Cum cuceresc pro-ruşii Europa prin alegeri (video)

Cei doi profesori arată că în toate aceste ţări primează în momentul de faţă problemele legate de economie, corupţie şi instituţii, nu cele geopolitice. Pe de altă parte, experţii au vorbit şi despre relaţia României cu SUA în era Trump.

Epoch Times vă prezintă cele mai importante declaraţii ale celor doi specialişti:

***
Despre victoria lui Dodon în alegerile din Republica Moldova

Liliana Popescu: Dodon a venit cu o platformă mai populistă şi este în secundar un pro-rus. El este în primul rând un pro-moldovenist, care îmi aduce aminte de Vladimir Voronin, care insista pe ideea că moldovenii sunt altfel decât românii. Noi nu suntem români, dar nici ruşi. Liderul PSRM este un om politic care vrea să cultive naţionalismul moldovenist ca bază a statului.

Maia Sandu a obţinut un scor extraordinar de mare, dacă ţinem cont de campania electorală murdară. Ea a fost atacată pentru că este femeie singură, pentru că nu are copii. Dodon a mers pe gândirea tradiţionalistă, pe când ea este un om politic extraordinar de iscusit. Dacă Maia era în Germania, probabil ar fi fost o Merkel, dar este în R.Moldova şi cu mare demnitate şi-a asumat rolul de perdant, la o diferenţă foarte mică.

Despre schimbarea vectorului geopolitic:

Şerban Cioculescu: Dacă ar putea, Dodon ar orienta R.Moldova zdrobitor către est, numai că el îşi da seama că în condiţiile în care se află acum economia rusă, puternic expusă sancţiunilor occidentale legate de anexarea Crimeei şi afectată de scăderea preţului petrolului, nu va putea obţine sume foarte mari.

Pe de altă parte, grosul comerţului RM este cu UE. S-a semnat de doi ani Acordul de Asociere care poate fi considerat un succes, pentru că de pildă s-a ameliorat calitatea drumurilor. De asemenea, scutirea de vize a cetăţenilor R.Moldova, acel acord care merge împreună cu acordul de liber schimb. El nu poate nega aceste lucruri.

Dodon este conştient că nu se poate dispensa de banii şi know-how-ul UE. Ar fi chiar iresponsabil să rupă Acordul de asociere, chiar dacă unii rusofoni îi cer acest lucru. Pe de altă parte, stăpânii lui din Rusia aşteaptă nişte semne de fidelitate de la el.

E adevărat că Maia Sandu, care a invocat aceste argumente ale democratizării, europenizării şi occidentalizării, nu a reuşit să câştige, lucru care era oarecum previzibil. De ce? Pentru că Dodon a instrumentalizat nişte slăbiciuni ale guvernării pro-occidentale şi a reuşit să lege numele Maiei Sandu de corupţia, hoţia unei părţi a elitelor pro-democratice. Să nu uităm de furtul miliardului. Cu toate că Maia Sandu este un om politic mult mai curat, mulţi oameni, mai ales de la sate, au crezut în minciuni. Minoritatea rusofonă a respins-o pentru că este româncă. Mergând pe aceste temeri şi populisme, Dodon a reuşit să câştige.

Despre ce ar trebui să facă România în relaţia cu R.Moldova:

Liliana Popescu: România ar trebui să fie mai ofensivă în a lega R.Moldova de ea prin diferite mijloace: conducte de gaz, electricitate, grădiniţe, relaţii educaţionale, culturale. Aş lega mai degrabă societăţile, pentru că politica urmează societatea.

Şerban Cioculescu: Studenţii basarabeni care vin la noi ar trebui pregătiţi să devină elitele de care ţara are nevoie. Pe de altă parte, este nevoie de mai multă publicitate pentru anumite proiecte - conducte, şcoli - astfel încât oamenii să ştie că ele au venit din partea României.

”Să ne gândim ce ar însemna ca Merkel să nu câştige în Germania şi să fie cancelar Sigmar Gabriel, liderul SPD, care este un adversar al sancţiunilor. Atunci se poate crea o axă Paris-Berlin a normalizării cu orice preţ a relaţiei cu Rusia, ceea ce poate însemna trecerea sub tăcere a faptului că peninsula Crimeea se găseşte abuziv în stăpânirea Rusiei” - Şerban Cioculescu.

