Cum sunt reprezentate interesele româneşti la Bruxelles

Contează vocea României în Uniunea Europeană? De ce nu avem o reprezentare suficient de bună a intereselor ţării noastre la Bruxelles? Cum putem influenţa deciziile care se iau acolo? Un raport lansat recent al Europuls caută să dea câteva răspunsuri la aceste întrebări şi să demonteze câteva clişee despre relaţia UE-România.

Românii au adesea percepţia că deciziile Uniunii Europene sunt impuse guvernului, fără ca acesta să le poată influenţa. Experţii intervievaţi pentru studiul Europuls arată însă că problema se pune mai degrabă invers. Procedura legislativă europeană acordă un spaţiu temporar larg de consultare a tuturor actorilor interesaţi şi apoi de amendare şi negociere în funcţie de interesele exprimate de europarlamentari sau de mandatele de negociere ale guvernelor naţionale.

Problema reală este însă la nivel naţional, unde procesul decizional este mult mai netransparent. Adeseori nu sunt consultaţi toţi stakeholder-ii care ar putea fi afectaţi de o decizie şi nici aceştia nu sunt bine organizaţi pentru a-şi apăra cauza. Mai mult, autorităţile naţionale lasă în seama tehnicienilor şi experţilor formularea unei poziţii de ţară, fără a o supune unei dezbateri publice. În schimb, birocraţia de la Bruxelles poate fi folosită ca un ţap ispăşitor pentru a apăra o decizie nepopulară electoral, invocând dictonul ”Vine de la Bruxelles”.

Pentru o bună reprezentare a României în instituţiile europene, raportul Europuls arată că este important ca ţara noastră să desemneze candidaţii cei mai competenţi pe care să-i promoveze la toate nivelurile.

Radu Magdin, specialist în comunicare, pledează în raportul Europuls pentru un lobby de ţară al României, ca formă de concertare a tuturor eforturilor româneşti pentru a sprijini interesele României la Bruxelles şi a îmbunătăţi imaginea ţării.

Raportul Europuls arată că vocea României în UE contează, ţara noastră fiind un actor inconturnabil în Consiliu datorită numărului de voturi. În plus, România a primit două mandate importante de comisar european – Agricultură şi Dezvoltare Regională, iar Dacian Cioloş este respectat ca arhitect al reformării Politicii Agricole Comune. Mai problematic este că interesele României nu sunt clar formulate, supuse dezbaterii publice şi apoi luate ca reper pentru formularea poziţiilor de negociere, numitorul comun între diferitele interese sectoriale din plan naţional. Această responsabilitate legată de formularea poziţiei de ţară şi de negocierile din cadrul Consiliului Uniunii Europene revine guvernului.

Problema lobby-ului

Problema este la nivel naţional unde procesul decizional este mult mai netransparent. Adeseori nu sunt consultaţi toţi stakeholder-ii care ar putea fi afectaţi de o decizie şi nici aceştia nu sunt bine organizaţi pentru a-şi apăra cauza. Mai mult, autorităţile naţionale lasă în seama tehnicienilor şi experţilor formularea unei poziţii de ţară, fără a o supune unei dezbateri publice.

Dincolo de canalele instituţionale de reprezentare a intereselor româneşti la Bruxelles, studiul Europuls se referă la activitatea de lobby, arătând că conotaţia negativă a acestuia descurajează firmele şi organizaţiile româneşti să-şi urmărească interesele la nivel european. În România nu există o lege a lobby-ului, iar în percepţia publică acesta este adesea asociat cu traficul de influenţă, din cauza netransparenţei şi folosirii de contacte informale. La Bruxelles în schimb lobby-ul este acceptat de instituţiile europene şi există un Registru de Transparenţă în care se înscriu voluntar grupuri de interese care încearcă să influenţeze anumite decizii.

Autorii studiului Europuls recomandă o mai bună coordonare a guvernului în privinţa poziţiilor de ţară cu Parlamentul României şi europarlamentarii români şi îmbunătăţirea comunicării către publicul larg a rezultatelor negocierilor la nivelul UE. Totodată MAE şi Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE trebuie să prezinte mai bine societăţii rezultatele activităţii lor.

Europarlamentarii români sunt sfătuiţi să caute să obţină calitatea de raportori principali sau alternativi în dosare cu relevanţă pentru România şi apoi să-şi folosească influenţa politică la nivel de grup politic pentru a susţine poziţia României în negocieri.

În prezent, România este pe locul şapte la numărul de rapoarte redactate pe europarlamentar şi pe locul 11 la dosare adoptate prin codecizie, în care PE a influenţat direct legislaţia.