China - luptele interne din Partid se încing. Asasinatele se răzbună - Jiang Zemin împresurat în Shanghai

Zilele fostului lider comunist chinez Jiang Zemin sunt numărate, iar asemenea evenimente sunt rarisime. Omul care a dominat scena politică chineză mai bine de două decenii este acum anchetat chiar în fieful său, oraşul Shanghai.

Surse apropiate indică faptul că echipa de investigare "anticorupţie" a liderului Partidului Comunist, Xi Jinping, s-a instalat tocmai în Shanghai. Vestea că ancheta avansează cu adevărat a apărut într-o notă din 11 august pe site-ul oficial al Procuraturii din Shanghai.

Wang Zongnan, un om de afaceri de mare succes, preşedintele Grupului Bright Food (Alimente Luminoase - n.trad), a fost arestat pentru mită şi delapidare. Acestea sunt infracţiunile pentru care va fi judecat Wang, însă, adevărata sa vină este legătura prea strânsă cu fostul lider al Partidului Comunist Chinez (PCC) Jiang Zemin şi cu fiul acestuia, Jiang Mianheng.

Shanghai a fost rampa de lansare pentru ambiţiile politice de scară naţională ale lui Jiang Zemin şi a constituit baza puterii sale.

Jiang a deţinut mandatul de şef al filialei Partidului din Shanghai între anii 1985 şi 1989. Confruntat cu o mişcare democratică studenţească persistentă în 1989, Deng a fost impresionat de „mâna de fier” a lui Jiang, demonstrată prin modul de a trata disidenţii din Shanghai, atunci când mulţi alţi lideri din PCC se ţineau deoparte.

În urma înlăturării din post a secretarului general Zhao Ziyang din cauza simpatiei sale pentru studenţi, Deng l-a adus pe Jiang Zemin la Beijing. Odată ce a preluat puterea, Jiang a urmărit şi pedepsit fără cruţare disidenţii care scăpaseră din calea tancurilor în noaptea de 4 iunie.

După dobândirea controlului la Beijing, Jiang a avansat foste cadre obscure din Shanghai în posturi de influenţă în toate structurile Partidului. Aceştia au format nucleul unei largi reţele de legături de care Jiang urma să se folosească pentru a domina scena politică a Chinei pentru mai bine de douăzeci de ani.

Jiang luat în vizor

În ultimele 19 luni, liderul PCC Xi Jinping, a pornit o vastă campanie de epurare politică, folosind pretextul anticorupţiei, în timpul căreia i-a înlăturat pe aliaţii de frunte ai lui Jiang.

Apogeul acestei campanii s-a făcut remarcat odată cu anunţarea, pe 29 iulie, a unei investigaţii formale care îl viza pe ţarul securităţii Zhou Yongkang. Convingerea conform căreia prăbuşirea lui Zhou va marca sfârşitul epurării Partidului conduse de Xi a fost rapid spulberată.

Imediat după anunţul privitor la Zhou, Cotidianul Poporului, portavocea Partidului, a publicat un comentariu cu titlul: „Înlăturarea marelui tigru Zhou Yongkang nu este sfârşitul campaniei anticorupţie”. Articolul a indicat faptul că Zhou fusese în mod cert pus în funcţie de la niveluri superioare. Este un fapt binecunoscut că Jiang Zemin l-a promovat pe Zhou.

Deşi articolul a fost retras la scurt timp după aceea, el a fost postat suficient de mult pentru a fi copiat şi răspândit pe întregul Internet chinez.

Cu două săptămâni mai devreme, Epoch Times relatase faptul că Zeng Qinghong, consilierul principal al lui Jiang Zemin, tocmai intrase şi el la apă. Dacă această campanie anticorupţie ar fi fost altceva decât o epurare superficială, atunci următoarea ţintă logică urma să fie însuşi Jiang Zemin. Ceilalţi „tigri mari” fuseseră cu toţii înlăturaţi.

Arestarea lui Wang Zongnan de săptămâna trecută îl face pe Jiang să arate foarte vulnerabil. Dacă Jiang nu îl poate apăra pe Wang împotriva arestării, toată lumea va înţelege că a rămas fără putere în ultimul său bastion. Cu alte cuvinte Xi Jinping are cale liberă să-l vâneze.

Modul de operare al Comisiei Centrale de Inspecţie Disciplinară este tipic - pătrunde în Shanghai, alcătuind un imens dosar dinspre exterior spre interior. Comisia îi înhaţă mai întâi pe peştii mai mici, de la periferie. Aceştia, de frică, sau sub tortură, îşi dezvăluie conexiunile cu rechinii cei mari, astfel că ancheta avansează pas cu pas până când ţinta finală este înconjurată şi neajutorată.

‘Remiză’

Potrivit agenţiei de presă Xinhua, condusă de stat, 85.000 de oficiali din Partid au fost anchetaţi în ultimele 6 luni.

Totuşi, în pofida vastei arii de aplicare a acestei campanii, la o întrunire a Biroului Politic din 26 iunie, Xi Jinping a deplâns faptul că forţele corupţiei şi cele ale anticorupţiei se află în „remiză”.

