China a intrat în mod oficial în războiul valutar

“O devalorizare ar putea ajunge chiar la 20% în faţa dolarului american deoarece, în termeni ai ratei reale de schimb valutar, yuanul este în acest moment supraapreciat cu aproximativ 15%”, a declarat Diana Choileva, economist şef la Lombard Street Research.

Moneda chinezească a câştigat 15 procente în faţa altor valute majore începând cu mijlocul anului trecut, conform unei analize realizate de Westpac Strategy Group.

În 9 decembrie, China a stabilit yuanul la 6,414 faţă de dolarul american, adică cel mai slab nivel al său din august 2011 şi fiind cu 3,4% mai jos faţă de mini-devalorizarea sa din luna august.

Choileva consideră că s-ar putea ca includerea yuanului în FMI să fi prevenit o devalorizare şi mai puternică. “Ei nu doresc să fie cetăţeni responsabili”, susţine ea, adăugând că se aşteaptă la o devalorizare suplimentară treptată.

Analiştii de la Macquire consideră, la rândul lor, că Beijingul nu îşi va mai risca credibilitatea printr-o devalorizare şi mai mare a yuanului.

Dar, în timp ce este clar cum (treptat) şi cât (15-20%) va devaloriza China, există în continuare o confuzie în privinţa motivului pentru care Beijingul trebuie să facă acest lucru.

Observatorii pieţei invocă de obicei exporturile ca un motiv major pentru o valută mai ieftină. În teorie, preţurile pentru produsele chineze vor deveni mai mici pe pieţele internaţionale pentru ca volumul [producţiei] să fie stimulat.

În practică, acest lucru rareori funcţionează, deoarece importurile devin mai scumpe, în condiţiile în care China este un mare importator.

În plus, schimburile comerciale nu mai contribuie foarte mult la economia chineză.

“Ei [chinezii] s-au aflat la un nivel maxim doar cu câţiva ani în urmă. Exporturile lor nete erau de 8% din PIB. Acum sunt de aproximativ 2% din PIB”, susţine Richard Vague, autorul cărţii “The Next Economic Disaster”.

Exporturile reprezintă chiar mai puţin din creşterea PIB-ului. Consumul şi investiţiile sunt responsabile pentru majoritatea creşterilor PIB-ului chinez.

Pentru a impulsiona consumul şi pentru a împiedica o scădere a investiţiilor, China şi-a redus ratele dobânzii de 6 ori în acest an.

“Au avut loc şase reduceri ale ratei dobânzii în ultimul an. Şi, totuşi, se presupune că economia ar trebui să meargă bine la 7%. Dar acest lucru nu se conformează cu realitatea – economia creşte mult mai încet”, susţine Fraser Howie, autorul cărţii “Red Capitalism”.

Este o combinaţie de creştere lentă şi împrumuturi acordate uşor care presează yuanul. Deoarece regimul a creat o bulă a datoriei de proporţii epice şi deoarece investitorii realizează acum că nu îşi vor obţine câştigurile promise, capitalul este retras din China într-un ritm record.

Cât timp dezechilibrele nu vor fi stabilizate şi China nu îşi va accepta pierderile şi nu va pune capăt politicilor de împrumuturi acordate uşor, scurgerile de capital nu vor înceta şi regimul se va confrunta cu o presiune continuă pentru a-şi devaloriza moneda.

Până acum, regimul comunist chinez a gestionat declinul prin vânzarea de rezerve valutare străine. Dintr-un punct de vedere pur economic şi fără a ţine cont de politica puterii din cadrul FMI, ar fi mai bine ca Beijingul să-şi corecteze dezechilibrele printr-o singură devalorizare.

Istoria ne învaţă că ţările îşi consumă rezervele valutare străine pentru a-şi proteja propriile valute şi majoritatea trebuie să recurgă la devalorizare în ciuda acestui consum. Rubla rusă este un bun exemplu din trecutul recent iar valutele asiatice şi lira sterlină sunt exemple bune din anii 1990.