Ce consecinţe are căderea premierului Renzi în Italia

Puternic personalizat, referendumul prin care italienii trebuiau să se pronunţe asupra reducerii puterilor Senatului şi a guvernelor regionale, a devenit în fapt un plebiscit al politicilor premierului Renzi. Adversarii săi s-au gândit că este o modalitate uşoară să-l înlăture de la putere. Aceeaşi greşeală a făcut-o practic şi premierul bulgar, Boiko Borisov, care a declarat, nu foarte inspirat, că va demisiona dacă candidata GERB pierde alegerile prezidenţiale. Consecinţa? Candidatul socialist pro-rus Rumen Radev a câştigat pe un vot anti-Borisov.

Se pune în mod normal întrebarea de ce premierul italian şi-a riscat funcţia, jucând un fel de totul sau nimic, pe cartea reformei constituţionale. ”Această reformă a fost baza programului său, dar Matteo Renzi a calculat greşit. El a crezut că dacă ameninţă că va demisiona, oamenii vor susţine tabăra DA şi că partidul lui Berlusconi, Forza Italia, va susţine reforma. El a pierdut ambele pariuri şi este out...deocamdată cel puţin”, a comentat Franco Pavoncello, profesor de ştiinţe politice la Universitatea americană John Cabot din Roma, pentru Epoch Times.

El a arătat că după respingerea reformei constituţionale ”este nevoie de un nou sistem electoral pentru că nu există un sistem de alegere a Senatului deoarece vechiul sistem electoral a fost declarat neconstituţional de Curtea Supremă. Ca urmare, Partidul Democrat al lui Renzi şi Forza Italia trebuie să schiţeze un nou sistem care să împiedice venirea la putere a Mişcării de Cinci Stele”.

Referitor la argumentele lui Renzi că respingerea reformei va arunca Italia într-o stare de blocaj şi paralizie, în timp ce reducerea puterilor Senatului va duce la guvernări mai stabile, Pavoncello a explicat într-un interviu acordat Epoch Times că ”bicameralismul perfect încetineşte semnificativ procesul legislativ şi a fost privit ca un compromis care a îngreunat guvernarea de la începutul Republicii, chiar dacă oferea checks and balances, dar nu este o chestiune de guvernări mai stabile. Mai mult, titlul V din Constituţie a fost schimbat în 2001, iar astfel puterea de veto a guvernelor regionale asupra planurilor strategice ale guvernului central a fost redusă

Efectul Trump

Dincolo de argumentele pro-şi anti-reformă, prezenţa mare la urne, de aproximativ 70%, dintre care 60% au votat împotrivă, reprezintă un mesaj clar nu doar împotriva politicilor stângii şi ale lui Renzi în special, ci şi un vot de protest împotriva întregii clase politice, a partidelor mari care au condus pe rând ţara în diferite combinaţii.

O populaţie care se simte abandonată, uitată, şi-a exprimat revolta faţă de modul în care este condusă, faţă de stat, faţă de scăderea nivelului de trai şi creşterea şomajului. Italia este deja de câţiva ani în criză, şi indiferent dacă la putere a fost dreapta sau stânga, niciun partid nu a reuşit să resusciteze economia, iar clasa mijlocie aproape a dispărut.

”Originea problemelor noastre din prezent este faptul că n-am fost capabili să ţinem pasul cu competiţia în sectoarele high-tech. Am suferit de pe urma competiţiei făcute de India şi China, care au devenit foarte puternice în această producţie standardizată de automobile, de maşini de spălat. Economia italiană şi-a pierdut competitivitatea şi din cauza creşterii costurilor de producţie. Ea se baza pe multiple IMM-uri care în anii ‘60 şi ‘70 erau un atu pentru că modelul industrial era foarte flexibil şi capabil să se adapteze la condiţii schimbătoare. Apoi odată cu noile tehnologii moderne şi avansate, a fost nevoie de investiţii mari iar costurile fixe pentru producţia la scară largă au crescut, astfel încât industria bazată pe IMM-uri a devenit o limitare. Problema acestor întreprinderi este că le este greu să crească şi să fie competitive într-o economie globalizată”, explica Paolo Manasse, profesor de economie la Universitatea din Bologna, într-un interviu acordat în 2012.

