Descifrând mersul Istoriei: Cum a ajuns China să fie împotriva Coreei de Nord

Recent, paginile ziarelor din întreaga lume vorbesc despre tensiunile dintre SUA şi Coreea de Nord, care au atins cote nemaiîntâlnite de la Războiul Coreean care a avut loc în anii '50.

Totuşi un aspect major este complet ignorat zilele acestea - anume faptul că Beijingul - un aliat tradiţional al Coreei de Nord şi dintotdeauna principalul sponsor al programului nuclear nord coreean, a ajuns acum să avertizeze fostul său vasal şi chiar să ţină partea SUA în cadrul acestui conflict.

Aspectul este cu atât mai important cu cât noua poziţie a Chinei este decizivă pentru actuala traiectorie pe care evoluează SUA şi aliaţii săi din Asia de Est, dar în viitor va decide toate relaţiile între marile puteri.

Evenimentele pe care le observăm acum în Peninsula Coreeană sunt o consecinţă a unei metamorfoze profunde, ascunsă extrem de bine de presa occidentală şi serviciile de informaţii - şi anume transformările politice de adâncime pe care le suferă regimul comunist chinez de 5 ani.

Răsturnările prezente, istorice, ale balanţei geopolitice din Peninsula Coreeană - precum şi cele viitoare, care vor reconfigura drastic peisajul politic şi social al acestui secol - au putut avea loc în primul rând datorită schimbărilor la vârful Partidului Comunist Chinez, aduse de noul preşedinte Xi Jinping.

În interiorul Partidului, grupări politice obscure de putere, ostile actualului preşedinte Xi Jinping, au sprijinit şi folosit mereu Coreea de Nord drept huliganul de cartier, folosindu-l ori de câte ori când încercau şantaje la adresa Occidentului, sau când doreau să abată atenţia de la problemele interne curente.

Aceste grupuri sunt acum cele care sprijină în mod subteran Phenianul în atitudinea sa sfidătoare faţă de Occident - inclusiv cu preţul periclitării siguranţei naţionale a Chinei - în cazul izbucnirii unui conflict nuclear în zonă.

În anii de glorie ai comunismului european, Coreea de Nord avea doi sponsori principali - U.R.S.S. şi China - aceştia finanţând atât însăşi existenţa regimului nord coreean, cât şi programul nuclear ale acestei ţări.

În momentul prăbuşirii imperiului sovietic, Rusia a tăiat fondurile pentru Coreea de Nord. Regimul de la Phenian, având o economie mai mult decât precară, a început să treacă prin dese perioade de foamete cruntă, care au ucis milioane de oameni.

Cu toate acestea programul său nuclear a continuat, şi asemenea lui, retorica furibundă faţă de Occidentul care a susţinut populaţia cu alimente. Înfometarea şi izolarea poporului coreean captiv în marele lagăr de concentrare numit Coreea de Nord, s-a adâncit.

Această agendă aparent iraţională a regimului a fost sprijinită de China, celălalt principal aliat la Coreei de Nord, care, în cinismul caracteristic regimurilor comuniste, nu s-a preocupat de poporul nord coreean ci doar de sprijinirea avansurilor programului militar nord coreean.

De ani de zile, liderii comunişti chinezi afiliaţi găştii aflate la conducerea Chinei în anii '90 - patronată de fostul dictator Jiang Zemin - au avut interese majore în menţinerea regimului nord coreean - inclusiv de derapajele iraţionale ale acestuia - pentru a distrage atenţia de la propriile excese în materie de drepturi civile şi de la agenda de dominaţie internaţională a Partidului Comunist Chinez.

Fotografii din anii '90 îl înfăţişează pe Jiang Zemin împreună cu liderul de atunci al Coreei de Nord, "preaiubitul conducător" Kim Jong Il, îmbrăţişându-se frăţeşte. Politicieni asociaţi cu Jiang, inclusiv trei dintre membrii Biroului Permanent al Comitetului Politic, organismul care conduce Partidul Comunist Chinez, au avut legături extrem de strânse cu regimul de la Phenian.