Ţara este scindată în momentul de faţă. Sunt două Moldove - una pro-europeană şi oarecum pro-românească şi una conservatoare, mai apropiată de Rusia. Nu vrem război civil acolo, o Sirie, ci vrem negociere.

Despre victoria lui Francois Fillon la primarele dreptei franceze

Liliana Popescu: Fillon a adoptat nu doar o poziţie pronunţat pro-rusească, ci şi o poziţie mai conservatoare, mai la dreapta, în raport cu ce se întâmplă în Franţa şi cu politica europeană. Ca urmare, cred că el va putea să o învingă mai uşor pe Marine Le Pen decât Alain Juppe. În rest, e îngrijorător că avem o asemenea situaţie într-una dintre ţările cele mai importante ale UE. Dacă se întâmplă ceva în Franţa, consecinţele ar putea fi dezastruoase pentru Europa. Am putea să avem un recul al integrării europene şi chiar o dezintegrare a Uniunii.

Şerban Cioculescu: Nu sunt surprins. Dreapta şi extrema dreaptă franceză nu mai au demult acest filon anti-rusesc. Marine Le Pen este finanţată de cercuri de la Moscova. Populaţia franceză nu resimte frica de Rusia, aşa cum o resimţim noi sau polonezii. Pe de altă parte, el are susţinere din partea cercurilor conservatoare catolice, care au fost oripilate de propunerile lui Hollande de legalizare a căsătoriilor între homosexuali.

De asemenea, ororile din Siria împotriva creştinilor, n-au fost condamnate suficient de tare de stânga franceză, consideră reprezentanţii dreptei. Fillon încearcă să apară ca un protector al creştinilor, ca şi Putin, şi declară că vrea să se termine războiul din Siria. El sugerează că Assad ar putea fi parte din viitorul Siriei şi crede, la fel ca şi Donald Trump, că are cheia unei înţelegeri globale cu Putin.

Despre consecinţele unei victorii a lui Fillon la prezidenţiale şi asupra relaţiei franco-germane şi a UE :

Liliana Popescu: Dacă Fillon câştigă alegerile, este o variantă în mod clar mai bună decât Marine Le Pen. Rusia urmăreşte în primul rând să scape de sancţiuni. În plus, în politica sa de război informaţional, Moscova încearcă să arate că are cât mai mulţi acoliţi şi aliaţi europeni şi, iată, că a mai câştigat un mare partener, dl. Fillon. Ei au o campanie de a cuceri partide şi partiduleţe mai ales de dreapta şi extremă dreapta.

Şerban Cioculescu: Nu-i câştigă doar prin bani, ci este şi o apropiere de valori. Putin este văzut ca un apărător al familiei, al religiei, un adversar al homosexualităţii, şi atunci foarte mulţi indivizi de extremă dreaptă se regăsesc în el ca într-un fel de cruciat al valorilor tradiţionale.

Revenind la Franţa, aceasta a pierdut mulţi bani de pe urma sancţiunilor impuse Rusiei şi vrea să reia contactele. E firesc să-şi dorească normalizarea. Dar să ne gândim ce ar însemna ca Merkel să nu câştige în Germania şi să fie cancelar Sigmar Gabriel, liderul SPD, care este un adversar al sancţiunilor. Atunci se poate crea o axă Paris-Berlin a normalizării cu orice preţ a relaţiei cu Rusia, ceea ce poate însemna trecerea sub tăcere a faptului că peninsula Crimeea se găseşte abuziv în stăpânirea Rusiei. Nu mă aştept să spună Gabriel sau Fillon, ca Dodon, că aceasta aparţine Rusiei, dar vor ignora. Vor avea loc în continuare acele reuniuni în formatul Normandia, dar nu se va realiza mare lucru în afară de faptul că vor urmări să nu mai fie violări ale încetării focului şi vor pune şi mai multă presiune pe Ucraina să se federalizeze. Or, Ucraina este deja la capătul răbdării. Poroşenko spune clar: Nu ne obligaţi să ne federalizăm în modul dorit de Rusia. Nu avem tradiţie şi până la urmă nici Rusia nu e o Federaţie adevărată. Ce putere au guvernatorii, dacă ei sunt numiţi de verticala lui Putin? Rusia încearcă să-i federalizeze pe alţii, dar nu este nici ea o federaţie. Este o ipocrizie imensă. Temerea mea este că dacă Franţa şi Germania vor avea nevoie de bani, vor închide ochii. (...)

Emisiunea integrală o puteţi urmări în video-ul de mai sus.