Cu patru zile mai târziu, a apărut un anunţ conform căruia patru demnitari de rang înalt fuseseră eliminaţi în aceeaşi zi: fostul lider suprem al armatei Xu Caihou; foştii lideri executivi din sectorul petrolier Jiang Jiemen şi Wang Yongchun; precum şi Li Dongsheng, directorul-adjunct al Securităţii Publice şi şeful biroului acuzat de persecutarea Falun Gong (Biroul 610, n.trad.)

În ciuda acestei măsuri drastice, facţiunea lui Jiang pare să continue rezistenţa.

Wu Fan, redactorul şef al revistei de limbă chineză Afacerile Chinei, cu sediul în SUA, a declarat recent pentru NTDTV că armata continuă să îl urmărească pe Guo Boxiong, una dintre persoanele pe care Jiang Zemin le desemnase la conducerea forţelor armate chineze.

„Unele regiuni militare, inclusiv Regiunea Militară Guangzhou şi Regiunea Militară Beijing ignoră cu desăvârşire autoritatea lui Xi Jinping. Ei îndeplinesc ordinele date de Guo Boxiong şi de echipa sa” a precizat Wu Fan.

Rezistenţa manifestată de Guo se potriveşte tiparului de nesupunere propriu facţiunii lui Jiang în raport cu puterea centrală a Partidului.

În timpul celor zece ani în care Hu Jintao a deţinut titlul de lider al PCC, exista o zicală larg răspândită în China: „niciun ordin nu trece dincolo de porţile Zhongnanhai”. Zhongnanhai este sediul central al PCC şi complexul în care se află conducerea de la Beijing.

Pentru ca Xi să poată prelua pe deplin controlul, el are nevoie să dezrădăcineze complet facţiunea lui Jiang, ceea ce presupune doborârea lui Jiang însuşi.

„Pe viaţă şi pe moarte”

Xi, însă, are un motiv încă şi mai puternic pentru a duce la bun sfârşit campania sa: supravieţuirea.

S-a raportat faptul că, în discursul său din 26 iunie adresat Biroului Politic, Xi ar fi spus: „Atunci când vine vorba de a lupta contra corupţiei, viaţa, moartea şi reputaţia nu mai înseamnă nimic pentru mine”.

Xi aflase înainte de a fi desemnat formal în cel mai înalt post din Partid că existau ameninţări la adresa vieţii sale. Potrivit surselor interne din Partid, descoperirea unei lovituri de stat împotriva lui Xi a pus în mişcare campania acestuia contra lui Jiang Zemin şi a facţiunii sale.

După ce Wang Lijun, fostul şef al poliţiei din Chongqing şi mâna dreaptă a lui Bo Xilai, a cerut azil politic la Consulatul SUA din Chengdu în februarie 2012, el a fost dat pe mâna Beijingului. Cei de la centru au aflat că Zhou Yongkang şi Bo Xilai, fostul lider carismatic de la Chongqing pe care Jiang dorise odată să-l facă secretar general, intenţionaseră să îl înlăture pe Xi imediat după preluarea mandatului.

Ameninţările la adresa lui Xi nu s-au terminat cu eşuarea tentativei de lovitură de stat. Epoch Times a relatat faptul că în perioada în care a avut loc întrunirea de vară a conducerii Partidului de la Beihaide din 2013, Zhou Yongkang a încercat şi el să-l asasineze pe Xi - odată folosind o bombă cu acţiune întârziată în timpul unei conferinţe şi, cu altă ocazie, prin utilizarea unui ac otrăvit în timpul unui control medical al lui Xi la un spital.

Pe 6 august, Jurnalul Internaţional, publicaţie de limbă chineză cu sediul în SUA, a relatat despre existenţa unor zvonuri larg răspândite în rândurile armatei chineze potrivit cărora Guo Boxiong plănuia o lovitură de stat.

Motivul

În timp ce mass-media occidentală a început să trateze cu mai mare seriozitate caracterul acerb al luptei dintre Xi Jiping şi Jiang Zemin, declaraţiile oficiale spălăcite nu scot la lumină motivul aflat la baza conflictului.

Este limpede faptul că dacă Xi ar manifesta slăbiciune faţă de inamicii săi, ar fi un om pierdut. Întrebarea esenţială rămâne de ce a fost Jiang nevoit să-îl trateze pe Xi ca pe duşmanul său de moarte?

Răspunsul se află în punctul mort al relatărilor mass-mediei asupra Chinei: persecuţia asupra Falun Gong.

Jiang Zemin a conspirat cu Zhou Yongkang, Xu Caihou, Bo Xilai, Li Dongsheng şi cu alţi lideri de Partid, la săvârşirea unor crime monstruoase împotriva poporului chinez.

Conform biroului de presă al Falun Gong, Centrul de Informaţii Falun Dafa, în orice moment ales, două milioane de aderenţi Falun Gong se află în detenţie. Acest fapt este valabil încă din momentul lansării campaniei lui Jiang împotriva acestor oameni, în iulie 1999.

