Averile politicienilor corupţi sunt în siguranţă. ANAF şi ANI dorm liniştite

În timp ce DNA-ul lucrează cu motoarele turate la maxim să combată corupţia pandemică din România, ANAF şi ANI - două instituţii-cheie care trebuiau să susţină acest efort - sunt într-o stare de hibernare suspectă, motiv pentru care marii corupţi ai ţării pot dormi liniştiţi, averile lor sunt în prezent în siguranţă.

Numai în anul 2014, DNA a pus sechestre asigurătorii pe bunuri şi conturi în valoare totală de 150 milioane euro în dosare de corupţie care au vizat în mare parte politicieni, ceea ce înseamnă că procurorii anticorupţie au deţinut dovezi că acei bani reprezintă o gaură cauzată bugetului de stat.

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) ar fi trebuit să constate prima averile nejustificate ale funcţionarilor corupţi şi să înainteze un raport instanţei de judecată, care, ulterior ar fi dispus confiscarea acestora.

Fie prin circuitul ANI, fie prin circuitul DNA, după o decizie definitivă din partea magistraţilor, ar fi trebuit să intervină în scenă Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) - instituţie responsabilă de colectarea lor. Astfel statul şi-ar mai fi recuperat din banii pierduţi, iar cei care au furat ar fi rămas fără roadele infracţiunii lor - fenomenul corupţiei fiind astfel descurajat.

ANI - somn de voie

Similar PNA-ului de pe vremea lui Năstase, ANI-ul lui Horia Georgescu a ajuns să vadă doar micile averi - găinăriile - şi să scape din vedere averi de miliarde. Pe lângă sarcina de a efectua acele faimoase rapoarte de conflict de interese şi incompatibilitate, sarcina la care a făcut într-adevăr performanţă, ANI mai are şi obligaţia de a verifica averile funcţionarilor statului.

O analiză Gândul.info arată că, în 2014, ANI nu a descoperit nici un politician cu vizibilitate care să nu-şi poată justifica averea, niciunul dintre parlamentarii, foşti miniştrii sau şefi de consilii judeţene anchetaţi de DNA pentru şpăgi de milioane nu au atras atenţia agenţiei.

În schimb, majoritatea celor 44 de cazuri de averi nejustificate înregistrate de agenţie în anul precedent - în valoare totală de 5,7 milioane euro - s-au referit la poliţişti sau vameşi.

Inspectorii ANI trebuiau să verifice dacă politicienii şi-au modificat semnificativ averea în perioada când şi-au ocupat funcţia publică. Potriviţi legii, prin semnificativ se înţelege "o diferenţa mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă." Ori, DNA vorbea de "neconcordanţe" de milioane de euro.

Mai mult, jurnaliştii de la Gândul se plâng de lipsa de transparenţă a instituţiei. Publicaţia a solicitat ANI o serie de date legate de activitatea pe zona de constatare a averilor nejustificate, date la care potrivit legii aveau acces. Nu au primit însă niciun răspuns, iar Biroul de presă al agenţiei nu a putut preciza de ce nu a respectat termenele legale. De altfel, şi preşedintele ANI, Horia Georgescu, a evitat întrebările jurnaliştilor.

Cine supervizează activitatea ANI? Consiliul Naţional de Integritate, însă acesta se află în stand-by pentru că Senatul nu a validat destui membri, astfel că acesta nu se poate întruni.

ANAF - somn de voie

O altă instituţie a statului care nu pare să fie interesată de averile corupţilor este ANAF, în ciuda faptului că este responsabilă direct de recuperarea prejudiciilor din dosarele penale.

Procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, declara recent că doar din sumele care sunt sechestrate anual de instituţia pe care o conduce s-ar putea acoperi o treime din bugetul Sănătăţii, iar în afară de DNA mai există şi DIICOT şi toate structurile de parchet din România. Vorbim de sute de milioane de euro, bani care, aparţin de drept statului, instanţele de judecată pronunţând decizii de confiscare în acest sens.

Însă ANAF, instituţia responsabilă de colectarea acestora, nu îşi face treaba cum trebuie. Potrivit unui raport al Expert Forum, instituţia recuperează între 5-8% din pagubele dovedite de DNA, însă nimeni nu ştie performanţa reală a instituţiei pentru că nu există un sistem transparent care să contabilizeze datele.

"Rata mică a punerii în executare de către ANAF a deciziilor definitive de executare e un motiv de îngrijorare atât pentru reprezentanţi ai sistemului judiciar, cât şi pentru observatori externi. (...) Este urgent să se elimine aceste deficienţe procedurale, pentru că nepunerea în executare a deciziilor de confiscare elimină un element esenţial al deciziilor de condamnare. Este inacceptabil ca prin (in)acţiunea unei instituţii executive să se altereze o decizie definitivă a puterii judecătoreşti", se arată în analiza Expert Forum.

Într-un interviu pentru Hotnews.ro, Laura Ştefan, expert anticorupţie în cadrul EFOR, a explicat motivele pentru eficienţa deplorabilă a instituţiei. În primul rând, aceste executări sunt lăsate în competenţa structurilor locale ale ANAF-ului, iar când este vorba despre cazuri răsunătoare de corupţie în care trebuie să se pună în executare măsura confiscării, acestea sunt oarecum timorate de apropierea de factorul politic la nivel local.

Un alt motiv invocat de Laura Ştefan este faptul că în legislaţia românească nimeni din sistemul judiciar, după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de condamnare, nu mai verifică ce se întâmplă mai departe, dacă ea într-adevăr este pusă în executare.

"Într-un fel, sistemul judiciar merge pe bună credinţă. Adică are încredere în puterea executivă că într-adevăr îşi va face treaba. În acest moment, după cum vedem, puterea executivă performează prost", a explicat aceasta.

"Al treilea motiv este că nu există un cont special în care să se ducă doar sumele care provin din confiscări în materie penală, respectiv din recuperarea prejudiciului în materie penală acolo unde victima este statul şi, deci, ANAF-ul trebuie să recupereze prejudiciul. Existenţa unui astfel de cont ar da posibilitatea cunoaşterii în timp real al nivelului de executare a hotărârilor judecătoreşti definitive", a mai adăugat experta.

În concluzie, dacă ANI şi ANAF continuă să îşi desfăşoare activitatea aşa cum o fac acum, marii corupţi ai României pot pune capul de pernă liniştiţi - "munca" lor nu se va duce pe apa Sâmbetei nici dacă ajung la închisoare vreo 2-3 ani.