Noile provocări ale Rusiei în Transnistria (interviu)

KGB-ul transnistrean a cerut recent Chişinăului să-şi retragă timp de o lună forţele de ordine din zona de securitate. Analistul militar Cristian Negrea explică într-un interviu pentru Epoch Times că ”agitaţia legată de Tighina nu este de acum şi nu s-a oprit în 1992, ci este o politică continuă a paşilor mărunţi, cea de a dezvolta continuu acest cap de pod”. În opinia sa, Rusia vrea să distragă atenţia de la ce se întâmplă în Ucraina şi să folosească ”factorul de presiune transnistrean ca să convingă Republica Moldova să renunţe la acordul cu UE”.

”Comitetul securităţii de stat al RMN (KGB-ul transnistrean) solicită conducerii organelor de aplicare a legii din Republica Moldova în decurs de o lună să-şi retragă de pe teritoriul oraşului Bender toate detaşamentele de poliţie şi alte forţe de aplicare a legii, precum şi conducerea locală subordonată Republicii Moldova, inclusiv redislocarea Inspectoratului de poliţie Bender şi a oficiului IS CRIS Registru, ale căror prezenţă în zona de securitate este contrară deciziei existente a Comisiei Unificate de Control”, se arată în comunicatul KGB-ului transnistrean.

În replică, delegaţia Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control (CUC) a condamnat declaraţiile aşa-numitului „KGB” transnistrean, care a solicitat Chişinăului să-şi retragă timp de o lună forţele de ordine din zona de securitate, relatează Unimedia. Potrivit reprezentanţilor Chişinăului în CUC, acţiunile Tiraspolului reprezintă „o ameninţare directă la adresa mecanismului actual de pacificare şi o tentativă de diminuare a rolului Comisiei Unificate de Control în gestionarea ordinii publice în oraşul Bender, asigurarea securităţii şi neadmiterea acţiunilor de destabilizare a situaţiei în Zona de securitate.

Analistul militar, Cristian Negrea explică pentru Epoch Times de ce Rusia este interesată să destabilizeze Republica Moldova, prin agitaţia legată de Tighina.

Epoch Times: KGB-ul transnistrean a cerut Chişinăului să-şi retragă timp de o lună forţele de ordine din zona de securitate. Cum vă explicaţi această decizie şi ce efecte va avea ea?

Decizia transnistrenilor de a cere retragerea structurilor de ordine statale ale Republicii Moldova nu este o măsură care să surprindă prea mult dacă o privim în contextul evoluţiei situaţiei din zonă şi al interesului Rusiei în regiune. Deoarece trebuie să spunem de la bun început că este o decizie a Moscovei. Tiraspolul nu face nimic decât la cererea şi cu acordul Rusiei.

Trebuie să ne uităm puţin în trecutul apropiat, la originea conflictului, ca să înţelegem de ce Rusia şi Republica Moldovenească Nistreană (RMN) acordă o asemenea importanţă Tighinei (Bender). În timpul războiului din 1992, transnistrenii sprijiniţi de Armata a XIV-a au cheltuit mijloace militare foarte importante pentru a cuceri Tighina. La 20 iunie 1992 au atacat cu 20 de tancuri, unele arborând drapelul Rusiei, 6 dintre aceste tancuri fiind distruse de moldoveni pe străzile oraşului.

Ne punem întrebarea de ce Rusia a dat atâta importanţă Tighinei, şi în schimb s-a mulţumit să atace moderat poziţiile moldoveneşti de pe platourile Coşniţa şi Cocieri (în zona Dubăsariului), aflate pe malul stâng al Nistrului, şi astăzi sub jurisdicţia Chişinăului. Se părea că ar fi fost mai logic ca transnistrenii şi Armata a XIV-a sa-şi securizeze malul stâng, iar apoi să-l proclame al lor subliniind că teritoriul nu ar fi aparţinut istoric Moldovei.

Dar RMN îşi concentrează grosul forţelor spre Tighina, locul în care s-au dat cele mai grele lupte. Acest aspect poate părea minor, dar arată de fapt altceva, faptul că RMN, copilul Rusiei, are din start o atitudine ofensivă şi s-a străduit de la început să ocupe poziţii de pornire la ofensivă, un veritabil cap de pod pe malul drept al Nistrului. Pe lângă faptul că găzduieşte o puternică industrie de fabricare a armamentului, prin poziţia sa, podul peste Nistru care o leagă cu Tiraspolul, Tighina se află doar la 60 de kilometri de capitala Republicii Moldova, Chişinău. O coloană blindată plecată din Tighina poate ajunge la periferiile Chişinăului cam într-o oră. Acesta este rolul factorului suplimentar de presiune, cel militar, pe care Rusia îl poate aplica Republicii Moldova, faptul că a fost pusă de la început într-o situaţie strategică dificilă.

