Cum l-au învins ruşii pe Obama în problema siriană

Moscova a reuşit să mai câştige timp pentru regimul Assad prin propunerea de a pune sub control ONU armele chimice ale Siriei şi de a le distruge, deşi nu are niciun interes s-o facă. Preşedintele Obama a fost scos din situaţia ingrată de a-şi vedea respinsă de către Congres cererea de a interveni în Siria, dar credibilitatea SUA de „hard power” a fost afectată.

Faptul că regimul sirian a recunoscut că deţine arme chimice şi că americanii au obţinut promisiunea ruşilor că Bashar va preda aceste arme nu este o garanţie. Ruşii vor continua să tragă de timp blocând orice sancţiuni împotriva regimului iar acesta va mima cooperarea cu ONU.

Moscova nu este interesată de o soluţie politică a conflictului din Siria, în fapt singurul scenariu susţinut de ruşi fiind victoria regimului Assad asupra rebelilor. Restul de variante ar diminua ultimul punct de influenţă al Rusiei din Orientul Mijlociu, ba mai mult, Moscova se teme de venirea la putere a unor şiiţi radicali la Damasc care au legături cu Islamul, fapt incomod pentru Kremlin.

Ca urmare, promisiunea Rusiei că va obliga regimul Assad să participe la o conferinţă de pace nu are valoare. Bashar nu este dispus să facă rebelilor concesii – în orice caz nu să renunţe la putere sau s-o împartă cu aceştia. La rândul lor, aceştia sunt dezamăgiţi că SUA în loc să atace regimul sirian îi mai dă timp să continue măcelul.

Pe de altă parte, opoziţia la adresa lui Assad este foarte eterogenă. Pe cine vor aduce deci americanii la conferinţa de pace? Aceasta pare deja să fie un eşec anunţat, mai ales că americanii au mai făcut o concesie nepermisă ruşilor acceptând că Assad nu trebuie să părăsească implicit puterea pentru a se ajunge la o soluţionare politică a conflictului.

Mai mult, între timp a fost publicat şi raportul ONU care arată clar că a fost folosit gaz sarin, într-o cantitate mai devastatoare decât a folosit Saddam Hussein împotriva kurzilor.

Obama a pierdut această rundă a jocului de poker cu Rusia pentru că a cedat în faţa unei strategii clare de blocaj. Moscova se bucură acum de faptul că ameninţarea cu forţa din partea administraţiei Obama, în cazul în care regimul întârzie să coopereze în privinţa anihilării arsenalului său chimic, va fi diminuată odată ce Siria va mima colaborarea. Dovada faptului că credibilitatea SUA are de suferit este că şi Iranul, care se gândeşte la propriul său dosar nuclear, se vede întărit de compromisul legat de controlul armelor chimice în Siria. Mohammad Ali Dschafari, comandantul Gărzilor Revoluţionare, a declarat recent că ”duşmanii care nu au puterea să atace frontul de rezistenţă din Siria, nu vor avea nici puterea să întreprindă ceva împotriva Iranului. Conspiraţia puterilor arogante împotriva Damascului şi Teheranului a eşuat, iar SUA a suferit o înfrângere în Siria”.

Un proverb românesc spune însă: „câinele care latră nu muşcă”. De asta s-au convins şi ruşii în privinţa lui Obama, la fel ca şi Siria şi Iranul.

Ca urmare, expertul Edward P. Joseph, profesor la Johns Hopkins University recomandă într-o analiză publicată de Foreign Affairs, că singura soluţie de restaurare a credibilităţii ameninţării cu forţa de către SUA este obţinerea unei autorizaţii din partea Congresului pentru o intervenţie în Siria, chiar dacă aceasta nu va avea loc. În plus, în opinia acestuia, Obama ar trebui să pună condiţii legate de negocierile de pace referitoare la componenţa guvernului de tranziţie, cine să fie inclus şi cum să funcţioneze acesta.

Un proverb românesc spune însă câinele care latră nu muşcă. De asta s-au convins şi ruşii în privinţa lui Obama, la fel ca şi Siria şi Iranul. Nu este deci de aşteptat ca ei să coopereze cu adevărat decât dacă vor fi forţaţi s-o facă, prin stimulente negative, sancţiuni, sau pozitive, prin recompense.

SUA nu a pierdut încă jocul din Siria. Obama a cerut Congresului să întârzie votul, dar ar putea relua procedura oricând mai ales că Rusia cere acum ca rezoluţia ONU să nu cuprindă ameninţări cu folosirea forţei în cazul în care regimul Assad nu cooperează cu ONU. Ceea ce arată practic că tot jocul de-a predatul armelor chimice nu este decât o diversiune prin care Rusia încearcă să scape regimul de la Damasc de orice ameninţare militară externă pentru a putea să câştige bătălia pe plan intern.

Din punct de vedere al valorilor, administraţia SUA se face co-vinovată pentru continuarea măcelului din Siria, pentru că deşi verdictul este clar – regimul a folosit gazul sarin împotriva unor civili nevinovaţi – americanii lasă să continue masacrul ascunzându-se după argumentul că armele chimice vor fi controlate şi distruse.

Până la pacea iluzorie predicată de ruşi, regimul o să mai omoare mulţi oameni. Cât despre Moscova care nu recunoaşte nici acum, în faţa dovezilor, că regimul a folosit gaz sarin împotriva propriei populaţii, este clar ce joc face. Rămâne de văzut care va fi următoarea mişcare a SUA.