Ecosisteme extraordinare apărute după erupţii subacvatice devastatoare [video]
alte articole
Expediţia spaniolo-portugheză EXPLOSEA2 a descoperit o grădină unică de corali moi în zona Insulelor Azore, unde, în 1959, s-a produs o erupţie vulcanică subacvatică devastatoare.
Ce sunt coralii moi?
Coralii moi sunt o categorie aparte de corali, aparţinând Ordinului Alcyonacea, ce nu secretă schelet calcaros. Coralii moi prezintă doar mici componente de carbonat de calciu, numite spicule ce oferă coralilor o oarecare stabilitate. Spiculele pot fi atât unite cât şi dispersate, acestea având rolul de a întări şi proteja polipul. Spre deosebire de coralii duri, aceştia pot supravieţui în ape bogate în substanţe organice, unde lumina pătrunde mai greu, folosind ca principală sursă de hrană, energia rezultată din simbioza cu Zooxanthellae. Deşi coralii moi par lipsiţi de apărare în faţa prădătorilor, nu este deloc aşa, spiculele pot descuraja unii peşti acţionând ca spinii unor trandafiri, iar toxinele pe care aceştia le conţin cu siguranţă îi vor apăra, deoarece oferă peştilor un gust oribil sau chiar îi pot omorî.
Potrivit afirmaţiilor autorilor expediţiei, descoperirea poate oferi un model de refacere ecologică în urma erupţiei vulcanului Restinga, care a avut loc pe insula El Hierro din Insulele Canare (Spania), în 2011 şi 2012, precum şi pentru alte cazuri similare, relatează publicaţia ABC.
Grădina înflorită de corali moi este situată între 125 şi 160 de metri adâncime, la vest de Insula Faial (Portugalia) şi constituie o zonă biologică bogată. Este, de asemenea, prima grădină de corali înfloriţi cunoscută în arhipelagul Azore.
Expediţia oceanografică, care se va încheia în această săptămână, a fost organizată de către Area de Geologia Marina del Instituto Geológico y Minero de España (IGME), în colaborare cu Estrutura de Missão para a Extensão da Plataforma Continental.
Expediţia urmăreşte explorarea şi localizarea emisiilor hidrotermale subacvatice asociate cu vulcanismul şi habitatele subacvatice pe care le promovează. Luis Somoza, şeful expediţiei, a relatat că "este o descoperire extraordinară", deoarece grădina de corali a crescut pe trei conuri vulcanice subacvatice în zona în care a avut loc erupţia devastatoare a vulcanului Capelinhos, acum 52 de ani. Zona citată, bogată în fier, oferă condiţii perfecte pentru dezvoltarea unui întreg ecosistem, explică IGME într-un comunicat.
Spre deosebire de coralii duri, care formează recife în funcţie de disponibilitatea carbonatului de calciu prezent în apă, coralii moi nu au nevoie de această componentă, care nu este disponibilă pe fundul marilor zone de erupţie.
În cazul vulcanului Capelinhos de pe insula Faial, zona nou descoperită este situată într-o zonă marină protejată, în Parcul Marin al Azorelor, ceea ce subliniază, în opinia experţilor, importanţa creării zonelor protejate sub apă în arhipelagurile de origine vulcanică, cum ar fi Insulele Azore şi Insulele Canare.
De fapt, condiţiile de pe fundul marin al vulcanului Capelinhos sunt similare cu cele ale vulcanului Restinga din 2011-2012, care au fost investigate în 2014 de aceeaşi echipă. "Prin această nouă descoperire ştim acum că acelaşi tip de grădină de corali moi se poate forma în zona de erupţie din El Hierro, fiind una dintre primele comunităţi de corali care vor creşte în zonă", afirmă Somoza.
Potrivit acestor experţi, descoperirea arată că zonele de erupţii vulcanice, care, în principiu, ar putea fi considerate "sterile", susţin teoria "succesiunii ecologice a speciilor".
"Această grădină de corali constituie un tip nou de habitat care nu a fost descris niciodată în Azore, ceea ce contribuie la creşterea cunoştinţelor despre biodiversitate şi cartografierea ecosistemelor marine vulnerabile din arhipelagul portughez în domeniul proiectelor internaţionale şi naţionale în curs", potrivit Marinei Carreiro-Silva, cercetător la Universitatea din Azore, care a mai preceizat că: "Monitorizarea zonei este o oportunitate unică de studiere a proceselor de colonizare biologică, de creştere şi de longevitate a coralilor pentru a valida potenţialul lor de recuperare naturală după impactul activităţii umane sau al unui eveniment geologic, cum ar fi o erupţie subacvatică devastatoare”.