Zhang Dejiang şi Zhang Gaoli (fără legătură de familie), membri ai Biroului Politic, au studiat în Phenian şi au efectuat numeroase vizite de stat în Coreea de Nord, fiind pilonii programului de cooperare dintre cele două ţări. În special Zhang Dejiang conduce Congresul Naţional al Poporului, organism omolog cu Marea Adunare Naţională a României comuniste şi supraveghează şi relaţia cu Hong Kong-ul. El şi-a construit cariera făcând puntea între cele două ţări, de-a lungul graniţei nord estice a Chinei. Cel de-al treilea asociat al lui Jiang Zemin din Biroul Politic pe care se bazează relaţia de cooperare dintre cele două ţări este Liu Yunshan, seful propagandei chineze - şi el un frecvent vizitator al Coreei de Nord, în poziţia sa de director al unui comitet de Partid însărcinat cu "construirea civilizaţiei spirituale".

Sub auspiciile Departamentului de Legături Internaţionale din cadrul Partidului, condus de un protejat al lui Jiang Zemin din 2003 până în 2015, multe companii chineze au făcut comerţ cu Coreea de Nord, încălcând flagrant rezoluţiile ONU - de cele mai multe ori cu buna ştiinţă a Occidentului.

Cu toate acestea, Beijingul a continuat să vândă Phenianului componente cheie necesare programului de dezvoltare a bombelor nucleare şi de rachete - ca de exemplu oxid de aluminiu şi lansatoare mobile de rachete - care provin direct de la uzine chineze - folosind mai apoi regimul de la Phenian pentru avansarea agendei Chinei.

Don Tse, un expert în politica Beijingului de la publicaţia China Decoding, susţine că liderii Partidului Comunist Chinez afiliaţi grupului obscur de putere al lui Jiang Zemin, numit banda de la Shanghai, au influenţat programul testelor nucleare ale Coreei de Nord inclusiv pentru a le face să coincidă cu momente în care guvernul condus de Jiang Zemin era confruntat cu critici ale represiunii politice pe care acesta o organiza în China, sau în momente în care războiul civil dus la vârf în China devenea fierbinte.

Tse crede că testul nuclear efectuat în octombrie 2006 de Phenian era menit să distragă atenţia de la căderea (în septembrie) lui Chen Liangyu, un aliat al lui Jiang Zemin, Secretarul de Partid în Shanghai care era, la momentul respectiv, favorit pentru cursa pentru preşedinţia Chinei din 2013.

În jurul momentului în care actualul preşedinte Xi Jinping a început ascensiunea sa către preşedinţie, în 2012, conform lui Tse, a existat un complot organizat de fostul ţar al Securităţii Chinei, Zhou Yongkang, menit să blocheze încercările liderului chinez de la acea dată - Hu Jintao - de a demonta programul nuclear nord coreean.

Zhou Yongkang, director al Comitetului Politic şi Judiciar al Chinei - un organism atât de mare încât devenise un stat în stat - incluzând pe rând sistemul penitenciar, cel de lagăre de muncă, aşa-numita Justiţie, forţe speciale de poliţie şi altele - a fost mulţi ani unul dintre pilonii structurii mafiote pe care Jiang Zemin a construit-o pentru a-i servi după plecarea oficială de la cârma Chinei.

“În 2012, când Jang Song Thaek [unchiul actualului "preaiubit", Kim Jong Un] a vizitat China şi a avut convorbiri secrete cu Hu Jintao şi premierul Wen Jiabao, aceştia au încercat să-l convingă să abandoneze testarea de bombe nucleare şi au încercat să-l înlocuiască pe actualul lider de la Phenian cu fratele său, Kim Jong Nam” susţine Tse.

