Analist moldovean: „Rusia vrea să oprească R.Moldova să se consolideze ca stat de drept”

KGB-ul transnistrean a cerut recent Chişinăului să-şi retragă timp de o lună forţele de ordine din zona de securitate. ”Această acţiune este una din multele instrumente ale Rusiei de a destabiliza situaţia şi de a crea o stare de reizbucnire a conflictului, în vederea zădărnicirii semnării Acordului de Asociere cu UE în toamna anului curent de către RM”, explică analistul Viorel Cibotaru într-un interviu pentru Epoch Times. În opinia sa, Rusia percepe acest conflict, precum şi regimul din Transnistria, ca pe un instrument de control asupra întregii Republici Moldova.

Epoch Times: KGB-ul transnistrean a cerut Chişinăului să-şi retragă timp de o lună forţele de ordine din zona de securitate. Cum vă explicaţi această decizie şi ce efecte va avea ea?

Pe parcursul, practic, al ultimului deceniu, Delegaţia Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control (CUC) a constatat în repetate rânduri că partea transnistreană instalează tot mai frecvent posturi ale structurilor de forţă în Zona de Securitate – puncte de control şi de grăniceri, dotate cu echipamente speciale, fără a se coordona cu Comandamentul Militar Consolidat, fapt ce încalcă drepturile cetăţenilor; că autorităţile transnistrene au introdus în zona de securitate unităţi militare suplimentare fără vreun acord al CUC şi în pofida tuturor înţelegerilor anterioare.

Anul trecut autorităţile transnistrene s-au adresat iarăşi locuitorilor oraşului Bender cu apelul de a nu coopera cu poliţia moldovenească, întrucât apărarea ordinii de drept pe teritoriul regiunii transnistrene este desfăşurată în exclusivitate de colaboratorii secţiilor orăşeneşti şi raionale ale afacerilor interne ale regimului separatist transnistrean.

În apel se subliniază: „colaboratorii poliţiei nu sunt în drept să facă interogatorii la locul de trai, să cheme la comisariatul de poliţie (dislocat în Bender), nici să întreprindă alte acţiuni care lezează drepturile legitime ale cetăţenilor transnistreni“.

Ultimul demers al KGB-ului separatist este, prin urmare, o reluare a încercărilor de a elimina din zona de securitate orice prezenţă a statului moldovenesc şi de a menţine în regiune ”starea de asediu”. Această acţiune, însă, este una din multele instrumente ale acestor forţe de a destabiliza situaţia şi de a crea o stare de ”reizbucnire a conflictului”, în vederea zădărnicirii semnării Acordului de Asociere cu UE în toamna anului curent. Regimul din raioanele de est ale Republicii Moldova este un instrument de exercitare a controlului din partea Federaţiei Ruse asupra comportamentului şi destinului Republicii Moldova. Cert este că Federaţia Rusă nu doreşte ca Republica Moldova să se consolideze în calitate de stat de drept democratic în baza unui parteneriat oferit de UE.

Preşedintele României, Traian Băsescu declara recent că formatul de negociere „5 + 2”, în cazul Transnistriei, s-a dovedit a fi ineficient…

Personal nu consider acest format nici bun, nici rău. El este, în viziunea mea, unul adecvat circumstanţelor geopolitice în care trăim. Depinde ce aşteptări au de la acest format fiecare dintre actorii implicaţi. Nu este întâmplător faptul că reluarea, din septembrie 2011, a negocierilor în formatul ”5 + 2” este considerată cel mai semnificativ progres în conflictul transnistrean.

Să ţinem cont de faptul că, la reuniunea Consiliului Ministerial al OSCE din 6-7 decembrie 2011, la care delegaţia Republicii Moldova a fost condusă de către Iurie Leancă, Ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene de atunci, s-a evocat necesitatea soluţionării finale şi viabile a conflictului transnistrean, bazată pe suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova şi elaborarea unei agende cuprinzătoare care să includă şi discuţii privind statutul regiunii transnistrene. De asemenea şi consolidarea măsurilor de încredere; respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană; examinarea aspectelor de securitate, exprimându-se îngrijorarea vizavi de tendinţele negative din Zona de Securitate.