Acea campanie a urmărit să smulgă din rădăcini o disciplină spirituală tradiţională în China, practicată de 100 de milioane de chinezi în 1999, potrivit reportajelor de presă din acea vreme. Prin acest demers, regimul s-a plasat în conflict cu principiile adevărului, compasiunii şi toleranţei, caracteristice disciplinei Falun Gong.

Tipic, dizidenţii arestaţi de către regimul comunist chinez au fost supuţi torturii şi îndoctrinării forţate. Conform Minghui.org, un web aparţinând Falun Gong, au fost confirmate 3.776 de morţi (reprezentând cazurile documentate, n.trad.) provocate prin tortură şi abuz. Din cauza dificultăţii de a obţine informaţii din China, numărul real al unor astfel de morţi este considerat a fi de multe ori (poate chiar de o mie de ori) mai ridicat.

În plus, practicanţii au fost vizaţi pentru recoltarea forţată a organelor. În 2011, anchetatorii David Kilgour şi David Matas, autorii cărţii (nominalizate la Premiul Nobel pentru Pace, n.trad.) cu titlul Recoltarea Sângeroasă ce investighează prelevările forţate de organe, şi jurnalistul investigator Ethan Gutmann, autorul cărţii The Slaughter: Mass Killings, Organ Harvesting, and China’s Secret Solution to Its Dissident Problem (Măcelul: Omoruri în masă, recoltare de organe şi soluţia secretă a Chinei pentru problema disidenţilor săi, n.trad.) a estimat că, în perioada 2000 -2008, 62.000 de practicanţi au fost omorâţi pentru organele lor. Acel număr a sporit până acum, cel mai probabil, cu zeci de mii de victime.

Jiang Zemin şi facţiunea să se tem de Xi Jinping întrucât el nu este implicat în aceste crime împotriva umanităţii - astfel că există posibilitatea ca Xi să oprească persecuţia, care costă enorm de mulţi bani şi foarte multă bătaie de cap. Dacă el ar proceda astfel, atunci solicitările de aducere a făptaşilor în faţa justiţiei în China ar fi copleşitoare.

Pentru a evita să fie traşi la răspundere, cei din facţiunea lui Jiang au încercat redobândirea puterii prin orice mijloace posibile, ceea ce a însemnat şi încercarea de înlăturare a lui Xi.

Un sistem al corupţiei

Xi nu este singurul lider PCC care a folosit acuzaţii de corupţie pentru a-şi lovi inamicii, însă, în cazul facţiunii lui Jiang, această acuzaţie de corupţie este mai mult decât un simplu pretext. Ea vizează un sistem de conducere.

În China Jiang Zemin este considerat un bufon. Cu toate acestea, a reuşit să se transforme în cel mai puternic om din China de mai bine de două decenii. Prin activarea corupţiei la fiecare nivel din Partid, Jiang a cumpărat loialitatea pe care nu o putea insufla.

Comentatorii campaniei lui Xi adesea scriu despre această corupţie ca şi când ar fi pur şi simplu modul în care stau lucrurile în PCC. Procedând astfel, ei omit scara gigantică a corupţiei lui Jiang, care depăşeşte orice formă cunoscută anterior.

Atunci când populaţia Chinei se gândeşte la corupţie, oamenii nu au în minte maşinile Audi strălucitoare care gonesc pe străzi, conturile din Cayman, sau amantele răzgâiate din hotelurile extravagante. Ei se gândesc la viaţa în satele cancerului, la mâncarea şi la apa otrăvite, precum şi la aerul irespirabil. Ei îşi amintesc cum sistemul lagărelor de muncă forţată aproape pălise înainte ca Jiang să ajungă la putere, precum şi modul în care, sub dictatura acestuia, sistemul s-a extins din nou la niveluri fără precedent.

Ei văd cum „sistemul de menţinere a stabilităţii” – dezvoltat de Zhou Yongkang pentru a fi folosit împotriva practicanţilor Falun Gong – este utilizat contra oamenilor care protestează pentru că le-au fost furate fermele şi locuinţele.

Poporul chinez mai vede şi o societate fără repere morale. El navighează online de la o poveste de groază la alta şi se întreabă până unde poate să se scufunde viaţa morală a naţiunii lor. Prin abordarea acestor probleme şi a unui număr infinit de alte situaţii dramatice, asaltul condus de Xi asupra corupţiei promite poporului chinez eliberarea de cele mai stringente nemulţumiri ale sale.

Doborârea lui Jiang

Cel mai mare simbol al învingerii acestei domnii a corupţiei va reprezenta doborârea lui Jiang Zemin însuşi. Când cadrele din Partid văd că Jiang Zemin se află la mâna lui Xi, reţeaua de influenţă cu care Jiang Zemin prinsese China va începe să se dizolve.

Xi poate spera că poporul chinez se va ralia pentru un Partid epurat, însă, vremea în care credinţa populaţiei Chinei în Partid a trecut. Crimele sunt uluitoare, iar victimele, mult prea numeroase.

Campania lui Xi va aduce sfârşitul unei epoci, însă, calea către viitor rămâne neclară.

Adaptare: Adrian Sturdza