Cum a reuşit Polonia să devină un model de succes economic şi politic

La 10 ani de la aderarea la UE şi 15 ani de la integrarea în NATO, Polonia este un stat respectat în Europa şi o poveste de succes politic şi economic. Secretul: buna guvernanţă, o administraţie performantă, o clasă politică capabilă să apere interesele ţării la nivel european şi să plaseze oameni capabili în funcţii-cheie. Acestea au fost câteva dintre concluziile conferinţei „Yes, we could! 25 years of democratic change, 15 years in NATO, 10 years in EU. How Poland made it.”, organizate astăzi de Institutul European din România în colaborare cu Foundation Institute for Eastern Studies.

”Au fost cei mai buni 25 de ani din istoria noastră pentru că am avut pace şi prosperitate, dar lecţia pe care am învăţat-o este că libertatea şi prosperitatea nu sunt garantate”, a declarat Magdalena Bogdziewicz, reprezentanta Ambasadei Poloniei la Bucureşti în cadrul dezbaterii.

Aceasta s-a referit şi la criza ucraineană, arătând cât de important a fost că Polonia şi-a îndeplinit obiectivul strategic de aderare la NATO şi că UE trebuie să-şi revizuiască politicile şi instrumentele pentru a face faţă noilor ameninţări.

Pe plan economic, exporturile poloneze s-au triplat, întreaga economie a fost reformată de la zero şi astfel s-au pus bazele unei economii noi, sănătoase. În opinia lui Bogdziewicz, secretul succesului Poloniei este angajamentul ferm faţă de statul de drept, orientarea clară pro-Vest şi euratlantică, reforme economice dureroase, stabilitatea politică şi a instituţiilor şi şpriţul antreprenorial al companiilor. ”Avem instituţii puternice în Polonia. Funcţionarii nu sunt schimbaţi, iar dacă un ministru pleacă, Ministerul funcţionează la fel de bine”, a precizat ea.

Întrebată de încercările Varşoviei de a-şi diversifica importurile de gaz inclusiv prin exploatarea gazelor de şist, şefa Secţiei Politice şi Economice din Ambasada Poloniei la Bucureşti a susţinut că ţara sa nu este în cazul fericit al României, care-şi acoperă 80% din consum din producţie proprie, şi ca urmare caută alternative pentru a-şi asigura securitatea energetică. ”Suntem în curs de evaluare a resurselor de gaze de şist. În timp ce România n-are nevoie stringentă de acestea având resurse de hidrocarburi în Marea Neagră, noi avem nevoie. Au fost prosteste de mediu şi la noi, dar acum legea asigură realizarea fracturării hidraulice la cele mai înalte standarde de mediu, aşa cum ne-am obligat faţă de comunităţile locale”, a explicat Bogdziewicz.

Fostul comisar european Leonard Orban a arătat că ”în cazul Poloniei nu este vorba despre un miracol, ci despre multă muncă şi inteligenţă. Ţara a performat atât de bine datorită bunei guvernanţe, al cărui prim factor este legat de o clasă politică capabilă să-şi urmărească nu doar propriile interese, ci şi pe cele ale cetăţenilor”. În opinia sa, politicienii polonezi au dovedit viziune şi orientare către interesul naţional.

Un alt factor al succesului polonez este, în opinia sa, administraţia publică performantă, fără de care Polonia n-ar fi putut să fie un campion la absorbţia fondurilor europene. Orban a amintit şi de resursa umană de calitate a Poloniei la nivel de leadership, arătând că ”există oameni performanţi care-i pot înlocui pe decidenţii care pleacă la Bruxelles pentru a ocupa funcţii-cheie” precum Donald Tusk, fost prim-ministru şi viitor preşedinte al Consiliului European.

Fostul comisar european pentru multilingvism a subliniat ca foarte puţine ţări sunt capabile să genereze noi garnituri de lideri şi elite politice aşa cum a făcut Polonia, după tragicul accident de la Smolensk. Orban a apreciat şi capacitatea acestor lideri de a-şi identifica interesele la nivel naţional şi european, care a făcut Polonia un stat respectat în UE.

”Polonia a performat atât de bine datorită bunei guvernante, al cărui prim factor este legat de o clasă politică capabilă să-şi urmărească nu doar propriile interese, ci şi pe cele ale cetăţenilor”.

Deşi a refuzat să facă orice comparaţii cu România în acest sens, fostul ministru al Fondurilor Europene a remarcat că România şi Bulgaria ”au plecat cu un dezavantaj major de imagine în UE legat de Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) şi nu numai”. El a avertizat că şi Polonia şi România vor trebui să intre în zona euro pentru că ”altfel vor intra într-o ligă a doua, foarte diferenţiată de prima ligă”.

Reprezentanta Ambasadei Poloniei la Bucureşti a arătat însă că politicienii polonezi au ajuns la un consens de a nu se grăbi cu aderarea la eurozonă pentru a nu produce daune economiei pe termen scurt, iar dezbaterea legată de apropierea de standardele zonei euro abia începe în Polonia.

La rândul său, Mario Baldassarri, preşedinte al think-tank-ului Centro Studii Economia Reale din Roma, i-a sfătuit pe polonezi să nu intre în euro decât atunci când va fi paritate între euro şi dolar, iar moneda europeană nu va mai fi supraapreciată. În opinia sa, prin menţinerea zlotului ca monedă, Polonia a asigurat autonomia sistemului său economic şi lichidităţile necesare pentru a finanţa creşterea economică, controlând în acelaşi timp inflaţia. Baldassarri consideră că secretul succesului Varşoviei în UE a fost legat de echilibrul finanţelor publice şi menţinerea datoriei publice sub media europeană, de păstrarea suveranităţii monetare şi de gestionarea cursului de schimb al zlotului. Deprecierea mai mare a monedei poloneze faţă de euro decât faţă de dolar a dat economiei poloneze un avantaj competitiv.Ţara a trecut cu bine prin criza economică izbucnită în 2008-2009, cu o creştere economică mai mare decât media UE sau a eurozonei.

Pe de altă parte, italianul a atras atenţia asupra faptului că UE are 27 de armate ale statelor membre, dar nicio armată europeană comună. În opinia sa, fără dezvoltarea componentei militare a UE, moneda euro nu va putea fi menţinută în noul context geopolitic.

Totodată fostul ministru adjunct al economiei şi finanţelor a afirmat că Polonia are perspective bune de creştere economică şi va îndeplini limitele de deficit şi datorie impuse de UE, dar trebuie să se concentreze pe dezvoltarea infrastructurii materiale şi imateriale. Totuşi ţara ar putea să se confrunte cu o reducere a remitenţelor (banii trimişi de polonezii din străinătate acasă) şi a investiţiilor străine directe, caz în care datoria externă a Poloniei va creşte.