Au fost iniţiate discuţii cu privire la transformarea actualei operaţiuni de menţinere a păcii într-o misiune civilă cu mandat internaţional şi la finalizarea procesului de retragere a forţelor militare ale Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, ceea ce ar contribui la depăşirea impasului în dialogul referitor la regimul de control al armamentelor convenţionale în Europa.

Exponenţii regimului de la Tiraspol, cât şi patronii lor din Federaţia Rusă, aşteaptă deznodământul evenimentelor din Ucraina şi terminarea Olimpiadei de la Soci pentru a trece la împiedicarea efectivă a semnării de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE.

Aceste poziţii au fost în fond susţinute de UE, SUA OSCE şi Ucraina, cu excepţia Federaţiei Ruse şi a ”RMN”, care, chiar dacă formal au aderat la ele, tergiversează deliberat realizarea acestor prevederi şi de facto blochează orice iniţiative şi mişcări în acest sens.

De ce a rămas Strategia de Reintegrare Legea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 173, din 22 iulie 2005, cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului un document declarativ, fără urmări practice?

Un răspuns scurt şi simplu ar fi pentru ca Federaţia Rusă şi ”RMN” nu recunosc acest document şi niciodată nu au acceptat să fie luat ca bază în procesul de reglementare.

Ce vrea să obţină Rusia prin aceste manevre ale separatiştilor?

Chiar dacă pe parcursul anului 2013 Rusia a făcut, indirect, presiuni constante asupra conducerii Republicii Moldova, ea, totuşi, nu a recurs la realizarea scenariilor dure pentru eliminarea Republicii Moldova din programul Parteneriatului Estic. În primul rând aceasta se referă la situaţia legată de existenţa conflictului în raioanele de est ale Republicii Moldova (conflict transnistrean), care în realitate este un conflict între Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Cert este ca Rusia percepe acest conflict, precum şi regimul din „RMN”, în calitate de instrument de control asupra întregii Republici Moldova. Aceasta se manifestă, în primul rând, prin faptul că Federaţia Rusă întreţine şi protejează regimul falit din „RMN”, însă nu recurge încă la recunoaşterea lui în calitate de subiect al dreptului internaţional. Prin intermediul agenţilor săi de influenţă şi al oficialilor delegaţi direct din „RMN”, Rusia exercită controlul total asupra „procesului de negocieri” în formatul „5 + 2”.

Un alt instrument de control asupra situaţiei din partea Rusiei este formatul ”unic” al operaţiunii de menţinere a păcii, care demult a devenit un instrument de izolare forţată a ”RMN” de restul teritoriului Republicii Moldova şi, totodată, scut de protecţie al regimului anticonstituţional din regiune. Profitând de acest control, Rusia doreşte să impună o asemenea „soluţie” a conflictului care o să-i permită pe viitor că exercite controlul asupra Republicii Moldova „reîntregite”.

Consider că acum atât exponenţii regimului din ”RMN”, cât şi patronii lor din Federaţia Rusă, aşteaptă deznodământul evenimentelor din Ucraina şi terminarea Olimpiadei de la Soci pentru a trece la împiedicarea efectivă a semnării de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE. Pentru aceasta, agenţii sub acoperire şi de influenţă ai Federaţiei Ruse au ”reactivat” agentura sa din Unitatea teritorial-administrativă Găgăuzia, care urmează să completeze acţiunile de tensionare şi destabilizare a situaţiei social-politice din RM, transformând-o într-un permanent ”conflict intern controlabil” (de către Federaţia Rusă, desigur).

Viorel Cibotaru este director al Institutului European de Studii Politice din Moldova.