Cutremur politic: fostul Ţar al Securităţii chineze, Zhou Yongkang, arestat

Marţi, agenţia de ştiri a regimului chinez, Xinhua, a anunţat arestarea fostului ţar al securităţii din China, Zhou Yongkang. Potrivit anunţului oficial, Zhou este acuzat de ”încălcări grave ale disciplinei”, una dintre frazele standard, foarte vagi, folosite în cazul epurărilor politice.

După cum era de aşteptat, cele mai grave crime comise de Zhou Yongkang nu apar pe lista oficială.

Anunţul reprezintă punctul culminant al epopeei începute în 2012, când liderul de atunci al Partidului Comunist Chinez (PCC), Hu Jintao, a început investigarea lui Zhou Youngkang. Ţinând cont de rangul înalt deţinut de Zhou în Partid, precum şi de puterea considerabilă pe care acesta o deţinea ca şef al unui stat în stat, lansarea unei investigaţii care să ducă la arest era un eveniment rar pe scena politică a Chinei.

De atunci, conducerea Partidului a construit sistematic cazul împotriva lui Zhou, arestând sau investigând mulţi dintre asociaţii şi subordonaţii săi din industria petrolieră şi din departamentul de Securitate a Statului.

În decembrie 2013, mass media de limbă chineză anunţa că Zhou fusese arestat la domiciu şi se afla sub anchetă, fiind acuzat, împreună cu familia sa, de corupţie şi prejudicierea statului cu 14 miliarde USD.

Toate semnele arătau clar că Zhou va fi arestat până la urmă.

Rapoartele mass media din 29 iulie au prezentat arestul lui Zhou ca fiind rezultatul campaniei anti-corupţie, sub stindardul căreia actualul lider chinez, Xi Jinping, conduce una dintre cele mai mari epurări politice din istoria Partidului Comunist Chinez.

De la erupţia scandalului Bo Xilai în februarie 2012, au existat speculaţii conform cărora Zhou Yongkang, fostul ţar al securităţii şi cel mai puternic membru al Biroului Politic al Partidului, are probleme.

Este vorba de China, aşa că lucrurile sunt întortocheate şi complexe. Cazul lui Zhou Yongkang este strâns legat de cel al lui Bo Xilai şi al altor potentaţi ai Partidului, băgaţi la răcoare de curând.

Bo Xilai a fost o stea ascendentă în Partidul Comunist Chinez până când mâna sa dreaptă, Wang Lijun, care încerca să scape de mânia fostului său şef pe care-l turnase autorităţilor de la Beijing, s-a refugiat la Consulatul Statelor Unite din Chengdu, căutând azil politic, înarmat cu o serie de documente compromiţătoare pentru China. Azilul i-a fost refuzat de americani, care l-au predat pe Wang Lijun în grija băieţilor cu ochelari de soare veniţi tocmai de la Centru pentru a-l ridica. La scurt timp după aceea, Wang Lijun dar şi Bo Xilai au simţit răcoarea închisorii.

Lucrurile erau grave, aşa că nu s-au oprit acolo. Bo era un aliat apropiat al lui Zhou. După investigarea lui Bo, s-a presupus că Zhou va urma rapid. Dar după fiecare ştire care anunţa reţinerea lui Zhou, acesta apărea în public, iar presa transmitea ştiri menite să contracareze zvonurile.

Săptămâna trecută, cel puţin trei centre media au raportat că Zhou Yongkang şi-a pierdut oficial libertatea. Nu este clar care este statutul său exact, dacă se află sub arest la domiciliu sau este supus interogărilor abuzive ale Partidului, numite ”shuanggui”.

Dar, comparativ cu ultimele cazuri în care se publicau asemenea informaţii, de data aceasta Zhou Yongkang n-a mai apărut în public.

Semnele

În timp ce PCC nu a anunţat oficial decizia de a-l investiga pe Zhou Yongkang, toate semnele indică în aceeaşi direcţie.

Primul semn este că de la cel de-al 18-lea Congres al Partidului, din noiembrie 2012, peste 10 oficiali de nivel provincial au fost investigaţi sau chiar arestaţi. Mulţi s-au sinucis, unii au murit în urma torturilor, iar alţii au ajuns după gratii. Majoritatea lor sunt apropiaţi ai lui Zhou Yongkang, oameni pe posturi cheie din industria petrolieră, provincia Sichuan şi din sistemul de Justiţie, toate conduse de Zhou

Aceştia erau toţi pioni plantaţi de Zhou Yongkang, înainte să plece - oameni de care nu se putea atinge nimeni.

