Antarctica, cea mai periculoasă misiune de salvare a unui bolnav din baza americană Amundsen-Scott

O misiune de salvare printre cele mai periculoase încercate vreodată în Antarctica, care prevede o aterizare în întuneric, pe zăpada compactă din apropierea bazei americane Amundsen-Scott South Pole. Scopul: recuperarea unui membru al bazei americane care urmează să fie internat în spital.

Avioanele plecate

Două avioane bimotor Twin Otter au decolat la 14 iunie din Canada: ar trebui să sosească la destinaţie duminică 19 iunie, dacă vremea permite. Unul dintre ele se va opri în baza britanică Rothera din Antarctica şi va sprijini operaţiunile. Celălalt avion va parcurge alte 2.400 km până la baza americană Amundsen-Scott South Pole pentru a-l extrage pe cercetătorul ştiinţific, a cărui condiţie şi identitate nu au fost dezvăluite.

Pericolele

Până în prezent nu s-a încercat întreprinderea niciunei misiuni în această perioadă a anului, atunci când se apropie solstiţiul de iarnă şi când întunericul şi frigul ating punctul maxim, cu temperaturi de până la minus 73 de grade Celsius. În aprilie 2001 şi septembrie 2003 au fost desfăşurate operaţiuni necesare similare, reuşite, însă în condiţii de lumină şi vreme foarte diferite.

Staţia Amundsen-Scott este situată la Polul Sud, în singurul loc de pe suprafaţa de uscat a Pământului unde soarele nu apune deloc timp de şase luni şi apoi dispare complet în următoarele şase luni (celălalt loc cu acelaşi regim de lumină/întuneric este Polul Nord, dar acesta este situat pe calota glaciară din mijlocul Oceanului Arctic). În timpul celor şase luni de "zi", unghiul de elevaţie al Soarelui deasupra orizontului variază continuu. Soarele răsare la echinocţiul de primăvară (toamna la noi), atinge unghiul maxim deasupra orizontului la solstiţiul de vară în emisfera sudică, în jur de 20 decembrie, şi apune la echinocţiul de toamnă (primăvara la noi).

În timpul celor şase luni de "noapte", vremea devine extrem de rece la Polul Sud, cu temperaturi ale aerului care scad uneori chiar sub -73°C (−99 °F). Acesta este, de asemenea, momentul din an când viscolul, uneori cu vânturi puternice, loveşte Staţia Amundsen-Scott. Perioada neîntreruptă de întuneric şi de atmosferă uscată face din staţie un loc excelent pentru observaţii astronomice.

Numărul de cercetători ştiinţifici şi membri ai personalului de sprijin adăpostiţi la staţia Amundsen-Scott a variat întotdeauna în funcţie de sezon, cu o populaţie de vârf în timpul sezonului de vară, care durează din octombrie până în februarie. În ultimii ani, populaţia de iarnă a fost de aproximativ 50 de oameni.

Problemele medicale sunt gestionate de către medicul de la bază sau de telemedicină. Având în vedere condiţiile meteorologice şi de lumină, nu sunt programate zboruri spre sau dinspre bază, foarte riscante, chiar şi pentru viaţa pilotului.

Staţia are o pistă pentru avioane (ICAO: NZSP), de 3.658 m lungime. Între octombrie şi februarie, există mai multe zboruri pe zi ale avioanelor Hercules LC-130 de la McMurdo la staţia de alimentare. Misiunile de aprovizionare sunt denumite generic Operaţiunea "Deep Freeze".

Din punct de vedere tehnic Polul Sud vede răsăritul şi apusul soarelui doar o dată pe an, respectiv la echinocţiul din septembrie şi echinocţiul din martie, dar refracţia atmosferică face ca soarele să stea deasupra orizontului cu aproximativ patru zile mai mult la fiecare echinocţiu. Locul nu are timp solar, nu există niciun maxim de zi sau înălţime minimă solară deasupra orizontului.