Bucureşti frumos, versus banii din publicitatea stradală - Bucureştenii, "mutanţi ai imaginii urbane" (Video)

"Am acasă pe-un perete, o carpetă c-o poveste", cam aşa suna refrenul unui cântec fredonat pe vremuri, când, în anumite medii, o carpetă cu răpirea din serai pe perete făcea mândria unei familii. Anii au trecut şi, de-a lungul lor, pereţii Capitalei, casă a milioane de români, au ajuns să fie plini ochi cu mii de "carpete" cu reclame la băuturi, telefonie mobilă, personalităţi politice, carpete care nu mai spun povestea răpirii unei fecioare ci povestea transformării Bucureştiului într-un oraş în care reglementarea domeniului publicităţii stradale a eşuat.

Suprafaţa însumată a reclamelor stradale acoperă, în Capitală, peste 30 de hectare. Pentru a avea un ordin de mărime, Parcul Carol, din Bucureşti, are doar cu 10 hectare mai mult. Aduce însă această publicitate stradală un plus de frumuseţe Capitalei? Şi dacă nu, atunci aduce mai mulţi bani la bugetul/bugetele locale, astfel încât să merite să avem faţadele clădirilor bucureştene umplute haotic cu reclame care ne agreseză cu o multitudine de imagini şi culori?

La aceste întrebări - şi multe altele - au încercat, joi, să răspundă Institutul pentru Politici Publice (IPP) şi Asociaţia Pro.Do.Mo. în cadrul unei dezbateri pe tema publicităţii stradale organizate cu o lună înaintea intrării în vigoare a noii legi privind publicitatea stradală, intrare în vigoare amânată deja de 2 ani. La dezbatere au luat parte, pe lângă reprezentanţii celor două ONG-uri menţionate, arhitecţi, reprezentanţi ai administraţiei centrale şi locale, printre care arhitectul şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, şi reprezentanţi ai firmelor de publicitate outdoor.

Concluziile preliminare ale studiului intitulat Bucureştiul frumos sau Bucureştiul bogat? nu arată foarte vesel.

Deşi piaţa publicităţii este estimată la peste 30 de milioane de euro anual, sumele colectate la bugetele locale din taxa de 3% percepută pe contractele de publicitate sunt minore, reprezetând cam 1% din bugetele primăriilor de sector. Adică, mai nimic. Spre exemplificare, primăria sectorului 1 a colectat la buget, din peste 3400 de panouri stradale, doar puţin peste 380.000 de euro în anul 2013. Mai mult, anumite primării nici nu se prea obosesc să-şi colecteze banii, la primăria sectorului 2, de exemplu, gradul de încasare a acestei taxe fiind de 14%.

Cu toate acestea, deşi încasează sume ridicol de mici, autorităţile au permis ca Bucureştiul să se tranforme într-o cacofonie de reclame şi culori, împroşcate pe pereţii clădirilor Capitalei într-un haos în care nu prea se mai ştie ce şi cum.

Conform ONG-urilor, deşi amplasarea spaţiilor publicitare pe clădiri monumet istoric, în parcuri sau pe sediile instituţiilor publice este interzisă, nu o dată, exact clădirile şi zonele care ar trebui protejate sunt supraaglomerate cu reclame. Legea monumentelor istorice nu se aplică, legile specifice pentru publicitate stradală nu se aplică, nu există o evidenţă clară (şi, mai ales, publică) a reclamelor amplasate ilegal, contractele între primării şi firme pentru spaţiile de publicitate stradală nu există sau nu sunt făcute publice, nu se organizează licitaţii pentru atribuirea spaţiilor de publicitate aşa cum prevede legea etc.

"Concluzia noastră este că Bucureştiul este un oraş agresiv din punct de vedere al acestei publicităţi, şi totodată, un oraş agresat. Agresaţi sunt, finalmente, cetăţenii şi zonele istorice ale oraşului", a declarat Roxana Wring, preşedintele Pro-Do-Mo, una dintre cele mai titrate organizaţii în domeniul protecţiei patrimoniului construit din România.

ONG-urile au mai arătat că, deşi în 2013 a fost dată o lege care să reglementeze publicitatea stradală - legea 185 - acesta nu aplică, iar în Bucureşti nu există un regulament pentru publicitate, în condiţiile în care legea 185 spune clar că în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, trebuie să se aplice acest regulament.

"De ce nu avem acest regulament privind publicitatea în Bucureşti? De la momentul în care se adoptă regulamentul, din el decurg nişte obligaţii. Trebuie făcut un recensământ al situaţiei actuale, trebuie notificaţi cei ce nu respectă prevederile legii, trebuie date jos reclamele care nu mai corespund şi, mai interesant, vor trebui organizate licitaţii pentru spaţiile de amplasament ale reclamelor stradale", a ridicat problema avocata Diana Hatneanu.

Lipsa acestui regulament, despre care Pătraşcu, arhitectul şef al Capitalei, a susţinut astăzi că este gata, elaborat, şi va fi pus în dezbatere publică în 2-3 săptămâni, nu este singura nebuloasă din zona publicităţii stradale. Un alt aspect ridicat de Elena Tudose de la IPP, este misterul care înconjoară contractele în domeniu.

