Praful african care s-a acumulat în Insulele Canare conduce la concluzia că Sahara are 4,6 milioane de ani (studiu)
alte articole
Un studiu efectuat asupra prafului din Insulele Canare a oferit primele dovezi directe în sol, că vârsta deşertului Sahara coincide cu cea a sedimentelor din adâncurile apelor: cel puţin 4,6 milioane de ani.
"Încercăm să aflăm vârsta de câteva decenii", a spus Daniel Muhs, geolog la United States Geological Survey (USGS) din Denver, Colorado. "Studii mai recente spun că a apărut la începutul Pleistocenului (acum aproximativ 2,6 milioane de ani). Alţii, de asemenea, spun că a apărut acum câteva mii de ani". La aceste presupuneri se adaugă alta care sugerează că deşertul Sahara a apărut pentru prima dată în urmă cu şapte milioane de ani.
Există, de asemenea, alte dovezi care sugerează că deşertul a făcut pauze şi a avut perioade mai verzi şi mai umede intercalate cu perioade aride. Această sensibilitate la climă şi rolul deşertului Sahara în climatul global fac această regiune să fie atât de interesantă pentru cercetători.
Noua lucrare a lui Muhs şi a colegilor săi, în Insulele Canare, s-a concentrat pe straturile groase de pământ roşu-brun-roşcat care se află între straturile de roci vulcanice şi dunele de nisip de pe insulele Fuerteventura şi Gran Canaria.
Insulele, orientate spre coasta de vest a Africii de Nord, sunt lovite direct şi periodic de praful transportat de vântul din Sahara purtat peste Oceanul Atlantic. Muhs a prezentat rezultatele la reuniunea anuală a Geological Society of America din Phoenix, Arizona.
Misiunea lui Muhs şi a colegilor săi a fost să găsească, să identifice şi să dateze orice strat de praf antic african în aşa-numitele paleosoluri sau solurile antice îngropate. Într-un loc de coastă studiat, au găsit straturi de dune făcute din scoici locale de animale marine; în alta, erau straturi de lavă de la vulcanii care au construit insulele. Ambele arhive geologice conţineau paleosol compus din minerale cu granulaţie fină, bogate în cuarţ şi mică, minerale care nu reflectă geologia locală a insulelor dar reflectă mineralele care se găsesc în continentul african din apropiere.
Din fericire pentru geologi, fluxurile de lavă care înconjoară straturile de cuarţ şi mică de granulaţie fină care au fost transportate de vânt, au permis să se specifice vârste aproximative ale prafului din Sahara. Acest lucru se datorează faptului că rocile vulcanice conţin minerale care, în esenţă, sunt ceasuri izotopice care încep să funcţioneze atunci când mineralele din lavă se răcesc şi se solidifică. Şi, întrucât straturile de lavă, paleosolul şi alte soluri locale sunt stivuite cronologic, cu cele mai tinere la vârf, fluxurile de lavă indică anumite limite de pe vremea când Sahara era suficient de uscată pentru a lansa furtuni masive de praf peste Atlantic.
În total, cercetătorii raportează opt paleosoluri care înregistrează acumulările de praf african în Insulele Canare: între aproximativ 4,8 şi 2,8 milioane de ani în urmă, între 3,0 şi 2,9 milioane de ani în urmă şi cu aproximativ 400.000 de ani în urmă. Cele mai vechi paleosoluri sunt asemănătoare cu fundul apelor adânci, în care praful cel mai antic din Sahara a fost aruncat în Atlantic, în urmă cu aproximativ 4,6 milioane de ani.
Dar acest lucru nu înseamnă că Sahara are 4,6 milioane de ani. Vechimea a fost dată de Muhs şi colegii săi pe baza paleosolurilor şi a lavelor pe care le-au găsit. „Este posibil să o ducem [vechimea] înapoi în timp, dacă am putea găsi paleosolurile”, a spus Muhs.
Articol de referinţă: New evidence of the Sahara's age; Research presented at the 2019 GSA Annual Meeting
