţenii lor extremismului violent – nefiind pentru prima dată în campania sa prezidenţială când fostul secretar de stat a evidenţiat Arabia Saudită într-o asemenea manieră.

În acelaşi timp, relaţiile Arabiei Saudite cu alte state trec printr-o revizuire similară. Anul trecut, Suedia a decis să nu reînnoiască un acord pentru arme cu saudiţii, menţinut din 2005, în mare parte datorită temerilor legate de situaţia drepturilor omului din Regat.

Marea Britanie a renunţat la un program de pregătire în valoare de peste 7 milioane de euro pentru închisorile saudite, după ce oficiali laburişti şi conservatori au criticat abuzurile comise în Regat împotriva drepturilor omului. Belgia şi Olanda au luat măsuri pentru a suspenda sau limita vânzările de arme către Arabia Saudită, în timp ce Uniunea Europeană a adoptat o rezoluţie fără caracter obligatoriu pentru ca statele membre să suspende vânzările de arme către saudiţi. Guvernul canadian a mers mai departe cu un controversat acord pentru arme în valoare de 15 miliarde de dolari (semnat de predecesorul actualului guvern) doar că, în mijlocul unui val public de nemulţumiri, l-a anulat ulterior.

Ministrul saudit de Externe Adel al Jubeir ar fi putut fi corect când a susţinut că “surpriza din cele 28 de pagini este că nu există nicio surpriză”, dar s-ar putea ca el să fi fost sub presiune ca să manifeste o lipsă similară de îngrijorare în faţa atenţiei publice tot mai amplificate şi a schimbării percepţiilor privind rolul Arabiei Saudite în lume. Saudiţii, în schimb, au răspuns la situaţiile de mai sus cu acţiuni directe, ameninţând cu represalii şi cu o campanie de relaţii publice. Ambasadorul saudit în Suedia a fost rechemat pentru scurt timp.

SUA a fost ameninţată cu vânzarea unor investiţii saudite în valoare de 750 miliarde de dolari, datorită proiectului de lege al Senatului SUA privind tragerea la răspundere pentru incidentele din 9/11. Ca răspuns la refuzul canadienilor de a merge mai departe cu contractul de vânzare de armament, Arabia Saudită şi-a apărat sistemul judiciar spunând că face apel la protejarea drepturilor omului, chiar dacă organizaţia Freedom House a plasat Regatul pe ultima poziţie la toate categoriile prevăzute de indicele libertăţii globale.

Oficiali de stat şi ambasadori saudiţi actuali şi foşti consilieri saudiţi au încercat tot mai mult să apere în mod forţat acţiunile şi imaginea ţării lor în faţa publicului, făcând referire la rolul esenţial al Arabiei Saudite în combaterea terorismului internaţional în alianţa cu SUA şi Naţiunile Unite.

Ei încearcă să justifice operaţiunea saudită “Decisive Storm” în Yemen ca un efort pentru reinstaurarea “ordinii legitime” şi pentru combaterea “unei miliţii influenţate de Iran”. Această campanie de relaţii publice a fost sprijinită de alte eforturi de contracarare a vocilor critice la adresa Arabiei Saudite, inclusiv utilizarea firmelor de relaţii publice (PR) pentru a curta congressmenii şi jurnaliştii americani sau tentativa de cenzurare a vocilor care critică situaţia drepturilor omului din această ţară.

Răspunsurile despre implicarea saudiţilor în evenimentele din 9/11 s-ar putea dovedi a fi evazive şi pentru totdeauna necunoscute. Dar, mai mult ca niciodată, sunt puse întrebări şi sunt luate măsuri ulterioare în relaţie cu Arabia Saudită, mergându-se dincolo de ceea ce este inclus în cele 28 de pagini de acum 14 ani şi prevestind o nouă reajustare a îndelungatei relaţii dintre SUA şi alte state occidentale şi această putere din Orientul Mijlociu.