Diarmuid O'Flynn, un irlandez răzvrătit care aspiră la Parlamentul European

Partidul tradiţional irlandez, Fianna Fail, ispăşeşte păcatele guvernării din timpul boom-ului imobiliar şi crahului financiar ce i-a urmat, care i-a împins din nou pe irlandezi pe panta sărăciei şi a emigraţiei. Fine Gael şi Partidul Laburist au preluat frâiele guvernului, după alegerile din 2011, dar au ajuns să fie la fel de discreditate. În acest climat general de nemulţumire au apărut alternative, ca cea reprezentată de Diarmuid O'Flynn, care aspiră să fie ales în Parlamentul European pentru a-şi face auzit glasul, informează ziarul El Pais.

Ziarul spaniol publică reportaje din fiecare din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, cu o populaţie de 500 de milioane de cetăţeni, chemaţi să aleagă, între 22-25 mai, 751 de eurodeputaţi care vor face parte din Parlamentul European pentru următorii cinci ani.

Acest ziarist sportiv în vârstă de 61 de ani, care protestează în fiecare duminică împreună cu un grup de apropiaţi, cere ca băncile să restituie împrumuturile care le-au fost acordate pentru a fi salvate când au fost în pragul falimentului.

Din martie 2011, O'Flynn se plimbă prin străzile din Ballyhea, o localitate de 1.000 de locuitori situată la 60 de kilometri distanţă de Cork, - al doilea mare oraş al Irlandei - cu o pancartă pe care scrie 'Ballyhea spune nu'. El vrea acum să-şi facă auzit glasul şi în inima Europei, de aceea şi-a prezentat candidatura independentă la alegerile europene din 23 mai.

Sondajele îi acordă un remarcabil 7%, nu departe de 10% necesar pentru a obţine un mandat în circumscripţia sa din sudul Irlandei. O'Flynn este ferm convins că va câştiga chiar dacă nu are banii, echipa sau maşinăria electorală de care dispun marile partide. Are doar o încredere uriaşă şi o mână de susţinători cu care cere votul din uşă în uşă, sau colindând pieţele si străzile cu speranţa ca notorietatea lui de fost comentator de rugby să-i aducă suficientă popularitate pentru a fi ales.

Diarmuid O'Flynn şi-a început cariera ca topograf, a lucrat apoi ca inginer şi în cele din urmă ca ziarist sportiv. A trăit o perioadă de timp la New York, ca emigrant, şi face parte dintre cei care au votat cu actualul guvern, pentru că 'a avut încredere în cele promise când se afla în opoziţie'. Dar s-a simţit trădat şi atunci a hotărât să treacă la acţiune. Mai întâi cu protestele săptămânale la Ballyhea şi în localitatea vecină Charleville. Iar acum ca aspirant la un post de eurodeputat.

Echipa lui poate încăpea într-o maşină. În total 5 membri: O'Flynn, învăţătoarea hiperactivă Fionna, tânărul întreprinzător Robert şi alţi doi prieteni. Abia dacă au bani pentru a tipări fluturaşii de campanie şi a confecţiona pancarte. Şi-a tipărit totuşi programul electoral, în care denunţă cei 70 de miliarde de euro, preţul pentru a readuce băncile pe linia de plutire, alături de cei 28 de miliarde de euro primiţi de cei din conducere şi pe care candidatul i-a somat să-i restituie. El cere şi ca taxa pentru tranzacţiile financiare să fie aplicată în întreaga UE; denunţă viitorul acord comercial cu SUA ca instrument în favoarea marilor corporaţii; pune în chestiune descentralizarea financiară mondială şi viabilitatea euro în unele ţări precum Irlanda.

O'Flynn nu reneagă Uniunea Europeană dar este de părere că nu funcţionează şi că trebuie reinventată. Nu are încredere în instituţiile create la nivel european, dintre care doar una este aleasă (Parlamentul European), iar celelalte sunt conduse de preşedinţi nealeşi (Comisia, Consiliul, Curtea de Conturi, Curtea de Justiţie, Banca Centrală Europeană). Potrivit lui, primul lucru care trebuie făcut este 'să se bată în retragere în mod ordonat în privinţă euro'.

Programul său este sintetizat într-un poem în care ironizează risipa de cuvinte folosită pentru o reglementare a UE (nr. 159/87 stabilind calitatea la legume şi fructe) care cuprinde 5.091 de cuvinte, comparativ cu Teorema lui Pitagora (24 de cuvinte); Tatăl Nostru (66 de cuvinte), Principiul lui Arhimede (67 de cuvinte); Cele Zece Porunci (179 de cuvinte); Proclamaţia Republicii Irlanda (475 de cuvinte) sau Declaraţia de Independenţă a SUA (1.300 de cuvinte).

Pe Diarmuid O'Flynn îl încurajează forţa pe care o au oamenii. A muncit un an în Libia şi crede că protestele care l-au înlăturat pe Moammar Gaddafi sunt un exemplu ce trebuie urmat. S-ar putea ca oamenii să-l ia în derâdere, dar pentru el nu contează. Nu s-a dat bătut când la manifestaţia de duminică au venit doar 20 de susţinători şi are mare încredere că va ajunge în Parlamentul European. Este clar că pentru O'Flynn credinţa mută munţii din loc, conchide El Pais.