Este de notorietate, în cercurile înalte ale serviciilor, că Zhou Yongkang a scurs informaţiile referitoare la convorbirile secrete dintre cele două părţi către Kim Jong Un, care l-a eliminat pe Jang. Acesta a fost executat, conform mass mediei nord coreene, la 12 decembrie 2013, după un proces sumar care a durat doar o zi.

Zhou Yongkang nu s-a limitat numai la acţiuni care-l obstrucţionau pe Hu Jintao, predecesorul lui Xi Jinping. Estimând incorect puterea pe care o avea, el a început să organizeze chiar acte ostile faţă de Xi Jinping în momentul în care acesta prelua puterea.

Încercările bandei de la Shanghai de a bloca ascensiunea la putere a lui Xi Jinping au condus la declanşarea, de către noul preşedinte, a unei aşa-numite campanii împotriva corupţiei, de fapt un val masiv de epurare a structurilor de putere plantate de Jiang Zemin, care ameninţau direct existenţa noului lider chinez.

Conflictul a devenit rapid un adevărat război civil dus în culisele tenebroase din cadrul Partidului Comunist Chinez, despre care Epoch Times a relatat încă de la început.

Pentru "merite deosebite" în cadrul acestui război, Zhou Yongkang a primit închisoare pe viaţă, aşa cum ziarul nostru prevestea cu doi ani înainte ca evenimentele să se producă.

În ultima perioadă campania lui Xi Jinping a reuşit să arunce în închisoare membrii bandei de la Shanghai care conduceau Securitatea, Gestapoul Chinei - infamul Birou 610 - pioni care asigurau legătura cu sectoare cheie din industrie, cât şi, mai nou, generali aflaţi la conducerea Armatei, un alt stat în stat al Chinei.

"Soseşte omul, soseşte clipa" sună un proverb englez, care se potriveşte de minune cu acest dosar.

Odată ce Xi Jinping a reuşit să îndepărteze grosul clicilor mafiote de la conducerea Armatei de Eliberare, când momentul potrivit a sosit - şi anume după îndepărtarea de la putere a coruptei administraţii Obama, care avea prea multe legături cu vechea structură de putere a Partidului Comunist Chinez, Xi Jinping a preluat iniţiativa, organizând, împreună cu Donald Trump, acest show de forţă menit să-l pună în lesă pe ridicolul "preaiubit" de la Phenian.

O încheiere mai neobişnuită

Trăim timpuri epocale, în care Istoria se îndreaptă în direcţii greu de bănuit - cel puţin de către unii. Brexitul şi victoria lui Trump în alegeri o ilustrează din plin. Aceste două evenimente, care au luat prin surprindere mulţi analişti, au fost precedate de victoria lui Xi Jinping în cadrul războiului său tăcut din interiorul Partidului Comunist - un eveniment despre care presa mainstream nici măcar nu a menţionat ceva - dar care va remodela masiv noile evoluţii globale. După cum deja se poate observa.

Poate vă întrebaţi de ce asemenea evenimente majore nu sunt puse spre discuţie. Ne întrebăm şi noi. Un răspuns, cel mai naiv, poate, ar fi că suntem cu toţii supuşi curgerii Istoriei, dar nu toţi înţelegem direcţia ei. Poate din cauza lipsei de informaţii reale, poate a dezinformării omniprezente pe canalele de informaţii, sau poate a alegerii personale.

Cu toate acestea în momente cheie, când Istoria decide cu adevărat să transforme vechiul în nou, cei care ţin de vechile structuri nu pot ajunge decât striviţi odată cu ele. Credem că acum trăim un asemenea moment. Pentru a minimiza pierderea, pe măsură ce evenimentele care bat la uşă încep să cuprindă lumea noastră, Epoch Times România va încerca să îşi ţină promisiunea, descifrându-le sensul, pentru ca fiecare dintre noi - oameni obişnuiţi, dar mai ales oficiali - să aibă şansa unui viitor cât mai bun, corespunzător propriei decizii, informate.