Stanomir: Laura Vicol n-are decât să ameninţe. De ameninţat a ameninţat şi Udrea. Le dezonorează pe doamnele cinstite din această ţară
![](https://image.epochtimes-romania.com/2024/07/2024_07_01_494_1719830996_rsz_crp_top.jpg)
Politologul Ioan Stanomir a opinat, într-o emisiune Digi24, că atât Laura Vicol, cât şi Elena Udrea, le dezonorează pe doamnele cinstite din această ţară şi reprezintă imaginea vie a contraselecţiei personalului politic feminin.
Jurnalist: Nordis şi arestări. Au fost arestaţi preventiv soţii Vicol-Ciorbă şi trei dintre asociaţii lui Vladimir Ciorbă, toţi în conducerea companiei Nordis. Sunt arestaţi pentru 30 de zile. Următorul nivel de pedeapsă, ca să spunem aşa, nu sunt pedepse, sunt măsuri preventive, în aşa fel încât anchetatorii să poată duce cercetările mai departe. Următorul nivel este al celor din cei 11 care sunt reţinuţi la domiciliu. Există şi două persoane care sunt sub control judiciar.
E o discrepanţă uriaşă între imaginea pe care încerca să o proiecteze Laura Vicol înaintea pronunţării acestei sentinţe, în faţa jurnaliştilor, şi acum. A făcut ameninţări, spunea că este nevinovată, n-a pus niciodată mâna pe banii Nordis, nu a scos niciodată din casă sume atât de mari, cum pretind procurorii în referat, şi că ea, de fapt, a dat bani multora, care trebuie acum să vină să depună mărturie, pentru că, dacă nu vor depune mărturie, atunci o să-i cheme ea. Noi ne-am adus aminte, după ce am văzut ameninţarea asta, de momentul Elena Udrea cu nasul din Parlament.
Ioan Stanomir: Ceea ce ar fi important să înţeleagă telespectatorii este că noi aşteptăm adevărul judiciar. Ceea ce procurorii au formulat în acest rechizitoriu este o variantă. Măsura procesual-penală luată, de arestare preventivă, nu răstoarnă prezumţia de nevinovăţie. În limba română, nu simplificată, ci normală, înseamnă că doamna Laura Vicol este considerată nevinovată până în momentul condamnării ei definitive.
Ca atare, pentru toţi cei care încearcă o satisfacţie naturală, poate văzând-o pe această doamnă destul de arogantă în aceste condiţii, eu le-aş spune aşa: nu trebuie să căutăm satisfacţia de a-i vedea pe oameni în arest 30 de zile, trebuie să căutăm dreptatea, care să fie înfăptuită de o justiţie corectă şi imparţială, care să nu privească la statut social, ci la faptă.
Dacă judecătorii privesc la statutul social, la fapte sau la circumstanţe, nu sunt judecători, ci agenţi ai statului, agenţi ai puterii executive. De aceea cred că trebuie să fim foarte prudenţi, trebuie să ne păstrăm capul pe umeri, pentru că întotdeauna, atunci când în această ţară s-a mers, în virtutea unei tradiţii, pe acest spectacol mediatic, uneori justiţia nu s-a înfăptuit.
E nevoie, poate, să amintim celor care ne ascultă că există o listă lungă de personalităţi care au fost inculpate şi apoi achitate. Nu spun că se va întâmpla în cazul doamnei Laura Vicol, ci spun doar că, în cazul doamnei Laura Vicol, pot să se pună întrebări politice legitime, dar singurii care pot răspunde la întrebările cu caracter juridic sunt judecătorii. Acum, judecătorii nu s-au pronunţat asupra vinovăţiei celor care fac obiectul acestor măsuri procesual-penale. Ei au formulat o judecată în baza căreia este necesar, la acest moment, ca ei să fie ţinuţi departe de societate, departe de potenţialii lor complici, pentru a nu împiedica mersul anchetei penale.
Telespectatorii trebuie să înţeleagă: noi nu suntem într-un stat poliţienesc. Numai într-un stat poliţienesc, oamenii sunt luaţi de pe stradă, arestaţi şi uitaţi într-un beci. Nu. Noi procedăm altfel. Noi adoptăm aceste măsuri dacă se constată, în urma deliberării unor magistraţi independenţi, cum sunt colegii judecători de la această instanţă, că, dacă oamenii sunt liberi, ei pot interfera.
Or, este clar că, având în vedere profilul doamnei Laura Vicol şi al complicilor domniei sale, lăsarea lor în libertate prezenta două riscuri. Primul risc – de a se sustrage, de a părăsi ţara, cum au mai făcut-o mulţi. Al doilea risc major – de a distruge dovezi şi de a interfera cu ancheta penală. Ţinând seama de aceste lucruri şi concluzionând, este o măsură legitimă, pe care a luat-o o curte de judecată într-un stat încă de drept.
Doamna Laura Vicol nu are decât să ameninţe. De ameninţat a ameninţat şi Elena Udrea. Profilul acestor două doamne este asemănător.
Aceste două doamne le dezonorează pe doamnele cinstite din această ţară. Iar cei care privesc la doamna Laura Vicol au imaginea vie a contraselecţiei personalului politic feminin. De ce, dintre toate doamnele care sunt specialiste în drept, în politică penală din această ţară, Partidul Social-Democrat a susţinut-o pe doamna Vicol?
Iar acum, asul aşilor, marele aviator al acestei ţări, domnul Marcel Ciolacu, fost, viitor şi etern prim-ministru, ne spune că a făcut un audit şi că totul este în regulă. Adică, dintre toţi avocaţii, juriştii, procurorii, foştii procurori ai acestei ţări, foşti judecători care pot intra în politică după ce se retrag, deci toţi postulanţii la această poziţie onorantă, ai găsit-o pe Laura Vicol? Şi după aceea ai şi temeritatea, să nu zic aroganţa, de a spune oamenilor acestei ţări... Şi te mai miri că avem un "mesia", al cărui nume nu-l rostesc, care invocă de dimineaţă până seara tot felul de elucrubaţii, şi în faţa lui se află o populaţie, evident, contrariată şi scandalizată.
Aceasta este realitatea. PSD-ul a susţinut-o pe doamna Vicol, domnul Marcel Ciolacu în particular. Nu ne-am urcat noi, cei de la masă, cu doamna Laura Vicol şi cu domnul Ciorbă în avion. Chiar dacă era pe banii domnului Marcel Ciolacu şi pe banii domnului Grindeanu, rămâne întrebarea: nu se ştia despre profilul moral, despre bonitatea, dacă vreţi, financiară a acestui cuplu? Nu se ştia că domnul Ciorbă este mai bine cunoscut de instanţe decât de investitori? Toate aceste lucruri... Totuşi mă întreb: nu există un răspuns la aceste întrebări?