Cum câştigă Putin războiul informaţional cu Occidentul

Kremlinul investeşte anual aproximativ 100 de milioane de euro în finanţarea organizaţiilor de presă rusă din afara ţării pentru a influenţa opinia publică din Occident. O armată de publicaţii pro-Kremlin, site-uri şi aşa-zişi experţi independenţi au fost folosiţi cu succes pentru a câştiga războiul mediatic privind anexarea Crimeei.

În iunie 2010 scriam despre noua ofensivă de PR a Rusiei. Kremlinul încerca la vremea respectivă să-şi îmbunătăţească imaginea în exterior prin lansarea de posturi de televiziune în limbi străine, prin găzduirea de forumuri economice, finanţarea de suplimente în ziare străine şi prin angajarea unor companii occidentale de comunicare. Deja din 2006, Moscova a contractat agenţia internaţională de PR Ketchum pentru „a modifica percepţia globală asupra ţării”, înainte şi în timpul summitului G8. La vremea respectivă, mulţi experţi în comunicare susţineau că Rusia se promovează greu pentru că are un număr foarte mic de ambasadori informali în lume, branduri de consum cunoscute şi personalităţi apreciate care să fie vectori de imagine pozitivă ai ţării.

În prezent, scopul Rusiei nu mai este doar să-şi cosmetizeze imaginea de stat nedemocratic şi agresiv, ci şi să încerce să convingă opinia publică din statele occidentale că realitatea din ţară este alta decât cea prezentată de media din Vest. După ce Moscova a eşuat în proiectele sale grandioase de soft power, cel mai bun exemplu în acest sens fiind Jocurile Olimpice de la Soci, acum încearcă să-şi justifice modelul de hardpower, de stat expansionist agresiv, prin propagandă. Aceasta se adresează direct populaţiilor din state membre UE, care trebuie convinse că sancţiunile împotriva Rusiei nu sunt în favoarea lor, ba chiar le dăunează, sau că anexarea Crimeei a fost legitimă, pentru că n-ar fi aparţinut niciodată ucrainenilor. Sau că noile autorităţi de la Kiev sunt nelegitime, au fost impuse de americani, sunt dominate de formaţiuni fasciste periculoase şi reprezintă un pericol pentru cetăţenii din estul Ucrainei. O altă placă pe care am auzit-o des în ultimele săptămâni de la media ruseşti din Vest a fost ideea că SUA a trimis mercenari în estul Ucrainei pentru a lupta împotriva separatiştilor pro-ruşi.

Este tot mai evident cum Kremlinul încearcă să exploateze anti-americanismul răspândit în rândul multor populaţii din Europa de Vest pentru a le întoarce împotriva deciziilor luate de guvernanţii lor, de comun acord cu SUA, pentru a sancţiona Rusia. Un bun exemplu în acest sens este Germania, unde potrivit unui sondaj Win-Gallup, 17% dintre germani percep SUA ca pe „cea mai mare ameninţare la adresa păcii în lume”. Mai mult, sondajele arată că Putin este mai popular decât Obama şi că există înţelegere pentru anexarea Crimeei printre nemţi.

Cum s-a ajuns aici? Maşinăria de propagandă a Kremlinului a fost foarte prezentă în Germania, iar Vladimir Putin s-a adresat direct nemţilor cerându-le să susţină reunificarea Rusiei cu Crimeea şi argumentând că şi Rusia a susţinut reunificarea germană.

Controlul intern

Putin a reuşit prin măsurile nedemocratice impuse în Rusia să gonească o mare parte din presa străină, iar astfel propaganda Kremlinului devine şi mai periculoasă pentru că informaţiile date de media nu pot fi uşor verificate. Acesta a fost şi scopul pentru care Putin a preluat controlul asupra majorităţii ziarelor şi televiziunilor din Rusia. Prin monopolizarea şi cenzurarea informaţiei, Kremlinul reuşeşte să fabrice ştirile care-i convin şi să manipuleze populaţia rusă. Mai ales că 94% dintre ruşi se informează preponderent de la televiziunea de stat care difuzează inclusiv filmuleţe contrafăcute, precum cel legat de uciderea unui luptător pro-rus în estul Ucrainei de către naţionaliştii ucraineni, care de fapt era vechi de un an şi ceva şi arăta luptători din Caucazul de Nord.

Cel mai mare succes din ultima vreme al propagandei Kremlinului este că i-a făcut pe ruşi să creadă că Kievul este condus de fascişti. „Campania de propagandă de succes la care am asistat privind criza din Ucraina este unică şi foarte sofisticată, chiar în comparaţie cu standardele sovietice. Kremlinul a reuşit să activeze sentimente adânc înrădăcinate precum aspiraţia către grandoare imperială, anti-americanismul”, explică Lev Gudkov de la Centrul de sondare a opiniei publice Levada, citat de revista Spiegel.

