Gardieni nord-coreeni acuzaţi că ar fi gătit copilul unei deţinute şi l-ar fi dat la câini

Un raport ONU asupra încălcării drepturilor omului în Coreea de Nord a scos la iveală declaraţii potrivit cărora oficiali ai unei închisori nord-coreene au gătit copilul unei deţinute şi l-au dat câinilor ca hrană.

Aceste atrocităţi incredibile au fost prezentate pentru prima dată în februarie 2014 când a fost publicat un raport de 372 de pagini, realizat de o comisie independentă de anchetă a ONU asupra regimului nord-coreean.

Dar detalii şi mai şocante au fost scoase la iveală în decembrie 2014, când membrii Consiliului de Securitate al ONU au plasat pe agenda lor de discuţii, pentru prima dată, problema încălcării drepturilor omului în Coreea de Nord.

În raportul Comisiei de Anchetă s-au discutat multe cazuri şi exemple de cruzime extremă, precum violuri, înfometare în masă şi avorturi forţate.

În cadrul discuţiilor din 22 decembrie, ambasadorul american la ONU Samantha Power a discutat despre situaţii şi mai şocante relatate de persoanele care au reuşit să scape din lagărele nord-coreene. Phenianul a respins aceste informaţii, spunând că sunt inventate.

“Ahn Myong Chul, un fost gardian al Lagărului de Prizonieri Nr. 22, a vorbit despre unii gardieni care violau în mod obişnuit deţinutele”, a declarat Samantha Power, fiind citată de Reuters. Într-unul dintre cazuri, o victimă a rămas însărcinată şi a născut un copil, a raportat fostul gardian, iar oficialii închisorii i-au gătit copilul şi l-au dat câinilor ca hrană.

Conform raportului acestui incident gardienii cu rang mai înalt puteau să abuzeze sexual deţinutele, cu condiţia ca acestea să nu rămână însărcinate. Raportul mai susţine că femeile care rămâneau însărcinate erau trimise în mod normal să lucreze în condiţiile dure din mine sau erau executate în secret.

Ahn a mai descris o altă situaţie în care un gardian “s-a aşezat pe un scaun, şi în cârligul unei undiţe a agăţat carne grasă de porc şi a forţat o deţinută să se târască precum un câine şi să sară după carne.”

Dna Power a povestit Consiliului despre o altă deţinută, Kim Young-soo. Dânsa, alături de alte deţinute, au fost atât de înfometate încât au cules boabe de porumb din fecalele vitelor.

Raportul ONU estimează că în Coreea de Nord sunt întemniţaţi între 80.000 şi 120.000 de deţinuţi politici în patru mari închisori politice, unde înfometarea este deseori folosită ca un mijloc de control.

Crimele listate în acest raport au atras comparaţii cu atrocităţile din era nazistă şi au inclus: exterminare, crimă, sclavie, tortură, întemniţare, viol, avorturi forţate şi alte forme de violenţă sexuală, persecuţie pe motive politice, religioase sau rasiale, transferare forţată a cetăţenilor, dispariţii forţate de persoane sau provocarea conştientă a înfometării îndelungate.”

Problema, din păcate, este că astfel de crime nu sunt o noutate: ele au avut loc şi în închisorile comuniste din România anilor 1950 sau 1960, în renumitele gulaguri din Rusia stalinistă şi încă au loc în închisorile şi lagărele de reeducare din China modernă.

Una dintre cele mai „celebre” închisori din era comunistă romană a fost Penitenciarul Piteşti unde a avut loc un proces de reeducare foarte brutal, prin care se urmărea dezumanizarea deţinuţilor şi distrugerea rezistenţei anticomuniste din România. Conform numeroaselor mărturii, deţinuţii de la Piteşti au fost torturaţi fizic şi psihic în fiecare zi şi chiar au fost siliţi să se tortureze reciproc. Deţinuţii de la Piteşti au fost umiliţi în mod continuu şi au fost forţaţi să îşi denunţe familiile, colegii şi prietenii şi să se dezică de toate valorile şi credinţele lor spirituale. Trebuie menţionat faptul că deţinuţii credincioşi erau îmbrăcaţi ca Iisus Cristos iar ceilalţi erau siliţi să-i insulte. Ei erau forţaţi să blasfemieze simboluri religioase şi texte sfinte.

Pe lângă violenţa fizică, deţinuţii supuşi reeducării erau obligaţi să execute diverse munci umilitoare pe timp îndelungat: de exemplu, să cureţe podeaua cu o cârpă ţinută între dinţi. Prost hrăniţi şi ţinuţi în condiţii degradante şi nesanitare, deţinuţii nu aveau permisiunea să aibă contact cu lumea din afara penitenciarului, şi erau forţaţi să-şi acopere ochii în rarele situaţii când ieşeau din celule. Deseori, deţinuţii erau obligaţi să mănânce la repezeală direct din farfurii lăsate pe podea, cu mâinile ţinute la spate. În unele situaţii au fost chiar siliţi să mănânce fecale sau erau băgaţi cu capul în găleţi cu urină.

Un alt caz care atestă cruzimea regimurilor comuniste are loc în China contemporană, care în spatele bogăţiei şi zgârie norilor din Beijing ascunde una dintre cele mai atroce crime comise în ziua de astăzi: recoltarea de organe pe viu de la prizonieri de conştiinţă. Principalele victime ale acestor crime sunt practicanţii Falun Gong, care, din 1999, sunt hărţuiţi, daţi afară de la locurile de muncă, calomniaţi, arestaţi, umiliţi, torturaţi şi chiar ucişi. Crima lor: dorinţa de a trăi conform valorilor Adevăr, Compasiune şi Toleranţă.

Ca şi în cazul Piteştiului, prin diverse metode de tortură psihică şi fizică, se urmăreşte demontarea fiinţei umane şi transformarea ei într-un robot care să servească cât mai perfect Partidul Comunist Chinez.

Comunismul, poate mai mult decât alte ideologii aberante, s-a “remarcat” prin vărsare de sânge, cruzime şi teroare şi încercarea de a înrobi şi asupri popoarele şi individul prin impunerea renunţării la credinţă şi la propria identitate.