Cel de-al doilea semn este o serie de materiale publicate de revista Caixin din Hong Kong, care a arătat cum un grup de familii cu relaţii sus-puse şi-au clădit averile în industria petrolieră chineză. Două nume menţionate în acele articole sunt intermediari - lachei care făceau munca murdară, inclusiv spălarea banilor, pentru familia lui Zhou Yongkang. Menţionaţi în articol sunt fiul, cumnata, şi alte rude prin alianţă ale lui Zhou Yongkang.

Cel mai recent articol a fost publicat pe 22 noiembrie, imediat după a Treia Plenară al celui de al 18-lea Congres al Partidului, care s-a încheiat în noiembrie. În acel moment, majoritatea oamenilor nu se aşteptau ca dovezile care indică spre Zhou Yongkang să vânturate în presă din nou.

Se crede că revista Caixin are conexiuni cu Wang Qishan, personaj din spatele campaniei anti-corupţie a actualului preşedinte, Xi Jinping. Articolul revistei Caixin susţine speculaţiile mass mediei chineze de peste Oceane care afirma că decizia de a-l prinde pe Zhou a fost luată la cea de-a Treia Plenară a Partidului.

Acuzaţii posibile

Potrivit mai multor rapoarte media, crimele oficiale de care este acuzat Zhou Yongkang sunt indisciplina în Partid şi eventual ceva crime, minore. Dar cele reale, care nu vor fi apărea în presă, sunt plănuirea unei lovituri de stat şi particiare la un genocid.

Nu există niciun dubiu, printre chinezi, că Zhou va fi acuzat de corupţie. Asemenea cazului lui Bo Xilai, banii lui Zhou vin în principal din industria petrolieră, care este cea mai profitabilă şi monopolizată industrie din China. Se crede că actele de corupţie comise de Zhou implică miliarde de yuani, suma totală vehiculată fiind, după cum am menţionat, 14 miliarde USD.

Acuzaţia de crimă poate fi folosită de asemenea. Rapoartele au anunţat că Zhou şi-a ucis prima nevastă ca să se poată căsători cu o prezentatoare proeminentă a CCTV, acum a doua sa nevastă.

Există de asemenea rapoarte care spun că Zhou a încercat să ucidă mai mulţi lideri actuali din PCC, inclusiv pe Xi Jinping de două ori.

În cazul lui Bo Xilai, condamnat pentru abuz de putere, instanţa descria modul în care acesta încerca să muşamalizeze crima pe care ar fi comis-o soţia sa, care ar fi ucis un om de afaceri englez, Neil Heywood. Este posibil ca în cazul lui Zhou, Partidul să folosească aceeaşi abordare, indirectă, pentru a-l acuza suplimentar de crimă - poate pentru a încerca să potolească neliniştea printre acoliţii lui Zhou care se bucură deocamdată de libertate.

Rămâne de văzut care din aceste incidente va fi folosit.

Lovitura de stat este probabil cea mai serioasă crimă în viziunea liderilor CCP. Este de asemenea unul dintre motivele principale care l-au determinat pe Xi Jinping să-l prindă pe Zhou Yongkang, chiar dacă Zhou este deja retras oficial, iar mulţi mahări din Partid consideră membrii Biroului Politic de neatins.

Problema lui Zhou este că lovitura de stat pe care a plănuit-o împreună cu Bo Xilai nu era îndreptată împotriva fostului lider de partid, Hu Jintao, ci împotriva lui Xi Jinping, care acum este la putere.

Dacă Zhou Yongkang nu este pedepsit public, Xi va fi considerat un lider slab, lucru care, în Partidul Comunist, unde domneşte legea junglei, echivalează cu o sinucidere.

De asemenea, Zhou îi oferă lui Xi o oportunitate. Xi şi echipa sa nu pot începe o reformă politică de reformă, dar se pot opune corupţiei, măcar oficial, pentru a câştiga simpatia populaţiei chineze. Epurarea lui Zhou îi oferă lui Xi şansa de a-şi construi o imagine de luptător împotriva corupţiei, eliminându-şi duşmanii în acelaşi timp.

Puterea lui Zhou

Până acum, majoritatea rapoartelor au pierdut cea mai importantă parte a scandalului Zhou Yongkang: crimele adevărate a lui Zhou şi sursa puterii politice a lui Zhou.

Zhou Yongkang a fost directorul companiei Petrochina timp de 12 ani şi deţinea funcţia de ministru al Consiliului de Stat. După numai un an în postul de ministrul al Pământului şi Resurselor, Zhou a fost numit secretar de Partid al Comitetului de Partid din Sichuan. La acel moment, Zhou Yongkang era numai unul dintre sutele de oficiali de nivel provincial şi ministerial.

Prima sa reuşită importantă a avut loc în 2002.

