Câţi kilometri mai avem de parcurs până la Schengen (presa bulgară)

În spaţiul Schengen există o regulă - se trece din stat în stat fără să se reducă viteza la traversarea frontierei. Bulgaria, cu toate că s-a grăbit să ajungă acolo, a dat de bariere neaşteptate. În ultima vreme, politicienii bulgari apasă frâna ca reputaţiile lor să nu sufere în urma unui accident, scrie Marin Lesenski într-un editorial publicat joi de cotidianul sofiot Sega.

Subiectul Schengen nu mai este popular astăzi - nici în Bulgaria şi nici în UE, şi asta este de înţeles. Bulgaria se zbate în sărăcie, şomaj şi alte probleme interne. Aderarea la Schengen a fost populară atâta timp cât a fost considerată un obiectiv uşor de atins care urma să fie prezentat ca o victorie a guvernului pe frontul european. După ce lucrurile au devenit mai complicate, subiectul a ajuns treptat mai în spate pentru că respingerea şi criticile au avut un impact negativ asupra guvernului. Orice partid ar guverna acum, n-ar dori să 'se ardă' cu Schengen. Vecina noastră România chiar a anunţat că ar putea renunţa la acest obiectiv, scrie autorul care este director al Institutului pentru politici europene pe lângă Institutul pentru o Societatea Deschisă de la Sofia.

Uniunea Europeană a îngheţat marile proiecte, inclusiv extinderea spaţiului Schengen. Lipsa de siguranţă economică şi socială în Europa se reflectă în mod negativ asupra discuţiilor pe subiecte interne în care apar din ce în ce mai multe temeri: de influx de imigranţi, presiune asupra sistemelor sociale, de pierdere a locurilor de muncă din cauza imigranţilor.

Problema nu mai este dacă Bulgaria şi România sunt victime ale unor jocuri de politică internă sau ale unor partide extremiste. Este clar că ţările europene discută cum să împiedice accesul cetăţenilor bulgari şi români şi nu cum acest acces să devină mai uşor prin deschiderea spaţiului Schengen. Pe lângă acestea, aderarea la Schengen a rămas una dintre puţinele facilităţi de presiune asupra Bulgariei şi României ca ele să-şi reformeze sistemele de justiţie, mai scrie Lesenski.

Paradoxal, cele două ţări sunt obligate să adere la spaţiul Schengen prin Tratatele lor de aderare la UE. Ele nu pot să renunţe la acest obiectiv chiar dacă ar dori. Al doilea paradox este că Bulgaria şi România sunt obligate să-şi respecte angajamentele pentru securizarea frontierelor externe ale UE, fără să aibă acces la beneficiile şi fără să aibă dreptul să participe la luarea unor decizii. Potrivit autorului, principalul beneficiu al aderării la Schengen ar fi posibilitatea ca bulgarii să călătorească liber în cele 22 de ţări din UE, plus Elveţia, Norvegia, Islanda şi Lichtenstein. Vor fi şi avantaje în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, justiţia şi schimbul de informaţii. Pentru noi, cetăţenii, avantajele directe nu vor fi foarte vizibile, continuă Marin Lesenski în articolul său.

În acest moment pare că Bulgaria şi România nu prea au ce să facă din punctul de vedere a procedurilor. Cele două ţări au îndeplinit criteriile tehnice încă în anul 2011. Acest lucru a fost recunoscut de ţările membre, dar o alianţă de ţări membre arată cu degetul problemele cu justiţia şi afacerile interne cu care se confruntă Bulgaria şi România şi nu permite pe aceste motive aderarea lor. Acest lucru nu înseamnă însă că obiectivul trebuie abandonat pentru timpul când toate celelalte probleme vor fi rezolvate. În primul rând, Schengen este o mare realizare a UE: în plan politic, simbolic, şi practic pentru că permite să se călătorească fără să se simtă frontierele. Bulgaria ar putea exista şi fără Schengen, dar este mai bine să facă parte din acest spaţiu. Negarea problemelor din cauza cărora aderarea ei la Schengen este blocată nu va face ca ele să dispară. Bulgaria şi România trebuie să rezolve aceste probleme, şi nu pentru că sunt criticate de Europa, ci în numele cetăţenilor lor, consideră Marin Lesenski.