Falun Gong – 15 ani de rezistenţă paşnică în faţa unui genocid crunt

Ei au cerut guvernelor să îndemne regimul chinez să înceteze persecutarea Falun Gong şi să elibereze cel mai mare grup de prizonieri de conştiinţă din lume.

În Bucureşti va avea loc o acţiune de protest paşnic al practicanţilor Falun Gong în faţa Ambasadei Chinei între orele 11,30-13,30 urmată de un Infoday între orele 14 - 19 la intrarea dinspre Arcul de Triumf în Parcul Herăstrău, ce are ca scop informarea publicului despre atrocităţile suferite de practicanţii Falun Gong timp de 15 ani precum şi semnarea unei petiţii pentru încetarea persecuţiei. Mai multe informaţii se pot afla la http://apel.falundafaromania.net/ şi http://www.dafoh.org/petiţie-către-înaltul-comisar-al-naţiunilor-unite-pentru-drepturile-omului/

Ce este Falun Gong şi cum a apărut în China? De peste 5.000 de ani poporul chinez a creat o civilizaţie splendidă în care practica de cultivare spirituală şi-a pus amprenta pe aproape orice aspect al culturii chineze, de-a lungul istoriei Chinei existând mii de şcoli diferite de cultivare care au format bogata cultură chineză. În Occident cele mai cunoscute sunt budismul, confucianismul, taoismul, filosofiile asociate diverselor arte marţiale, Tai Chi-ul şi qigong-ul, multe având efecte benefice asupra sănătăţii.

Încă de la instaurarea sa prin forţă, la sfârşitul anilor 1940, regimul comunist din China a pus capăt brusc acestei tradiţii bogate de cultivare, impunând ideologia ateistă şi puterea totalitară.

În acest context, în anul 1992 a fost prezentată publicului chinez practica Falun Gong. Falun Gong, numit şi Falun Dafa, pune accent pe autodisciplină în conformitate cu principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă, având adânci rădăcini în cultura şi credinţele tradiţionale chineze. Respectarea valorilor morale amintite împreună cu cinci seturi de exerciţii fizice line de qigong ajută la îmbunătăţirea sănătăţii şi atingerea liniştii interioare.

Privită ca o reîntoarcere la tradiţie, în doar câţiva ani Falun Dafa a ajuns să fie extrem de populară în China. În prezent, ea este practicată şi apreciată în peste 110 ţări din întreaga lume, inclusiv România.

Între anii 1996 şi 1999 guvernul chinez a estimat numărul de practicanţi ca fiind între 70 de milioane şi 100 de milioane. Numărul îl depăşea pe cel al membrilor Partidului Comunist Chinez. Cifra a fost şocantă pentru autorităţi. Drept urmare unii oficiali de la conducere, în frunte cu preşedintele de atunci al Chinei – Jiang Zemin, au început să manifeste o ostilitate tot mai vădită faţă de Falun Gong, pentru ca la scurt timp regimul comunist chinez să înceapă o campanie de persecuţie sistematică împotriva mişcării Falun Gong.

La 10 iunie 1999 a fost înfiinţat Biroul 610, organ independent în interiorul Partidului şi al guvernului, similar Gestapo-ului din Germania nazistă, scopul său unic fiind acela de a elimina Falun Gong.

La 20 iulie 1999 a început persecuţia alături de o campanie masivă de propagandă politică care incita la ură împotrivă practicanţilor şi învăţăturilor Falun Gong prin intermediul mass-mediei controlate de stat. În perioada imediat următoare, în China s-a înregistrat o vastă campanie de arestări în masă (zeci sau sute de mii de persoane), urmată de detenţii arbitrare în lagăre de muncă şi un număr impresionant de decese în arestul poliţiei.

De-a lungul celor 15 ani de persecuţie au fost documentate zeci de mii de cazuri de atrocităţi comise de regimul comunist împotriva practicanţilor Falun Gong. Acestea includ: omoruri şi execuţii arbitrare, tortură, persecuţii împotriva familiilor, detenţii arbitrare, negarea dreptului la educaţie şi asistenţă socială.

Tortura

Tortura reprezintă o caracteristică principală a persecuţiei împotriva Falun Gong, fiind înregistrată pe întreg teritoriul Chinei. Până în prezent, organizaţiile internaţionale au documentat peste 100 de metode de tortură folosite în cazul practicanţilor Falun Gong pentru a-i determina să renunţe la credinţa lor. Acestea includ şocuri electrice, arderea cu fierul roşu sau cu ţigări aprinse, privarea de somn pe perioade lungi de timp, închiderea în cuşti, încătuşarea în poziţii dureroase, abuz sexual, tortură psihică etc. În multe dintre cazuri tortura a dus la deces.

