Comparatia: instrumentul nefericirii noastre

Saptamana trecuta s-a anuntat ca ING a dezvoltat un test de inteligenta financiara, validat la nivel global ca instrument de masurare a cunostintelor si abilitatilor financiare ale consumatorilor.

Conform ING, studiul a fost realizat in zece tari, respectiv Olanda, Belgia, Spania, Romania, Polonia, SUA, Mexic, India, Coreea si Japonia.

“Rezultatele testului arata ca, din randul celor zece tari incluse in studiu, consumatorii romani au unul dintre cele mai reduse niveluri de cunostinte si abilitati financiare. Astfel, intr-un clasament realizat in functie de ponderea profilelor «mediu» si «avansat», japonezii (cu 44%), indienii (40%) si coreenii (37%) sunt printre cei mai informati cu privire la chestiunile legate de bani. La polul opus se situeaza consumatorii spanioli (cu 24%), romani (23%) si mexicani (19%)"…”

Suntem inundati cu informatii care compara diverse fatete ale vietii noastre. Din nefericire suntem conditionati de societate de a face comparatii in multe aspecte ale vietii, se pare, chiar daca acesta este lucrul care ne creste nefericirea.

Ne vom compara veniturile. Ne vom compara bunurile materiale acumulate. Masinile. Destinatiile de vacanta. Partenerii de viata. Copiii. Cine ce face pentru a-si castiga existenta.

Comparatia incepe in sanul familiei, chiar si atunci cand parintii incearca cu sarguinta sa evite compararea copiilor.

Apoi vin anii de scoala. Notele. Cine e premiant? Cine e codas? In scoala, profesorul intreba copiii de ce nu se pot comporta la fel de bine ca fratii lor mai mari.

In parc si pe terenurile de joaca ale scolilor, tinerele mame evalueaza tacut adresele, locurile de munca ale sotilor, abilitatile de a-si educa copiii.

Pasul urmator: locul de munca si concurenta sa....

Trist este ca faptul ca dand crezare ratingurilor ne auto-flagelam. Cercetatorii de la Scoala de Economie din Paris au raportat rezultatele pe care le-au colectat de la European Social Survey, care acopera 19 mii de participanti din 24 de tari. Cei care si-au comparat veniturile lor cu altii au declarat ca sunt mai putin fericiti, iar raspunsurile au aratat ca cu cat mai mare este importanta acordata acestor comparatii, cu atat mai mica este satisfactia pentru viata si nivelul de trai.

Atâta timp cât ești competitiv, nu ești "auto-motivat", ești "altii-motivat".

In plus, comparatia cu veniturile prietenilor lor a fost mai dureroasa decat cea cu ale colegilor de munca. Cine nu da din cap la intelegerea acestui fapt? O comparatie la locul de munca este o problema de echitate, afirma unii. Aceasta poate fi rezolvata. O comparatie cu prietenii, pe de alta parte, ar putea duce la concluzia ca, daca altii, care au avut acelasi mediu, au realizat mai multe, ei probabil sunt mai competenti. De ce reuniunile de liceu pot fi atat de dureroase?

Birourile terapeutilor sunt pline cu oameni care incearca sa-si gaseasca o cale care ii va face fericiti, dupa standardele personale, nu dupa standardele sau asteptarile altora.

Atata timp cat esti competitiv, nu esti „auto-motivat”, esti „altii-motivat”.

Noi romanii suntem prea mult preocupati de capra vecinului. Trebuie „luptat” impotriva tendintei de a deveni furiosi si suparati si de a ne masura cu altii. Este timpul sa ne concentram mai mult pe capacitatea noastra de a ne imbunatati pe sine. Competitia trebuie sa fie interioara, numai cu noi insine, nu exteriora cu ceilalti semeni. Trebuie sa ne uitam la noi, nu la ceilalti. Nimeni nu poate schimba pe nimeni altcineva, doar pe sine. Sau daca nu putem schimba... numai noi ne putem ruina visele.

Varsta ne ajuta sa trecem peste multe, desigur. Traim un pic, avem o casatorie, un divort poate, copii, pierdem un loc de munca, avem unele succese si unele esecuri si incepem sa realizam ca aceste comparatii nu au sens, nu fac decat rau. Singurul lucru care ramane este cum sa devenim mai buni, cum sa avem armonie in familie si in societate. La sfarsitul vietii nimeni nu-si va aminti cat de „importanti” am fost, ci doar cat de buni, toleranti si blanzi eram.

Toate cartile care descriu ceea ce se numeste un "autentic" sentiment de bine, incurajeaza oamenii sa recunoasca si sa chestioneze presiunea de a atinge succesul bazat pe masurile conventionale din exterior.

Faptul ca incepem sa avem discutii cu privire la ceea ce ne poate face fericiti este o dovada ca schimbarea sociala poate avea loc, sau deja a inceput. Oamenii din antichitate nu se comparau. Ei credeau in Divinitate si actionau conform principiilor spirituale.