Faptul că maşinăria de propagandă a Kremlinului funcţionează ca unsă acasă este demonstrat de explozia popularităţii lui Putin după anexarea Crimeei. Sondajele arată că 86% dintre ruşi l-ar realege.

Reţeaua externă

Revenind la propaganda pe plan extern, regimul de la Kremlin uzează şi de analişti şi experţi care să susţină poziţiile sale la televiziunile occidentale. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este Alexander Rahr, agent de influenţă al Rusiei în Germania, care s-a mutat de la think-tank-ul German Council on Foreign Relations (DGAP) la producătorul de gaz Wintershall, care participă la proiectul South Stream. Acesta nu vede nicio incompatibilitate între aceste calităţi şi cea de expert independent invitat la televiziuni pentru a vorbi despre spaţiul estic şi mai ales despre Rusia.

După ce Moscova a eşuat în proiectele sale grandioase de soft power, acum Kremlinul încearcă să-şi justifice modelul de hardpower, de stat expansionist agresiv, prin propagandă. Aceasta se adresează direct populaţiilor din state membre UE, care trebuie convinse că sancţiunile împotriva Rusiei nu sunt în favoarea lor, ba chiar le dăunează, sau că anexarea Crimeei a fost legitimă.

Pe lângă analişti aşa-zişi independenţi, unelte media precum agenţia de ştiri Ruptly, finanţată direct de guvernul rus, sunt folosite pentru a disemina viziunea Kremlinului despre lume în ţări precum Germania. Potrivit jurnaliştilor de la Spiegel, în centrul Berlinului o armată de 110 oameni din Spania, Marea Britanie, Rusia şi Polonia lucrează zi şi noapte la biroul Ruptly pentru a trimite materiale video de propagandă către media internaţională: filmuleţe favorabile separatiştilor din Donbass şi susţinătorilor aşa-zisei Republici Populare Doneţk şi altele care incită la ură împotriva UE.

O altă cale de propagandă sunt postacii Kremlinului care umplu articolele despre Rusia şi Ucraina de pe paginile de Internet ale ziarelor din Occident cu comentarii favorabile Kremlinului. Mai mult, ei trimit aproape zilnic jurnaliştilor din diferite ţări ale UE scrisori şi e-mailuri în care le oferă informaţii explozive despre criza ucraineană, pe surse, care nu pot fi verificate.

Şi serviciile de informaţii sunt folosite pentru a intercepta conversaţii ale unor oficiali americani şi europeni, care pot fi instrumentate apoi în scopuri de propagandă. Avem deja celebrul episod cu Victoria Nuland, în dialog cu ambasadorul american la Kiev.

„Scopul Rusiei este de a găsi metode de a subordona elitele şi societăţile din alte ţări folosind o varietate de canale secrete şi deschise (servicii secrete, diplomaţie şi media), sabotaj ideologic şi politic. După ocuparea Crimeei, mecanismele de dezinformare au avut ca obiect să dea credibilitate intenţiilor Moscovei şi să justifice acţiunile ei prin argumente absurde precum posibilitatea ca baza navală de la Sevastopol să fie preluată de către NATO”, se arată într-un studiu amplu al doctrinei ruseşti de război informaţional, realizat de prestigiosul think-tank polonez OSW.

Experţii polonezi explică cum opinia publică din afara Rusiei a fost pusă în faţa falsei alegeri între dominaţia rusă a spaţiului ex-sovietic şi un Maidan global, reprezentat ca haosul total. „Operaţiunea din Crimeea arată foarte bine esenţa războiului informaţional rusesc. Victima agresiunii nu rezistă pentru că vorbitorii de rusă din Ucraina au fost prelucraţi din timp, ani de-a rândul, psihologic şi informaţional, intoxicaţi”, se mai arată în studiu.

Toate aceste instrumente de propagandă au ca scop crearea unui discurs alternativ în ţările occidentale, care să influenţeze aceste societăţi pe termen lung. Se pare că SUA au înţeles că Occidentul pierde războiul informaţional şi mediatic cu Moscova. Ca urmare, la începutul lunii mai, USAID a anunţat că va acorda un sprijin de 1,25 milioane de dolari pentru organizaţiile ucrainene de media care se pregăteau de alegerile prezidenţiale.

Iar presa germană dezvăluie că şi noul guvern de la Kiev a început să investească în imagine, printr-un nou centru media deschis în Kiev şi finanţat în parte de International Renaissance Foundation a lui George Soros.

Este clar că atacul este cea mai bună apărare şi pe frontul propagandei. Rusia a învăţat din războiul din 2008 din Georgia, pe care l-a câştigat militar, dar l-a pierdut mediatic. Acum Occidentul trebuie să înveţe să ţină piept propagandei ruseşti care a câştigat războiul informaţional legat de Crimeea.