“Lotus pur”: imaginea unui lotus imaculat, neatins de această lume

În rândurile ce urmează ne propunem să urmărim îndeaproape un superb tablou intitulat “Lotus pur” si să dezvăluim, alături de nivelul formei şi culorilor, o parte din semnificaţiile şi simbolurile sale, profund înrădăcinate în cultura chineză tradiţională. Această lucrare este creată în anul 2004 de către pictoriţa de origine chineză Zhengping Chen[i] şi realizată în acuarelă, pe hârtie, având dimensiunile de 73x94 cm. Lucrările artistei se încadrează în Expoziţia Internaţională de Artă Zhen-Shan-Ren Adevăr-Compasiune-Toleranţă, aşa cum se traduce din limba chineză) întemeiată de pictorul, sculptorul şi profesorul universitar Kunlun Zhang[ii]

Lucrarea ne înfăţişează o femeie tânără, de origine chineză, în timpul practicării exerciţiului meditativ numit Shentong Jiachi Fa din Falun Dafa. Zhengping Chen redă prin intermediul acestei creaţii estetice experienţe trăite pe măsura elevării dobândite pe această cale de cultivare numită Falun Dafa[iii], ce îşi are rădăcinile în cultura tradiţională chineză multimilenară. Potrivt artistei, cel dintâi motiv al pictării “Lotusului pur” a fost acela de a “transmite oamenilor bucuria cultivării şi a senzaţiei de transcendenţă, resimţite de cei ce practică. Falun Dafa cultivă corpul şi mintea, iar meditaţia îi permite practicantului să intre într-o stare de linişte profundă şi un moment extrem de solemn şi sacru [...] Ea a redat puritatea unei asemenea experienţe”.

Armonia şi echilibrul formelor

Zhengping Chen a folosit în această lucrare o îmbinare a tehnicilor picturii tradiţionale chineze şi a celei occidentale de tip realist, pentru o redare rafinată atât a formei exterioare, cât şi a universului spiritual, în maniera artei chineze clasice. Viaţa interioară este oglindită, totodată, prin intermediul formelor exterioare. Îmbinarea armonioasă şi originală a celor două abordări creative atât de diferite a dat naştere completitudinii unei ilustrări autentice a profunzimii acelor experienţe ce depăşesc posibilităţile obişnuite de exprimare plastică.

În tradiţia picturii chineze clasice, observăm elemente de caligrafie chineză ideografică în partea stângă a lucrării. Cele două caractere mari din cea de-a treia coloană din dreapta reprezintă titlul tabloului.

Proporţia şi echilibrul se menţin în întreaga lucrare, atât la nivelul culorilor, cât şi la nivelul anatomiei figurii feminine aflate în meditaţie. Contururile, ca şi liniile trasate în general, sunt adesea clare, subţiri, iar, sub efectul eclerajului, ele se estompează. Culorile deschise domină tabloul, iar umbrele şi contrastele sunt uşoare şi întâlnite rareori, contribuind la redarea unei atmosfere de serenitate şi calm. Umbrele apar atunci când sunt necesare în redarea perspectivelor şi nu sunt voit accentuate.

Fundalul este bogat, cu reprezentări ale unor plante de lotus, de dimensiuni neaşteptate, un prim semnal că aici nu avem de a face cu o reprezentare a naturii per se. Nici pe departe. Totodată, mediul natural propriu acestor plante nu poate fi găsit în tablou. Avem o transpunere simbolică a florilor de lotus. Există o gradare a nuanţelor cromatice, care indică adâncimea, culorile devenind mai luminoase şi mai calde pe măsura înaintării către fundalul unei reprezentări simbolic-florale ale unui tărâm sacru. Aceste reprezentări specifice ale lotuşilor sunt parţial stilizate, de asemenea, în scop simbolic. Totodată, privind tabloul, constatăm că această direcţie de modificare a culorilor, între prim-plan şi fundal, se suprapune celei verticale, ascendente, din prim-plan.

Transparenţa, un aspect al măiestriei tipice picturii chineze clasice, este realizată în mod sugestiv şi simbolic în combinaţie cu jocurile de lumină. Elementele sacrului revelate privirii sunt redate prin luminozitate şi transparenţă, ceea ce sugerează că ele provin dintr-un plan existenţial mult mai rafinat, mult mai elevat, care nu poate fi dominat de legile lumii fizice, concrete, dar care, totuşi, se poate răsfrânge asupra acesteia.

Fascinantă este aici tehnica eclerajului: haloul care învăluie capul femeii răspândeşte lumină asupra plantelor de lotus care aparţin nivelului fizic, natural. Această luminiscenţă nu intră în planul Falun-ului şi al florilor neobişnuite, pe care le putem califica drept supranaturale, dispuse în coroana aflată în spatele tinerei, ele aparţinând unor planuri diferite de existenţă. O altă reprezentare a luminiscenţei este coloana de energie care se ridică deasupra creştetului persoanei aflate în meditaţie.

