Obama dă saudiţii la lei

Într-o mişcare bizară, preşedintele american a declarat recent că saudiţii ar intra în acea categorie de “aliaţi paraziţi”, care profită de puterea americană pentru a-şi atinge obiectivele sectare, sfăuindu-i să se descurce singuri cu Iranul.
Barack Obama, 27 august 2015
Barack Obama, 27 august 2015 (Joe Raedle/Getty Images)

De mai mult timp preşedintele american Barack Obama a dat de înţeles că pune Arabia Saudită şi alte ţări arabe sunite în categoria ţărilor cu societăţi represive, a căror interpretare strictă a Islamului contribuie la răspândirea extremismului.

În cadrul unei discuţii lungi şi neobişnuit de directe pentru un preşedinte american, Obama a inclus şi saudiţii printre ceilalţi aliaţi pe care îi numeşte "free raiders" - fripturişti ar fi termenul în argou - care cer Statelor Unite să poarte bătăliile pentru ei şi care exploatează puterea americanilor pentru “scopurile lor limitate şi sectare”.

Obama, care a învinuit Arabia Saudită şi alte guverne arabe sunite pentru încurajarea atitudinii combative anti-americane, a mai precizat că saudiţii ar trebui să încerce mai mult să “împace zona” prin realizarea unei “păci reci” cu duşmanii lor din Teheran.

Pe fondul unor presiuni locale tot mai mari din părea Iranului, care deja poartă două războaie prin terţi cu Arabia Saudită, declaraţia preşedintelui american poate fi îngrijorătoare, ca semnal, pentru o Arabie Saudită care deja suferă financiar de pe urma crizei petrolului.

Da de fapt situaţia este chiar mai complicată.

În anii '70 criza petrolieră a adus împreună un acord, militar şi financiar între SUA şi Arabia Saudită, prin care Washingtonul se obliga să asigure securitatea casei Saud, în timp ce Riadul se obliga să apere existenţa petrodolarului. Lucrurile s-au schimbat radical la începutul primului mandat al lui Barack Obama, fiind urmate de răsturnări dramatice de situaţie în Nordul Africii - căderea lui Hosni Mubarak şi a lui Moammer Gaddafi, precum o atitudine uimitor de permisivă a administraţiei americane faţă de Iran.

Administraţia Obama este cunoscută pentru uşurinţa - după unii nesăbuinţa - cu care a aruncat în aer delicatele echilibre de putere din Orientul Apropiat, începând cu debarasarea de Hosni Mubarak - unul dintre cei mai importanţi factori de echilibru din zonă - care a fost debarcat peste noapte, în ciuda părerilor echipelor de tehnicieni din Departamentul de Stat, aşa cum de curând a dezvăluit un fost Secretar de Stat.

În acest context, declaraţia lui Obama seamănă mai mult cu o condamnare publică - acum, când este făcută pe fondul creşterii masive a agresivităţii Iranului în zonă.

Declaraţia lui Obama seamănă mai mult cu o condamnare publică - acum, când este făcută pe fondul creşterii masive a agresivităţii Iranului în zonă.

Astfel că răspunsul saudiţilor la interviul lui Obama din Atlantic nu s-a lăsat aşteptat. Scriind în Arab News, prinţul Turki al-Faisal, fost şef al serviciului saudit de informaţii, a declarat că Obama nu apreciază tot ceea ce a făcut guvernul său, inclusiv schimbul de informaţii în lupta împotriva terorismului. Ideea de bază este aceea că acest parteneriat - lung de câteva decenii şi născut din antipatie faţă de Uniunea Sovietică şi pe spatele dependenţei americanilor de petrolul saudit - începe să devină tot mai fragil.

Competiţia saudito-iraniană a stârnit războaie prin intermediari în Siria, Yemen şi Irak. Intervenţia saudiţilor în Yemen a alimentat şi mai mult un război dezastruos care se desfăşoară între un guvern susţinut de saudiţi şi rebelii Houthi susţinuţi de Iran. În plus, saudiţii au susţinut o parte din grupurile rebele mai radicale ce luptă împotriva preşedintelui sirian Bashar al-Assad, susţinut de Teheran.

De altfel, într-un discurs susţinut în 2002, Obama s-a referit la Arabia Saudită şi Egipt ca “aşa zişi” aliaţi ai SUA şi a declarat că cele două state trebuie să pună capăt imediat suprimării dizidenţilor şi să nu mai tolereze corupţia şi inegalitatea. Mai recent, conform articolului lui Goldberg, preşedintele american a susţinut de asemenea că nu poate există o soluţie general aplicabilă pentru terorismul islamist cât timp Islamul nu ajunge la un compromis cu lumea modernă. Din păcate, familia regală saudită, aflată acum în mâinile unei noi echipe de conducere nesigure, nu manifestă niciun interes să schimbe ceva, în special în condiţiile în care economia saudită este stresată de preţurile tot mai mici ale petrolului.

Ar putea face ceva Washingtonul pentru a încuraja reforme transformaţionale? Pe lângă exprimarea viziunilor critice, chiar şi Obama, care va vizita Arabia Saudită lună viitoare pentru o întâlnire cu liderii din Golf, a simţit nevoia să menţină alianţa în mare parte de-a lungul liniilor tradiţionale.

A mai rămas puţin timp din mandatul prezidenţial al lui Obama pentru ca acesta să regândească modul în care SUA şi Arabia Saudită s-ar putea deplasa înainte împreună. Această sarcină aparţine în mare parte succesorului său, iar Obama pare că o face tot mai dificilă la sfârşit de mandat.