BCE pregătită să cumpere obligaţiuni italiene suplimentare dacă referendumul lui Renzi va “zgudui pieţele”

Într-un raport care confirmă faptul că Banca Centrală Europeană (BCE) se pregăteşte pentru reluarea unui scenariu post-Brexit, Reuters a scris că BCE este pregătită să intensiifice temporar cumpărările de obligaţiuni guvernamentale italiene dacă rezultatul referendumului din 4 decembrie privind aplicarea de reforme constituţionale în Italia – referendum care, conform Wall Street Journal, va determina probabil viitorul multor bănci italiene insolvabile, precum Monte Paschi – va zgudui pieţele şi va duce la creşterea puternică a costurilor de împrumut pentru cel mai mare debitor al zonei euro.

În ultima săptămână, obligaţiunile guvernamentale şi acţiunile băncilor italiene au fost vândute la preţuri scăzute înaintea referendumului italian din 4 decembrie, în condiţiile în care piaţa a ajuns să aprecieze riscul tulburării politice. Sondajele de opinie sugerează că tabăra NU se îndreaptă spre o victorie substanţială în referendumul pentru reformele constituţionale, lucru care l-ar putea forţa pe premierul Matteo Renzi să se retragă din funcţie. Costurile împrumuturilor Italiei puternic îndatorate sunt monitorizate îndeaproape şi considerate ca un potenţial punct fierbinte pentru instabilitatea pieţei în zona euro.

La fel ca în primele ore de după anunţarea Brexitului, când BCE şi alte bănci centrale regionale au promis că vor interveni şi vor stabiliza pieţele, BCE va folosi probabil programul său lunar în valoare de 80 miliarde de euro pentru cumpărarea de obligaţiuni – care deja deţine aproximativ 1,2 trilioane de euro în obligaţiuni europene – pentru a contracara orice creştere imediată şi suplimentară a randamentelor obligaţiunilor după vot. În acest mod, BCE încearcă să calmeze mişcările de pe pieţe şi să susţină obligaţiunile, conform unor surse ale băncii centrale din zona euro care au cerut să nu fie numite.

Sursele au adăugat că schema a fost suficient de flexibilă pentru a permite o creştere temporară a achiziţiilor de obligaţiuni italiene şi că o astfel de mişcare nu va trebui să fie aprobată neapărat de Consiliul guvernatorilor al BCE, care se va întâlni în 8 decembrie pentru a decide dacă va continua procesul de cumpărare de obligaţiuni după martie 2017.

Dar ele au subliniat faptul că acest lucru va fi limitat la zile sau săptămâni, pentru a contracara orice volatilitate imediată a pieţei, deoarece programul cumpărării de active a fost proiectat să sprijine inflaţia şi creşterea economică în întreaga zonă euro şi nu a urmărit să lupte împotriva crizelor existente în statele individuale.

Acest lucru înseamnă că, dacă Italia sau băncile sale au nevoie de un suport financiar de lungă durată, Roma va fi nevoită să ceară ajutor în mod oficial.

“Consiliul guvernatorilor înţelege că există puţin spaţiu pentru a ajuta Italia, care va fi folosit, dacă este necesar. Programul de cumpărare de active dispune de flexibilitate”, a declarat una dintre surse. “Cheia este aceea că BCE trebuie să fie convinsă de faptul că volatilitatea poate fi depăşită prin utilizarea acestei flexibilităţi”.

Săptămâna trecută, vicepreşedintele BCE, Vitor Constancio, a deschis uşa pentru o intervenţie a băncii centrale dar a subliniat, de asemenea, că randamentele scăzute ale obligaţiunilor italiene nu indică temerile investitorilor că ţara ar putea ieşi din zona euro. Într-adevăr, temerile legate de retragerile masive de bani din conturi şi bunăstarea băncilor italiene, mai degrabă decât propriile costuri de împrumut ale Italiei, ar putea deveni cele mai mari temeri ale Romei în cazul unei victorii a taberei NU în referendumul din 4 decembrie.

Randamentele obligaţiunilor italiene pe zece ani se află acum la 2%, cel mai înalt nivel în peste un an, dar nici pe departe la nivelul de 7% care a determinat BCE să efectueze cumpărări de urgenţă în perioada 2010-2011 şi care, în cele din urmă, a dus la demisia premierului Silvio Berlusconi, când Mario Draghi a refuzat să intervină pe pieţele de capital.

Reuters a mai adăugat că sursele din banca centrală a zonei euro susţin că BCE poate face puţin în legătură cu necesarul de capital al băncilor europene, în afară de cazul în care Italia cere ea însăşi un program de salvare pentru sectorul său bancar. Acest lucru ar putea debloca mai departe aşa numitele Tranzacţii Monetare Directe (OMT) – adică, cumpărarea de către BCE a datoriei italiene. Aceste tranzacţii, spre deosebire de programul de cumpărare de active, nu sunt legate de “capitalul cheie” sau de capitalul pe care fiecare ţară trebuie să îl plătească băncii centrale.

“Există riscul ca volatilitatea să aibă un impact mai amplu asupra sectorului bancar”, a declarat una dintre surse. “În acel moment, nu mai este sarcina BCE să acţioneze. În mod normal, atunci trebuie să intervină OMT, inclusiv cu un program (de salvare)”.