Culorile de verde Celadon şi de galben par a se răspândi prin reflexie asupra veşmintelor fetei. În jumătatea inferioară a tabloului predomină culorile reci, cum ar fi verdele, albastrul safir şi Munsell, sau neutrul alb-cenuşiu. De la linia mediană în sus, verdele capătă nuanţe mai calde şi tinde spre galben, cum este exemplul florilor; la fel şi albul, care devine cald, prin adăugarea unor uşoare nuanţe de galben. De asemenea, în cazul mâinii stângi, de sus, a femeii, se poate observa o nuanţă mai caldă decât în cazul celei drepte, de jos, sub influenţa luminii calde a haloului. Ca excepţie cromatică de la acest degradé al ‘căldurii’ cromatice face Falun-ul, nefiind afectat de lumina care transcende celelalte elemente ale tabloului.

Valenţele simbolice ale Lotusului pur

Culorile prezente în tablou au simbolistica lor aparte. Astfel, albul veşmintelor fetei reprezintă o altă marcă a purităţii fizice şi sufleteşti. Culoarea alb-aurie implică atât imacularea, elevarea şi rafinamentul, cât şi benevolenţa, compasiunea. Nuanţele de verde şi albastru din imaginile lotuşilor sugerează prospeţimea, naturalul şi seninătatea.

Motivul lotusului se regăseşte în mai multe planuri de reprezentare şi semnificaţie. Acest tip de plante aparţinând lumii naturale o înconjoară pe practicantă. În ansamblul lor, “Florile de lotus care înfloresc în jurul ei sugerează efectul de purificare pe care îl are meditaţia atât asupra minţii, cât şi a corpului ei”[iv].

Reprezentările florale din fundal pot fi interpretate drept o coroană a sacralităţii, sau drept frumuseţea inerentă acelui orizont de conştiinţă la care se găseşte practicanta. În planul fizic, putem descoperi forme ale lotusului transpuse în limbajul trupului, femeia meditând în poziţia lotus, specifică exerciţiului practicat. Stilul bogat şi elegant de împletire a părului se încadrează perfect cu complexitatea şi delicateţea cu care sunt zugrăvite florile. În acelaşi timp, părul femeii este prins în sus, alt indiciu care, conform tradiţiilor chineze, ne trimite la motivul orientării spre ceea ce este înalt.

Fizionomia ne arată o stare de calm şi detaşare. Totodată, ascuţimea conştienţei este redată prin arcuirea sprâncenelor şi fermitatea liniilor ce conturează ochii închişi.

“Lotusul este un simbol al purităţii şi, de asemenea, o floare a paradisului lui Buddha. În cultura tradiţională chineză, lotusul semnifică relaţiile predestinate cu Buddha şi este folosit pentru a indica simbolic nivelul atins de practicant în cultivare. Fata stă în faţa unui lotus imaculat, un lotus neatins de această lume”.[v]

În zona inferioară a abdomenului apare ceea ce se numeşte Roata Legii, sau Falun, ce conţine patru simboluri yin-yang şi patru wanzi, pe margini. În centru se află un simbol wanzi cu unghiurile drepte. În cultura chineză, acest simbol vechi de milenii a fost folosit în reprezentările numerice, iar în popor a fost privit dreptun simbol norocos, de bun augur. Totodată, el a fost şi este folosit în simbologia budistă, reprezentându-l pe Buddha. Pe toate marile statui de Buddha din lume apare simbolul wanzi, plasat pe piept. În secolul XX, regimul nazist şi-a însuşit abuziv acest simbol, în încercarea de legitimare a teoriei rasei ariene prin campaniile de cercetare desfăşurate în Tibet.

Din perspectiva laturii sale profunde, spirituale, “Lotusul pur” reprezintă asimilarea fiinţei umane la natura fundamentală a cosmosului, un proces de purificare şi desăvârşire a conştiinţei umane, care nu mai poate fi afectată de tensiunile şi limitările lumii materiale, chiar dacă trupul se află înăuntrul ei. Ajungem, aşadar, la o altă conotaţie, profundă, a lotusului. Ştim cu toţii că această plantă se dezvoltă într-un mediu mâlos, ieşind din el în mod splendid, imaculat. În sensul acesta, prin puritatea interioară cultivată în mijlocul lumii seculare, care abundă în încercări, necazuri şi emoţii negative, spiritul practicantei transcende totul, dobândind puritatea în mijlocul impurităţii.

Armonia care domină tabloul nu apare doar la nivelul formei, ci şi al semnificaţiilor: putem contempla armonia fiinţei umane cu natura şi, în acelaşi timp, armonia universului interior, în care orice dezechilibru şi orice conflict interior se dizolvă într-o profundă şi caldă serenitate.