Părinţi, nu forţaţi copiii să îmbrăţişeze alte persoane

"Dă-i un pupic lu' tanti” sau “îmbrăţişează-l pe unchiul”, ori “spune 'te iubesc buni'” – de câte ori nu aţi auzit asemenea fraze sau chiar le-aţi folosit obligând propriul copil să îmbrăţişeze o altă persoană?

În general, afecţiunea este o manifestare a sentimentelor, iar noi ca adulţi trebuie să învăţăm să respectăm sentimentele copiilor noştri, indiferent de vârsta pe care aceştia o au. Nu putem impune celor mici nicio dovadă de afecţiune la adresa adulţilor din jurul lor şi nici chiar faţă de copiii de aceeaşi vârstă.

Afecţiunea celor mici nu poate fi forţată. Şi fie că este vorba despre exprimarea prin gesturi sau vorbe, afecţiunea trebuie să fie naturală, nicidecum să fie rezultatul unor impuneri venite din partea adulţilor.

Copiii trebuie să aibă autonomie totală în experimentarea valorii propriilor cuvinte, a propriilor gesturi, precum şi corelarea manifestărilor afective.

Când copilului i se impune verbalizarea afecţiunii, există riscul ca cel mic să minimizeze sensul cuvintelor diminuând în acelaşi timp şi sentimentul. În realitate, lucrurile trebuie să se petreacă exact opus: sentimentul ar trebui să se nască în adâncul inimii sale, să simtă că îi aparţine şi să îl poată exprima atunci când doreşte şi cum doreşte.

Îmbrăţişarea şi sărutarea sunt echivalente cu a atinge cu afecţiune şi presupune a dărui altora fizic şi mental. A forţa copilul să aibă încredere într-o persoană dăruindu-i o îmbrăţişare sau un sărut, practic îi încălcăm libertatea de a-şi gestiona singur corpul şi sufletul. Concluzia este clară şi ar trebui să se transforme în regulă dacă vă iubiţi cu adevărat copilul: fără nicio excepţie cei mici nu trebuie obligaţi să îmbrăţişeze sau să sărute pe cineva, indiferent dacă este vorba despre un adult sau un alt copil.

Altfel există foarte mari şanse ca cel mic să devină morocănos şi să se închidă în sine într-un comportament de autoapărare.

Părinţi, amintiţi-vă mereu că printr-o îmbrăţişare, un sărut sau o mângâiere, copilul dumneavoastră dăruieşte altei persoane încrederea lui şi ceva din lumea sa interioară. Bineînţeles, este bine să-l educam să-şi respecte părinţii, bunicii, unchii şi rudele, iar acest lucru nu este echivalent cu a-l constrânge să se comporte într-un anumit fel cu scopul de a-i face fericiţi pe cei din jurul lui.

Desigur, cei mici trebuie învăţaţi să salute, să poarte un dialog respectuos cu ceilalţi, să fie răbdători, să mulţumească şi să fie pregătiţi oricând pentru o confruntare verbală sinceră cu ceilalţi.