Despre natura distructiva a corporatiilor
Criza financiara care bantuie lumea de peste un an incepe sa determine o reevaluare a alegerilor pe care le-a facut omenirea pentru a ajunge in acest punct.
Unul dintre lucrurile remarcate de multi analisti este faptul ca aceasta recesiune financiara are la origine o criza morala a societatii — iar cei care se afla la conducerea marilor companii sunt doar exponentii sai. Incercand sa adune profituri cat mai mari, au relaxat treptat standardele de functionare, ajungand pana la urma sa creeze un haos financiar in intreaga lume. De platit platim toti.
Dupa mai mult de un an de recesiune, economistii din intreaga lume nu au inca o solutie pentru iesirea din criza. Dar exista analisti care sustin ca un mare rol in impasul creat il joaca insasi natura marilor corporatii si modul de operare al acestora.
Una dintre intrebarile interesante ar fi: "Este impactul negativ al corporatiilor asupra economiei, mediului si societatii cauzat doar de lacomia catorva persoane corupte? Sau de vina este chiar esenta structurii marilor companii multinationale?”
Conform lui Joel Bakan, specializat in probleme juridice, autor al cartii "Corporatia”, problema este intrinseca sistemului economic. Lui Bakan i se pare relevant faptul ca in ciuda schimbarii celor care conduc economia — directorii marilor companii — problemele persista si lipsa de etica a corporatiilor se perpetueaza. Cu alte cuvinte nu oamenii sunt de vina, ci sistemul. Pe de alta parte insa, sistemul este facut de noi.
Un cadru legal indoielnic ce exclude morala
Caramida sistemului economic modern este corporatia. Conceptul de corporatie, cel putin in acceptiunea sa moderna, defineste o entitate legala, cu drepturi si obligatii in fata legii, asemenea oricarui membru al societatii, dar care are drept singur scop acumularea de profit pentru un grup mic si bine delimitat de oameni.
Ca toti membrii societatii umane, uneori (din ce in ce mai des pe masura ce societatea devine tot mai complexa si resursele materiale tot mai putine) corporatiile ajung in situatia sa aleaga intre etica si profit. Daca in cazul oamenilor se presupune ca existenta codului moral, a constiintei, si a discernerii intre bine si rau permite (teoretic) luarea unor decizii sanatoase pentru comunitate, in cadrul corporatiilor acest lucru este absolut imposibil si chiar ilegal. Directorii si personalul acestora sunt platiti pentru minimizarea costurilor de productie si cresterea profiturilor.
Atat Ted Nace, autor al cartii intitulata Bandele din America, cat si Bakan explica faptul ca o mare corporatie nu este doar o mare companie: aceasta are o structura interna specifica si este determinata de un cadru juridic extern. O corporatie este definita ca persoana juridica diferita de proprietarii sai, si acest lucru a deschis calea pentru doua inovatii: o corporatie devine o "persoana” nemuritoare cu drepturi legale, si in care proprietarii corporatiei se bucura de "raspundere limitata”, care le permite sa scape de responsabilitatea deciziilor gresite sau de datoriile corporatiste.
Fiind creata cu un scop eminamente egoist — profitul — si permitandu-i-se sa scape de raspunderea actiunilor sale, corporatia a devenit una dintre parghiile auto-distrugerii sociale, si nu un motor al dezvoltarii, cum s-a crezut initial.
Caracterul psihopat al corporatiilor
Dr. Robert Hare, consultant FBI si expert de renume international in probleme psihice considera ca aceste entitati — corporatiile — sunt extrem de asemanatoare cu psihopatii, in multe privinte. El a constatat ca atat corporatiile cat si psihopatii au in comun mai multe trasaturi: iresponsabilitatea, caracterul manipulativ, grandoarea, lipsa de empatie, caracterul asocial, incapacitatea de a manifesta mustrari de constiinta, si, adeseori, refuzul de a accepta responsabilitatea pentru propriile actiuni.
Preocuparea obsesiva pentru imagine
De cate ori nu am fost ademeniti de etichete care ascund cu grija sau trec cu vederea aspecte negative legate de produsele respective? Daca la inceput opinia publica s-a indignat, in zilele noastre o asemenea practica nu mai mira pe nimeni. Globalizarea are si ea efectul diminuarii responsabilitatii. De multe ori producatorul unui produs se afla fizic la celalalt capat al Pamantului, si poate scapa jurisdictiei statului in care se savarseste abuzul.
Interactiunea corporatiilor cu exteriorul (de la care trebuie sa obtina profiturile) le determina sa urmareasca o imagine cat mai buna. Pentru a fi tentat sa faci o tranzactie cu cineva, trebuie sa ii acorzi incredere. In timp acest lucru a determinat ca, asemenea psihopatilor, corporatiile "sa se prezinte drept pline de compasiune si grija pentru ceilalti, cand, de fapt, sunt complet incapabile sa se ingrijeasca de orice altceva in afara propriului sine”, scrie Bakan.
Un exemplu in acest sens este "marea si bine-cunoscuta companie energetica, considerata la un moment dat un model de responsabilitate sociala si filantropie... Compania respectiva a promis [...] sa puna drepturile omului, mediul, sanatatea si problemele de siguranta, biodiversitatea, drepturile minoritatilor si transparenta, in centrul activitatilor sale de afaceri. A creat un grup operativ profesional, de responsabilitate sociala corporativa, pentru a monitoriza si a implementa programele sale de responsabilitate sociala.”
