Diaconescu, după raportul francezilor despre operaţiunea "CG": Tăcerea de la Bucureşti şi încercarea de a îngropa subiectul, semnal de alarmă

Fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, a atras atenţia, la Digi24, că "tăcerea de la Bucureşti" pe subiectul anulării alegerilor reprezintă un semnal de preocupare pentru parteneri internaţionali ai României.

Jurnalist: Franţa confirmă interferenţele de la alegerile prezidenţiale din România. Parisul a publicat un amplu raport în care se vorbeşte despre o acţiune coordonată a câtorva mii de conturi pe platformele sociale. Acestea i-au crescut artificial şi fulminant popularitatea lui Călin Georgescu, în special pe TikTok. Marele pericol este că reţeta poate fi replicată uşor, oricând şi oriunde, inclusiv în Franţa, atrag atenţia serviciile de la Paris.

Aşadar, acest raport a fost recent publicat, când se împlinesc două luni de când au fost anulate alegerile prezidenţiale din România. Şi iată că vedem un amplu raport al autorităţilor franceze în care se vorbeşte pe larg despre ceea ce s-a întâmplat la noi în ţară, iar francezii se tem că acest model ar putea fi preluat inclusiv la ei. Noi am înţeles ceva, domnule Diaconescu, în primul rând, despre ce s-a întâmplat după data de 24 noiembrie?

Cristian Diaconescu: În primul rând, două concluzii. Franţa, ca de altfel şi Statele Unite, Marea Britanie sau Germania, prin reprezentanţi la cel mai înalt nivel, au confirmat acest atac hibrid în legătură cu un moment foarte sensibil în orice democraţie, şi anume alegerile prezidenţiale. În al doilea rând, trebuie spus un lucru: concluziile pe care le vedeţi publice se datorează unor evaluări, informaţii, analize pe care statele, Franţa în speţă, le realizează naţional.

Deci, un lucru trebuie să fie cât se poate de clar. Ei deţin o serie de informaţii în legătură cu aceste dezvoltări şi, evident, se tem ca proceduri similare să nu fie aplicate în statele lor, motiv pentru care fac această alertă publică, deoarece nu numai la nivelul instituţiilor trebuie să existe măsuri de alertă timpurie sau de contracarare.

Şi trei, ultima frază pe care dumneavoastră aţi menţionat-o din acest raport, şi anume în legătură cu finanţarea, iniţierea şi organizarea efectivă a unui astfel de demers de tip război hibrid, cred că sunt suficiente date pe care francezii le cunosc, dar ar fi o încălcare de suveranitate să vorbească în locul României.

Deci, următoarea întrebare este cât se poate de clară. Toate aceste elemente se cunosc, sunt reale, nimeni nu îşi ironizează propriile instituţii când aruncă public astfel de rapoarte, mai ales sub legitimarea prim-ministrului Franţei. În ceea ce priveşte restul aspectelor, România nu doreşte în acest moment să le prezinte sau, mă rog, are alte calcule.

Jurnalist: Din ce spuneţi dumneavoastră, România sau autorităţile române ar trebui să vină cu detalii despre ce s-a întâmplat, pentru a înţelege mai bine de ce au fost anulate aceste alegeri. Mă gândesc acum şi la declaraţia preşedintelui în funcţie, Klaus Iohannis, care a spus, acum câteva zile, după mai bine de o lună de tăcere, că ar trebui să citim încă o dată motivaţia Curţii Constituţionale privind anularea alegerilor. Este destul de clară motivaţia CCR şi nu am mai avea nevoie de noi răspunsuri?

Cristian Diaconescu: Vă rog să punem în oglindă motivaţia, sau, mă rog, ceea ce Curtea Constituţională a transmis public, în comparaţie cu ce au transmis francezii public, acţiune la rândul ei legitimată de prim-ministrul Franţei.

Insist asupra acestor elemente, deoarece ţin, până la urmă, de o variantă aleasă de francezi, diferită de România, privind detalierea unor informaţii. Sigur, sunt o serie de date care, evident, nu pot face obiectul comunicării publice, dar acesta este un aspect colateral. Ceea ce este important este că, atunci când anunţi şi iei decizii atât de complicate, cum ar fi anularea unor alegeri, trebuie să oferi informarea necesară care să argumenteze în faţa opiniei publice interne şi internaţionale acest demers. Aşa se întâmplă într-un stat democratic funcţional.

În al doilea rând, vreau să vă spun că, după părerea mea, indirect, ţinând cont şi de un anume tip de practică în relaţiile internaţionale, pare un fel de semnal insistent al statelor care, prin instituţiile lor, ştiu cam ce se ştie şi la Bucureşti. Şi tăcerea de la Bucureşti reprezintă, încă o dată spun, un semnal de preocupare.

Jurnalist: Ar trebui, nu ştiu, sau încearcă cumva, din ce spuneţi dumneavoastră, autorităţile din Franţa să convingă autorităţile române să spună clar ce s-a întâmplat?

Cristian Diaconescu: Când e vorba de război hibrid, nimeni nu ia pe nimeni pe încredere. Deci, în condiţiile în care aici este o tăcere şi o încercare de a, mă rog, aplatiza întregul subiect, din partea celor care ne sunt parteneri şi care au un nivel foarte ridicat de cooperare pe astfel de domenii cu instituţiile din România, apare un semn de întrebare. De ce să taci? Acolo unde nici noi, care nu am fost implicaţi direct, iată, nu tăcem.

Jurnalist: Apar şi au apărut, de fapt, domnule Diaconescu, şi acele recomandări ale Comisiei de la Veneţia, pe care şeful statului a cerut Parlamentului să le preia. Este suficient acest lucru?

Cristian Diaconescu: Din câte ştiu în acest moment, Comisia de la Veneţia transmite raportul către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei – instituţia care, dinainte de Războiul Rece, se ocupă de drepturile şi libertăţile fundamentale la nivel european – şi se cer în acest moment date, informaţii în legătură cu acest demers, repet, într-un stat profund democratic cum este România, în relaţie cu aplicarea Constituţiei.

Sigur că ceea ce recomandă Comisia de la Veneţia ţine de o aplicare în viitor, o adaptare legislativă. Acesta este un aspect. Pe de altă parte, indirect, se solicită exact acelaşi tip de demers pe care îl menţionează francezii, doar că într-un mod mai tehnic, pe care l-au menţionat şi comisiile din Congresul Statelor Unite.

Jurnalist: Foarte pe scurt, domnule Diaconescu, în urma acestui raport ar trebui reglementări noi, în special în ceea ce priveşte reţeaua TikTok?

Cristian Diaconescu: Ar trebui reglementări noi în ceea ce priveşte democraţia din România, apărată de instituţii, şi care ar presupune un anume tip de protecţie. Din acest punct de vedere, explicarea unei serii de prevederi legislative se poate realiza atât de instituţiile care au obligaţia de a le aplica, cât şi de cele care generează drept, precum Parlamentul.