Observăm că toată agitaţia legată de Tighina nu este de acum şi nu s-a oprit în 1992, ci este o politică continuă a paşilor mărunţi, cea de a dezvolta continuu acest cap de pod. Să ne amintim de evenimentele de la Varniţa de la sfârşitul lui aprilie 2013. Deci, alegerea Tighinei pentru ultimatum provine dintr-o logică a evenimentelor de mai bine de 20 de ani, mai precis din 1992. Tot de atunci provine poate o premieră, trupele de menţinere a păcii după conflictul transnistrean au fost parte din conflict, toate sunt ruseşti. Acest lucru se menţine şi astăzi, deşi au fost voci care au cerut schimbarea trupelor ruseşti de menţinere a păcii cu altele europene, desigur fără rezultat.

Preşedintele României, Traian Băsescu declara recent că formatul de negociere „5 2”, în cazul Transnistriei, s-a dovedit a fi ineficient. De ce este ineficient acest format în opinia Dvs.?

Republica Moldova trebuie pedepsită pentru intenţia ei de parcurs european. Să nu uităm că Rusia încă nu a folosit factorul de presiune transnistrean ca să convingă Republica Moldova să renunţe la acordul cu UE.

Formatul 5 2 este ineficient în urma faptului că nu a reuşit să facă nimic de când există el, situaţia neavansând aproape deloc. Este şi normal dacă ne uităm din cine este alcătuit acest format: Rusia, Moldova, Transnistria, Ucraina, OSCE (cei 5) şi observatori UE şi SUA (cei 2). De la bun început se observă că trei din subiecţii cu drept de decizie (SUA şi UE au statut doar de observatori) sunt interesaţi de menţinerea situaţiei actuale care favorizează Transnistria. Pe de altă parte, OSCE este o instituţie care şi-a dovedit în timp slăbiciunea şi în alte situaţii, iar în cazul de faţă, paradoxal, este o instituţie care, în cazul rezolvării conflictului, şi-ar pierde raţiunea de a exista, şi aici găsim o explicaţie birocratică a tergiversării situaţiei. Revoltător este faptul că România a fost şi ea parte a formatului de negocieri în privinţa Transnistriei, dar s-a retras unilateral în 1994, un gest de trădare a intereselor României şi Republicii Moldova.

Pe de altă parte, observăm că Republica Moldova, şi din cauza situaţiei interne, are o politică destul de timidă pe acest subiect, fiind percepută ca şi partea care cedează mai totdeauna. Din păcate, diplomaţia moldoveană nu recurge la toate atuurile care le-ar putea avea de teamă să nu stârnească reacţia Moscovei, dar indiferent, reacţia Moscovei tot va exista.

Ce vrea să obţină Rusia prin aceste manevre ale separatiştilor?

Observăm faptul că momentul nu este ales întâmplător. Deşi anul trecut a marcat câteva succese importante ale Rusiei pe plan extern, cum ar fi anularea unei intervenţii aeriene occidentale în Siria sau retragerea Ucrainei înaintea semnării acordului cu UE (semnat de Republica Moldova), la început de 2014 se întrevăd unele probleme. Atentatele teroriste din decembrie şi perspectiva repetării lor la Olimpiada de la Soci, precum şi situaţia actuală din Ucraina ridică Rusiei mari probleme.

Cea mai stringentă rămâne Ucraina care, să ne amintim, s-a mai răsucit de câteva ori în ultimii zece ani. În 2004, în urma Revoluţiei Portocalii se îndreaptă spre occident ajungând să ceară Membership Action Plan (MAP) la NATO în 2008 la Bucureşti, apoi revine spre Rusia după alegeri, abandonând integrarea în NATO, menţinând ca obiectiv doar integrarea în UE la care renunţă prin neprezentare la Vilnius în 2013.

Reacţia străzii, evenimentele actuale, precum şi extinderea protestelor şi violenţelor în oraşele şi regiunile din vestul ţării ne arată tot mai mult o ţară sfâşiată, aflată în pericol de secesiune mai mult ca oricând de la dobândirea independenţei până acum, iar situaţia este departe de a se fi clarificat.

Ori, cea mai bună metodă de a distrage atenţia tuturor de la această problemă este să creezi o problemă altundeva. Iar cel mai nimerit ar fi în Republica Moldova, care şi ea trebuie pedepsită pentru intenţia ei de parcurs european. Să nu uităm că Rusia încă nu a folosit factorul de presiune transnistrean ca să convingă Republica Moldova să renunţe la acordul cu UE.

Deci, ne putem aştepta la provocări, inclusiv militare, din partea separatiştilor transnistreni în viitorul apropiat.

Cristian Negrea este analist militar şi scriitor.