Arta gustului: Pitanga, un fruct exotic delicios
alte articole
Un mic Eden numit Gomera. Un minicontinent. Pentru mine un Paradis în miniatură, plin de arbori cu banane, mango, papaya, lămâi, portocale, pitanga, arbori de bumbac, inclusiv cea mai antică pădure din Europa (Parco Garajonay), parcă ieşită din basme şi multă linişte. Puţine maşini şi mult aer curat. O insulă înconjurată de oceanul Atlantic care pare să-i fie gardian.
În insula Gomera, Insulele Canare (Spania) am avut norocul să gust fructele arborelui numit pitanga (Eugenia uniflora), cunoscute şi sub numele de cireşe de cayenna, fructe tropicale cu un aspect extrem de particular. Gustul este delicios şi parfumul încântător.
Eugenia uniflora, cunoscut sub numele de ñangapiry, capulí pitanga sau cireş de cayenne, este un copac mic sau arbust neotropical din familia myrtaceae. Se găseşte în sălbăticie în pădurile galeriei tropicale din Guiana, Venezuela, Argentina, Brazilia, Paraguay, Bolivia şi Uruguay. Este cultivat şi în unele regiuni tropicale din Asia pentru fructele sale. În Paraguay, estul Boliviei şi nord-estul Argentinei este cunoscut sub numele de ñangapiry, numele fiind de origine tupi-guarani. În provincia Misiones (Argentina), în Uruguay şi în Brazilia este cunoscut sub numele de pitanga, de la tupi-guarani pytangý care înseamnă roşiatic. În Peru este cunoscut sub numele de guinda. În America a fost introdus pe coasta Pacificului, în Columbia şi pe coasta Caraibelor din America Centrală, precum şi pe mai multe insule din Marea Caraibelor şi pe insula La Palma (Insulele Canare). Şi bineînţeles pe insula Gomera (Insulele Canare)!
Este o plantă veşnic verde. Frunzele au o formă simplă şi o aromă plăcută. Fructele sunt mici şi culoarea lor poate varia de la portocaliu la roşu, de la violet la negru, cu vene care pot fi mai mult sau mai puţin marcate; conţin una sau două seminţe mari şi aroma lor este foarte specială: dulce cu parfum de mirt.
Fructele acestei plante se coc între noiembrie şi decembrie, dar multe exemplare au o a doua înflorire în timpul verii, iar fructele sunt recoltate între martie şi aprilie. Este un tip de plantă foarte productiv, cu o recoltă scurtă şi intensă.
Fructele pitanga nu rămân mult timp pe ramuri şi, după cădere, sunt adesea consumate de păsări, care astfel dispersează seminţele, contribuind în mod natural la răspândirea speciei. Pot fi consumate proaspete sau procesate, pentru a obţine lichioruri excelente, sucuri, îngheţate, sosuri şi altele. Aceste fructe conţin o cantitate mare de antioxidanţi şi proprietăţi medicinale.