"Este o nebuloasă dacă există contracte de publicitate sau nu", a atras atenţia Elena Tudose, explicând că unul dintre cele mai bine păzite secrete din publicitatea stradală constă în contractele de publicitate. Primăria Generală susţine că nu are în evidenţă aceste contracte şi îi redirecţionează pe ONG-işti spre primăriile de sector, care, la rândul lor, susţin că nu intră în competenţa lor aceste contracte, şi îi trimit înapoi la PMB.

La fel procedează şi regiile autonome, astfel încât nu se ştie exact nici câte firme operează la nivel de Bucureşti. Deşi oficial, la nivel de Capitală operează circa 12 companii mari, practic, în fiecare sector mai sunt măcar vreo două firme care prestează astfel de activităţi, dar nu le declară. Mai mult, deşi conform legii, pentru atribuirea acestor spaţii stradale ar trebui organizate licitaţii anual, ONG-urile nu au descoperit nicio urmă a organizării acestor licitaţii.

Discutabilă este şi valoarea taxelor încasate de autorităţi pentru ocuparea domeniului public, acestea fiind calculate după o metodă halucinantă. Practic, taxa se plăteşte la amprenta panoului la sol, prin amprentă înţelegându-se umbra pe care panoul o lasă pe trotuar, şi nu suprafaţa publicitară efectivă. În funcţie de cât de sus este soarele pe cer, umbra la sol poate fi mai mică sau mai mare, cu toate consecinţele ce decurg.

De asemenea, fiecare primărie de sector acţionează de capul ei, cadrul legislativ este şubred şi neaplicat, amenzile nu sunt unitare iar lista problemelor ar putea continua.

Mai grav este însă faptul că, în ultimii ani, datorită acestei publicităţi stradale nereglementate corect, percepţia şi gusturile s-au modificat, tinerii ajungând admiratori de "carpete", neştiind măcar cum arată oraşul în care trăiesc. Conform unui sondaj de opinie făcut de cele două ONG-uri, în jur de 45% din populaţia Capitalei crede că publicitatea îmbunătăţeste imaginea oraşului, ceea ce este halucinant.

"Suntem mutanţii imaginii urbane", a atras atenţia arhitectul Şerban Sturdza, preşedintele filialei din Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România (OAR), avertizând că tinerii nici nu mai ştiu cum arată cu adevărată faţă a Capitalei, căci multe clădiri nu le-au văzut decât înfăşurate în straturi de publicitate.

"Imaginea urbană, până acum, era configurată de volume, de case, de faţade. Până acum, imaginea urbană avea nişte reguli care ţineau de scara umană, de cadenţă, ritm, existau şi diferenţieri urbanistice între zona culturală, zona comercială şi zona de locuire", a declarat Şerban Sturdza, opinând că, în prezent, aceste diferenţe s-au diluat.

"În Londra, în City, unde se fac afaceri, nu se vede publicitatea din Bucureşti", a adăugat Sturdza, precizând că, în opinia sa, publicitatea în Bucureşti este "ciupeală" iar în noile circumstanţe, arhitecţii ar trebui să nu mai proiecteze faţadele clădirilor ci să dea proiecte la roşu, căci oricum clădirile nu se mai văd sub reclamele care le acoperă.

"Arhitectura oraşului dispare, OAR nu este de acord sub nicio formă cu asta, vom cere ca aceste contracte de publicitate să fie anulate, să se reînceapă de la zero şi să se respecte nişte lucruri care sunt puse pe hârtie", a mai declarat Sturdza, concluzionând că "suntem mutanţii imaginii urbane a oraşului şi suntem părtaşi la ceva ce este inacceptabil''.

Luând cuvântul şi el la dezbatere, arhitectul şef la Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, a "deplâns" războiul între societatea civilă şi autorităţi, a reiterat faptul că PMB nu are contracte de publicitate şi a avizat, cel mult 5-6 reclame stradale. În ceea ce priveşte regulamentul pentru publicitate, Pătraşcu a declarat că acesta este gata, finalizat şi va fi pus în curând (2-3 săptămâni) în dezbatere publică.

"Încă din 2013 s-a făcut un grup de lucru care s-a întrunit, a lucrat pe regulament, şi-a însuşit regulamentul, urmează să fie promovat. Acest regulament, el există, trebuie doar pus în dezbaterea Consiliului General şi aprobat", a declarat Pătraşcu.

Cât despre ce se va întâmpla după ce se vor da jos reclame ilegale de pe clădiri iar multe dintre ele îşi vor afişa faţadele distruse de timp, Pătraşcu a declarat că obligaţia reparaţiei acestor clădiri, dacă sunt private, va reveni cetăţenilor. Cu ce bani, nu se ştie. Nu cu banii de pe publicitate căci, dacă în alte ţării, din chiria pe două luni luată pentru amplasarea unei reclame poţi reface faţada respectivei clădiri, în România, legea a fost făcută astfel încât lucrul să nu fie realizabil, a explicat directorul DEFI.

Mai multe informaţii despre analiza IPP şi Pro.Do.Mo, puteţi accesa pe site-ul IPP.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.