Aceste cazuri sunt muşamalizate de autorităţi sau raportate drept sinucideri. Însă rapoartele organizaţiilor internaţionale vorbesc despre o campanie de suprimare extrem de vastă, care nu ţine seama de vârstă sau condiţie fizică. Conform datelor cunoscute în prezent, cea mai tânără persoană omorâtă în această persecuţie este un copil în vârstă de 8 luni, torturat şi omorât împreună cu mama sa. Cea mai vârstnică persoană este o femeie de 75 de ani. Există cazuri documentate de tortură şi detenţie arbitrară a persoanelor handicapate şi a femeilor gravide – unele dintre ele fiind chiar supuse avortului, folosit ca metodă de tortură.

Sute de mii de practicanţi au luat contact cu realităţile crude ale lagărelor de „reformare prin muncă” ce formează sistemul de tip Gulag al Chinei, ei fiind forţaţi să muncească până la 20 de ore în fiecare zi pentru a produce jucării, lumini pentru brazii de Crăciun, mingi de fotbal şi alte produse care invadează pieţele din Occident, inclusiv pe cea din România. Cei care refuză, sunt supuşi torturii.

În raportul său din 2005, Manfred Nowak, la acea dată Raportor Special al ONU pe Probleme de Tortură, afirma că 66% dintre victimele supuse torturii în China sunt practicanţi Falun Gong.

Astfel, Falun Gong devine grupul cel mai aspru persecutat din China de astăzi alături de tibetani, uiguri, catolici, democraţi, jurnalişti, avocaţi de drepturile omului etc.

Deoarece campania de persecuţie este condusă împotriva unui grup religios cu scopul evident de a-i distruge fizic pe cei care practică, ea poate fi clasificată drept genocid.

Însă persecuţia împotriva Falun Gong din China nu avea să se limiteze doar la torturi oribile. În 2006 au fost dezvăluite cazuri tulburătoare privind existenţa în China a cel puţin 36 de lagăre speciale de exterminare a practicanţilor Falun Gong. În aceste centre, practicanţii sunt deţinuţi pentru a li se extrage forţat organele, care sunt vândute mai apoi doritorilor de transplanturi pentru sume mari de bani. „Rămăşiţele” sunt incinerate în crematorii pentru a se şterge urmele crimelor comise.

Pentru triumful răului este necesar ca oamenii buni să nu facă nimic

Deşi asemenea acuzaţii par scoase din filmele de groază, există în prezent la nivel internaţional mai multe grupuri independente de investigaţii care confirmă existenţa acestei practici atroce. La nivel mondial subiectul stârneşte tot mai multe dezbateri şi luări de poziţie, cea mai notabilă din ultima perioadă fiind Rezoluţia Parlamentului European pe această temă din 12 decembrie 2013. În prezent se vorbeşte tot mai mult despre instituirea unui Tribunal Penal Internaţional pentru tragerea la răspundere a celor vinovaţi de oribilul genocid din China.

Concluziile rapoartelor internaţionale arată că practicanţii Falun Gong formează cea mai mare parte a sursei organelor de transplant din China, fiind ucişi pe "bandă rulantă" în acest scop. După anul 1999, o creştere exponenţială a transplanturilor din China a coincis cu începutul persecuţiei brutale împotriva practicanţilor Falun Gong. După ce zeci de mii de practicanţi au fost închişi, aceştia s-au transformat într-o bancă de donatori de organe în viaţă, deşi nu au consimţit să facă acest lucru.

“Am ajuns la concluzia că guvernul Chinei şi agenţii săi în numeroase părţi ale ţării, în particular spitale dar şi centre de detenţie şi ‘tribunalele poporului’ din 1999 începând, au ucis un număr mare dar necunoscut de practicanţi Falun Gong... Organele lor vitale, inclusiv inima, rinichii, ficatul şi corneea au fost efectiv extrase simultan pentru a fi vândute la preţuri ridicate, uneori cetăţenilor străini, care în mod normal, în ţările lor se confrunta cu aşteptări îndelungate pentru primirea unor astfel de organe de la donori voluntari” - consemnează un raport emis de canadienii David Kilgour şi David Matas (http://OrganHarvestInvestigation.net)

Genocidul împotriva Falun Gong se desfăşoară în continuare în China. În pofida tuturor abuzurilor la care au fost şi sunt supuşi, practicanţii au răspuns întotdeauna paşnic. De-a lungul a 15 ani de persecuţie cruntă, ei au refuzat să recurgă la violenţă, lucru ce le-a atras simpatia şi respectul opiniei publice internaţionale.

"În faţa unei brutalităţi atât de înspăimântătoare, sub cel mai puternic regim autoritar al lumii care îşi desfăşoară în plină forţă aparatul represiv împotriva lor, practicanţi Falun Gong... au răspuns cu una din cele mai ample şi originale mişcări non-violente pe care omenirea le-a văzut vreodată." (Amnesty Internaţional)

Se spune că singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic. În speranţa că oamenii de bine ai lumii vor interveni, practicanţii Falun Gong din afara Chinei vor continua să depună eforturi pentru a face cunoscute ororile din China.