Băncile chineze amplifică utilizarea schemei Caritas organizată de regimul comunist

Băncile chineze au în general un model de afaceri destul de direct – atât de simplu, încât deseori are un singur pas: împrumută bani companiilor deţinute de stat şi proiectelor de infrastructură susţinute de guvern.

Nu contează dacă entităţile respective pot rambursa împrumuturile. Acordarea acestor împrumuturi se aliniază cu dorinţa Partidului Comunist Chinez de a creşte rezultatele economice pe hârtie, şi de a menţine locurile de muncă. Când împrumuturile devin cu adevărat neperformante, ele sunt restructurate sau vândute uneia dintre “companiile de gestionare a activelor”, care sunt susţinute de stat.

Acest scenariu a fost urmat timp de decenii şi cele mai recente date lunare publicate de Banca Populară a Chinei (BPC) confirmă faptul că băncile chineze şi-au intensificat această practică în 2015.

Împrumuturi record

În timp ce băncile majore ale Chinei sunt entităţi listate la bursă, ele nu sunt comparabile cu băncile occidentale care au un comitet de conducere independent, un departament de risk-management şi obligaţia legală de a prioritiza profiturile pentru acţionarii lor.

Spre deosebire, băncile chineze nu sunt decât nişte braţe ale Partidului Comunist Chinez, forţate să pună în aplicare deciziile politico-economice ale Partidului – iar acestea intră de multe ori în conflict cu priorităţile băncilor ca entităţi ce doresc să obţină profituri – şi în acelaşi să menţină aparenţa unor operaţiuni normale pentru acţionarii lor publici. Cu alte cuvinte, marile bănci chineze au o libertate limitată pentru a opera independent.

Băncile Chinei au acordat împrumuturi în valoare de 11 trilioane de yuani (1,73 trilioane USD) în primele 11 luni ale acestui an, conform datelor publicate de BPC. Chiar înainte de a se adăuga cifrele din luna decembrie, activitatea de împrumutare din acest an a depăşit deja recordul de anul trecut de 9,78 trilioane de yuani (1,51 trilioane USD) în împrumuturi acordate.

Cui împrumută băncile toţi aceşti bani?

Majoritatea împrumuturilor au fost făcute pentru ipoteci, infrastructură în transporturi şi, cel mai important, pentru companii cu probleme care au rămas pe linia de plutire doar pentru că băncile le-au acordat noi împrumuturi pentru a-şi plăti vechile datorii, au declarat surse ale Băncii Centrale pentru Caixin, un ziar financiar chinez.

Ipotecile au fost susţinute prin şase reduceri ale ratei dobânzii aplicate de la sfârşitul anului 2014, şi prin măsuri luate pentru a sprijini piaţa imobiliară care continuă să cadă. Beijingul a prioritizat infrastructura transporturilor pe agenda sa politică, căutând să atragă tot mai mulţi oameni în oraşele de nivel inferior. Ministerul chinez al Transporturilor a anunţat că investiţiile în drumuri şi căi navigabile s-au ridicat la 1,65 trilioane de yuani (255 miliarde USD) în primele 11 luni ale acestui an, o creştere cu 107% faţă de 2014.

Băncile nu au avut prea multe alternative decât să continue schema tip Caritas, adică să acorde împrumuturi companiilor care se chinuie să supravieţuiască. Uneori băncile sunt forţate de oficialii guvernamentali să facă aceste împrumuturi deoarece prăbuşirea companiilor respective ar putea alimenta instabilitatea socială, a declarat pentru Caixin un director de risk-management de la o bancă chineză majoră.

Liderii chinezi au discutat despre reducerea gradului de îndatorare, componentă a planului de susţinere a pieţei de acţiuni şi de orchestrare a unui schimb masiv de tip debt-to-equity. Dar pieţele s-au prăbuşit şi datoria naţională creşte de fapt – depăşind deja datoria multor economii dezvoltate. Conform datelor oferite de Bank of Internaţional Settlements, raportul datoriei nonbank corporate la PIB este de 240% - printre cele mai ridicate din lume, mai mare chiar şi decât cel al SUA şi al Germaniei.

Gestionarea împrumuturilor neperformante

Banca de investiţii CLSA din Hong Kong estimează că împrumuturile neperformante (NPL) ar putea reprezenta chiar 8,1% din totalul creditelor bancare, comparativ cu statisticile oficiale de 1,6%.