Cea mai importantă unealtă folosită de Jiang Zemin în persecutarea Falun Gong, care a început în iulie 1999, erau forţele de securitate şi propagandă. Forţele de securitate erau coordonate de către Comitetul de Afaceri Politice şi Legale al PCC (PLAC), o organizaţie deja vastă, care controla părţi ale forţelor de ordine.

Jiang Zemin nu era satisfăcut de rezultatele obţinute de Ministerul Securităţi Publice (MS), care reprezenta forţa principală ce implementa persecuţia. Pentru a conduce persecuţia, Jiang avea nevoie de propriul său om la conducerea MS, cineva în care putea avea încredere, şi cineva total lipsit de scrupule. Jiang l-a ales personal pe Zhou Yongkang, chiar dacă Zhou nu avea niciun fel de experienţă în munca de poliţie.

Chiar dacă era Ministru al Securităţii Publice, asta nu însemna că Zhou putea intra automat în cercul puterii din China. Tradiţia din Partid impunea ca nicio persoană din Ministerul de Securitate Publică să nu ia decizii politice.

Totuşi, cazul lui Zhou era unic. Jiang Zemin a trebuit la un moment dat să se retragă din postul de şef al statului. Avea urgent nevoie să se asigure că principala şi probabil singura sa moştenire, persecuţia împotriva mişcării spirituale Falun Gong, va continua după retragerea sa - pentru a nu fi incriminat el însuşi.

Astfel că Jiang Zemin a extins numărul membrilor din Biroul Politic al CC de la şapte la nouă, iar cei doi noi membri adăugaţi erau Luo Gan din PLAC şi Li Changchun, şeful aparatului de propagandă, ambii un soi de măcelari ai lui Jiang Zemin.

Apoi Jiang a schimbat regula de funcţionare a Biroului Politic. Noua regulă: Fiecare membru îşi vede de propria treabă şi nimeni nu avea drept de veto împotriva celorlalţi. Noua regulă asigura că Jiang, în ciuda faptului că se retrăgea formal, prevenea schimbarea politicii de persecuţie împotriva Falun Gong. De asemenea, îl asigura că numai omul său, Luo Gan, putea conduce persecuţia.

Când Luo Gan s-a retras în 2007, Zhou Yongkang a moştenit conducerea PLA şi scaunul lui Luo din Comitetul Politic Central.

Practic, Zhou şi-a croit drum către vârf fiind înrolat în forţele de securitate, ceva nemaiauzit în trecut. Aşa ceva se putea întâmpla numai din cauza campaniei politice duse de Jiang Zemin împotriva Falun Gong.

O doua mare oportunitate a lui Zhou Yongkang a apărut în 2008. În acel an, Beijing-ul a găzduit Jocurile Olimpice. Securitatea pentru Jocurile Olimpice din Beijing a fost feroce, mai ridicată decât la alte jocuri. Era necesar să îndrepte 1 milion de oameni (armata, poliţia militară, poliţia şi voluntarii) împotriva atacurilor imaginare? Era, fiindu-i necesar lui Zhou Yongkang.

În 2008, PCC a anunţat oficial cele ”cinci forţe ostile” regimului - incluzând teroriştii, ”extremiştii religioşi”, şi separatiştii etnici. În scurt timp, PCC a înfiinţat oficial sistemul ”de menţinere a stabilităţii”, care era condus de PLAC şi Zhou Yongkang.

Zhou Yongkang nu se temea de probleme. El se temea de absenţa problemelor. Unde existau probleme, acolo era şi şansa lui Zhou. Iar dacă nu apăreau probleme, ele puteau fi create.

De la înfiinţarea ”sistemului de menţinere a stabilităţii”, Zhou Yongkang a extins cu succes resursele PLAC şi a aplicat metodele perfecţionate în timpul persecuţiei asupra Falun Gong împotriva unui sector mult mai mare al populaţiei, pentru a-şi extinde puterea personală. PLAC ajunsese un stat în stat, iar puterea pe care o deţinea l-a determinat pe Zhou Yongkang să creadă că putea face orice.

Corupţia, tentativa de lovitură de stat, şi tentativa de ucidere a lui Xi Jinping – Zhou nu putea să facă toate acestea fară puterea sa aparent nelimitată. Acea putere era rezultatul politicii lui Jiang Zemin de persecutare a Falun Gong, cristalizată mai apoi în sistemul de "menţinere a stabilităţii".

Cu toate acestea aparenţa "monolitului de Partid" nu poate fi subminată. Aşa că este improbabil ca Zhou Yongkang să fie acuzat de crime împotriva umanităţii şi distrugerea legii din China, atâta timp cât scopul pentru care este dat jos este protejarea conducerii Partidului.