Mai mult, globalizarea economică a dus la adâncirea discrepanţelor între o pătură bogată a câştigătorilor şi un segment social mare al pierzătorilor. Sună foarte cunoscut nu? Aceleaşi sentimente anti-sistem au dus la victoria lui Donald Trump în SUA.

Matteo Renzi însuşi recunoştea în campania sa din ultima vreme pentru reforma constituţională că se teme de un vot ”împotriva castei politice”.

”Rezultatul referendumului nu schimbă nimic în afară de premier. Singurul pericol este eşecul de a recapitaliza băncile, dar cred că investitorii o vor face, după primul şoc” - Franco Pavoncello.

Politologul italian Franco Pavoncello confirmă pentru Epoch Times că italienii ”au votat partizan, nu au fost interesaţi de Noua Constituţie. A fost un vot de protest, au vrut să-i spună lui Renzi că-l urăsc”. În opinia sa, nu trebuie însă ignorat faptul că ”40% au votat pentru, un număr mare având în vedere că a fost un singur partid împotriva celorlalte. Ca urmare, el poate folosi cei 40% ca argument pentru a menţine PD la guvernare”.

Consecinţele votului

Revolta italienilor împotriva guvernului are implicaţii atât pentru economia italiană, cât şi pentru UE. Cel mai probabil băncile italiene vor intra şi mai adânc în criză, în cazul unei perioade prelungite de criză politică, până la formarea unui nou guvern sau convocarea de alegeri anticipate. Într-o situaţie de incertitudine nimeni nu vrea să investească.

Totuşi, chiar după demisia lui Renzi, există soluţii pentru a evita o criză politică majoră. Social-democraţii deţin încă majoritatea în Parlament împreună cu partidul lui Angelino Alfano şi vor încerca să rămână la putere. ”Italia trebuie să vină acum cu un nou guvern, condus de Padoan sau Francheschini, ca premier. Coaliţia actuală de guvernare încă deţine majoritatea şi nu cred că vom avea alegeri prea curând. Pieţele financiare se tem de venirea la putere a populiştilor de la Mişcarea de Cinci Stele, dar se vor relaxa odată ce stânga şi dreapta vor lucra împreună pentru a opri asta”, este de părere Pavoncello.

Politologul italian nu crede că economia italiană riscă să fie afectată de respingerea reformei constituţionale. ”Votul pentru NU nu schimbă nimic altceva decât premierul. Singurul pericol este eşecul de a recapitaliza băncile, dar cred că investitorii o vor face, după primul şoc. Deşi va fi o volatilitate puternică la început, nu cred că va duce la un cataclism”, a explicat Pavoncello pentru Epoch Times.

Sigur există şi posibilitatea ca preşedintele Sergio Mattarella să respingă demisia lui Renzi sau să fie instalat un guvern interimar sau de tehnocraţi până la alegerile parlamentare la termen din 2018. Acesta s-ar ocupa de elaborarea unui nou sistem electoral.

În scenariul puţin probabil al convocării unor alegeri anticipate, partidul de extremă dreaptă Liga Nordului, condus de Matteo Salvini, şi eurosceptica Mişcare de Cinci Stele a lui Beppe Grillo, sunt favorite să câştige. Ambii lideri au jubilat după victoria lui Donald Trump în SUA, considerând că aceasta le va favoriza propria victorie împotriva Sistemului. După înfrângerea lui Renzi la referendum, Salvini i-a lăudat pe Marine Le Pen, Vladimir Putin şi Donald Trump pe Twitter. La rândul său, Beppe Grillo a făcut timp de ani de zile apel la organizarea unui referendum legat de ieşirea Italiei din zona euro, dar acum spune că vrea să reformeze UE din interior.

În concluzie, respingerea clară a establishmentului în favoarea unor forţe populiste şi anti-imigraţioniste este un semnal de alarmă puternic pentru UE. Indiferent ce s-ar spune, victoria NU-ului în Italia şi teama de venire la putere a populiştilor poate duce la destabilizarea sistemului bancar, aruncând întreaga Europa într-o criză profundă.