Băncile occidentale îşi reduc NPL-urile la un preţ de deblocare şi apoi le vând. Băncile chineze ezită să facă acest lucru. Etichetarea unui client ca fiind rău platnic necesită raportarea acestuia la Banca Populară a Chinei, care probabil va forţa alte bănci să îşi reducă împrumuturile. Astfel de acţiuni vor încuraja mai multe falimente şi concedieri, ceva ce Beijingul nu îşi doreşte [pentru a nu atrage furia populaţiei]. Problema este mai acută la băncile mici şi medii care au un suport mai redus din partea companiilor de stat pentru gestionarea activelor.

O analiză independentă a bilanţurilor bancare efectuată de UBS a descoperit că, în cazul a 18 bănci chineze listate la bursă, numărul împrumuturilor restante care nu au fost reduse a crescut cu 57% la 645 miliarde de yuani (101 miliarde USD) în prima jumătate a acestui an, în timp ce NPL-urile nerestructurate au crescut cu 17% la 692 miliarde de yuani.

Cu 15 ani în urmă, Beijingul a creat patru companii de stat “pentru gestionarea activelor” pentru a cumpăra credite neperformante de la bănci. Aceste aşa zise “bănci rele” includ Great Wall Asset Management Corp., China Cinda Asset Management Co., China Huarong Asset Management Co. şi China Orient Asset Management Corp.

Aceste companii cumpără împrumuturile cu probleme la preţ scăzut, luându-le din mâinile băncilor chineze. Acest lucru ajută la menţinerea, în cadrul băncilor, a unui nivel scăzut al ratei creditelor neperformante – deşi aceste bănci sunt pur şi simplu eliberate şi pot să emită mai multe împrumuturi de calitate dubioasă.

Aceste bănci rele au un mandat extins pentru a cumpăra activele neperformante. Conform Moody’s Investors Service, cele patru bănci rele ar putea absorbi în următorii cinci până la 41,2 miliarde USD sub formă de noi credite neperformante. Doar în ultimii doi ani, Moody’s estimează că industria chineză a băncilor rele a absorbit aproape un trilion de yuani (154,3 miliarde USD) în împrumuturi neperformante.

Nu este clar modul în care se descurcă aceste bănci rele. Acestor instituţii nu li se cere să dezvăluie preţul plătit pentru activele neperformante, aşadar fiind dificil să se estimeze câştigurile reale ale acestor aşa zise bănci rele.

O schemă gen Caritas susţinută de statul chinez

În esenţă, Partidul Comunist Chinez – prin sistemul bancar al chinei – supraveghează crearea şi dispariţia împrumuturilor şi transmiterea unor costuri foarte mici către companiile de stat ineficiente.

Până recent, totuşi, băncile rele – şi bilanţurile lor toxice – au fost deţinute de guvernul chinez. Dar treptat, băncile rele pasează riscul la investitori instituţionali şi chiar la investitori cu amănuntul.

Două dintre bănci – Cinda şi Huarong – şi-au listat deja acţiunile la bursa din Hong Kong, profitând de investitorii care vor să obţină beneficii într-un mediu cu o rată redusă a dobânzii.

Huarong, una dintre băncile rele, a scos la vânzare NPL-uri în valoare de 51,5 miliarde de yuani pe platforma de comerţ online Taobao a grupului Alibaba.

Great Wall Asset Management Corp. a anunţat în 24 decembrie că Fondul Naţional al Chinei pentru Securitate Socială şi China Life Insurance vor cumpăra acţiuni în companie. Termenii financiari nu au fost dezvăluiţi, dar măsura ar putea permite Ministerului chinez de Finanţe, care în prezent deţine toate băncile rele, să scape încet de ele.

În plus, Great Wall are planuri să aducă până în iunie 2017 între cinci şi opt investitori instituţionali pentru o porţiune de până la 20% dintre acţiuni, a raportat Wall Street Journal, care sugerează că Great Wall s-ar putea pregăti pentru o ofertă publică iniţială viitoare.

Dacă aceste planuri rezistă, atunci Great Wall va pasa riscul către Fondul Naţional al Chinei pentru Securitate Socială, China Life Insurance şi alţii – cu toţii fiind controlaţi de Partidul Comunist Chinez şi la care milioane de chinezi apelează pentru pensionare şi securitate financiară.

Iar aici este esenţa problemei. Partidul se spală treptat de răspunderea pe care o are pentru deciziile economice proaste din trecut sau pentru împrumuturile toxice. Cine va trage ponoasele? Investitorii cu amănuntul, investitorii străini, cetăţenii şi pensionarii chinezi care nu bănuiesc ce se întâmplă.