Aceasta companie a fost Enron, si a sfarsit prin a fi o frauda totala si unul dintre cele mai mari scandaluri financiare ale lumii moderne.
Potrivit lui Bakan, motivele care stau la baza colapsului lui Enron au fost cauzate de "caracteristici comune tuturor companiilor: obsesia pentru profituri, lacomia si lipsa de preocupare pentru ceilalti, tendinta de incalcare a normelor legale de dragul profitului personal”.
"[O corporatie] este pana la urma obligata sa provoace rau, atunci cand beneficiile acestor actiuni sunt mai mari decat pedepsele”.
Externalizarea costurilor
O preocupare majora a companiilor de pretutindeni este minimizarea costurilor de productie.
Milton Friedman, unul dintre cei mai influenti economisti ai secolului XX si laureat al Premiului Nobel, considera ca o corporatie trebuie sa maximizeze profitul pentru actionarii sai, in timp ce "externalizarea” si impactul acesteia asupra societatii si a mediului este problema altor persoane.
"Externalizarea” este un termen apartinand noului limbaj de lemn al economistilor, care insa ascunde un concept vechi si murdar. Spus pe sleau, "externalizarea” este atunci cand o companie isi paseaza costurile operationale asupra societatii.
Cel mai simplu act de "externalizare” este scosul gunoiului in fata casei, pentru a fi dus la groapa de gunoi. Nimeni nu va cerceta ce se gaseste in punga, si ce efect are asupra societatii sau planetei pe termen lung.
Daca in cazul unei familii sau a unei corporatii mici acest act nu are un potential daunator, in cazul marilor corporatii lucrurile pot sta cu totul altfel: odata cu dezvoltarea tehnologica si cu marimea operatiilor de "externalizare”, impactul asupra societatii si mediului inconjurator poate fi imens.
Ingustimea de vederi a unor asemenea practici este cea mai tulburatoare si daunatoare atat pentru societate in general cat si pentru corporatiile care o practica.
Sa luam cazul unei banci: activitatea principala a ei este de a acorda imprumuturi. Profiturile sale se obtin din dobanzi. Pentru maximizarea profiturilor, banca trebuie sa acorde credite mai multe, sau cu dobanzi cat mai ridicate. In cazul pietei americane, acest lucru a insemnat pana la urma acordarea de credite cu risc, de la care puteau lua dobanzi mult mai mari decat in cazul creditelor normale. Odata cu caderea pietei imobiliare s-au prabusit atat valoarea bunurilor ipotecate (casele) cat si profiturile bancilor.
Pe 12 iunie in acest an, Noah Chomsky sustinea ca acesta externalizare este "una din radacinile crizei financiare curente”. El continua, "sa presupunem ca Goldman Sachs... face un imprumut riscant; ei calculeaza costul posibil pentru ei insisi, daca imprumutul merge rau, dar nu calculeaza, si nici nu o pot face de fapt, impactul asupra intregului sistem financiar. Si acum vedem cat de sever poate fi..” (C-SPAN)
"In urmarirea intereselor proprii, nu este o exagerare sa spun ca setea corporatiilor de a exterioriza costurile sta la baza multor probleme sociale si de mediu din lume”, scrie Bakan.
Cadrul legal si structura corporatiilor
Membrii corporatiilor duc, de obicei, o viata obisnuita avand familie si prieteni. Insa atunci cand actioneaza in "interes de serviciu”, cadrul legal construit cu timpul in jurul corporatiilor le lasa foarte putine optiuni cu privire la obiectivele pe care le pot urmari.
Potrivit lui Ted Nace, personalul corporatiilor are libertatea de a stabili multe tactici si strategii, dar aceasta libertate este limitata de cadrul legal si de structura institutionala a corporatiilor.
"Ce s-ar intampla daca presedintele companiei ExxonMobil ar anunta ca va duce compania pe un nou drum, urmarind justitie sociala si protectia mediului?”, intreaba Nace. Raspunsul sau este ca s-ar putea intampla unul din doua lucruri: consiliul directorilor l-ar concedia sau compania s-ar putea confrunta cu un proces intentat de actionari pentru incalcarea responsabilitatii mandatata legal, fata de proprietarii de companie.
"Corporatia este deliberat... programata, intr-adevar obligata legal, sa externalizeze costurile fara a tine seama de daunele pe care le poate cauza oamenilor, comunitatilor, precum si mediului. Fiecare cost care se poate "delega” este un avantaj pentru companie, fiind o ruta directa spre profit “, sustine Bakan.
“Prin lobby, contributii politice si campanii de relatii publice sofisticate, corporatiile si liderii lor au intors sistemul politic si o mare parte din opinia publica impotriva reglementarilor. Abilitatea legii de a proteja oamenii si mediul de daunele corporative a suferit, drept rezultat.” a afirmat Bakan.
Referinte:
Joel Bakan. 2005. Corporatia, urmarirea patologica a profitului si a puterii. First Free Press. ISBN: 978-0-7432-4746-7
Mark Achbar, Jennifer Abbott, si Joel Bakan. 2005. Corporatia (DVD). Zeitgeist Films.
Ted Nace. 2005. Bandele din America, cresterea puterii corporative si dezactivarea democratiei. Berrett-Koehler Publisher, Inc ISBN: 13 978-1-57675-319-4
