Amnesty International: închiderea lagărelor de muncă în China - un nume nou, vechi abuzuri

În ce situaţie nu este clar beneficiul închiderii unui sistem de detenţie arbitrară, tortură şi abuzare a sute de mii de oameni?

Răspuns: atunci când regimul chinez anunţă închiderea sistemului de reeducare prin muncă, însă apoi foloseşte alte mijloace de detenţie arbitrară pentru a persecuta aceleaşi grupuri de oameni în acelaşi mod ca mai înainte.

Se pare că asta este ceea ce se petrece, conform unui Raport al Amnesty Internaţional, emis marţi. Studiul are la bază 60 de interviuri din ultimii patru ani, luate unor oameni din toate regiunile Chinei, ce fuseseră încarceraţi în lagăre de muncă sau supuşi altor forme de detenţie arbitrară. Raportul „Schimbi dieta, dar păstrezi acelaşi tratament? Abolirea Reeducării prin Muncă în China” oferă o imagine a modului în care dictatura din China îşi tratează promisiunea de a renunţa la sistemul lagărelor de muncă.

Partidul Comunist Chinez (PCC) s-a folosit de un sistem de reeducare prin muncă în lagăre ca de o unealtă vitală de opresiune politică. Lagărele au fost înfiinţate în anii 1950 pentru a-i ţine captivi pe cei etichetaţi de Partid drept duşmani, din pricina clasei lor sociale, originii sau gândirii „incorecte.

„Contrarevoluţionarii” şi „oamenii de dreapta” au fost pedepsiţi în lagăre şi, teoretic vorbind, detenţia lor nu a provocat nicio cheltuială statului, din moment ce aceştia au fost constrânşi să muncească pe post de sclavi.

În ultimii ani, populaţia captivă din lagăre a fost completată cu un nou set de „duşmani”. Pe lângă dependenţii de droguri şi criminalii de rând, în lagăre au ajuns să fie deţinuţi practicanţi Falun Gong, petiţionari (care au solicitat oficialilor din PCC să le rezolve nedreptăţile suferite), apărători ai drepturilor omului, activişti ai democraţiei, utilizatori de bloguri online, activişti de mediu, creştini, tibetani şi musulmani uiguri.

Condamnarea oamenilor la captivitate în lagărele de muncă silnică rămâne aleatorie: poliţia poate ţine prizonier pe oricine într-un lagăr de muncă timp de trei ani în lipsa unui proces, sau chiar a unui mandat de percheziţie. Nu există registre publice despre deţinuţi sau despre sentinţele acestora.

Închiderea lagărelor?

Corinna-Barbara Francis, cercetătoare la Amnesty Internaţional în ce priveşte situaţia din China, a afirmat că anunţul de închidere a lagărelor de muncă efectuat de către PCC la 15 noiembrie este mai puţin decât pare a fi.

„Cercetările noastre au arătat că, deşi ei pot aboli acesta formă specifică de detenţie arbitrară, folosesc în acelaşi timp alte metode de detenţie arbitrară pentru a perpetua aceleaşi tipuri de pedeapsă şi persecuţie în cazul aceloraşi grupuri de oameni anterior suprimate prin sistemul de reeducare prin muncă în lagăre” a declarat Francis pentru postul de televiziune New Tang Dynasty.

Potrivit Amnesty Internaţional, unele lagăre pur si simplu îşi schimbă afişul de pe faţadă. Fostul lagăr de reeducare prin muncă devine un lagăr de muncă silnică al drogaţilor – un loc de internare a dependenţilor de droguri. După ce se schimbă afişul, aceeaşi populaţie de mai înainte rămâne în cadrul instituţiei.

Alte lagăre îşi schimbă destinaţia în alte moduri. Un fost lagăr de reeducare prin muncă poate ajunge un centru de spălare a creierului.

Când se închide într-adevăr un lagăr, deţinuţii sunt pur si simplu transferaţi către un alt lagăr de muncă sau către o altă formă de detenţie arbitrară, cum ar fi centrele de îndoctrinare forţată, clasele de educaţie legală, închisorile negre sau instituţiile psihiatrice. Deţinuţii politici, petiţionarii şi practicanţii Falun Gong, în special, suferă acest tratament, potrivit raportului Amnesty.

În acest raport se afirmă că petiţionarii sunt adesea trimişi în închisorile negre. Practicanţii Falun Gong sunt duşi îndeosebi la centrele de spălare a creierului, de cele mai multe ori cunoscute sub numele oficial de centre de educaţie legală.

Închisorile negre sunt stabilimente care nu apar în registrele oficiale, iar demnitarii deseori le neagă existenţa.

Nici închisorile negre şi nici centrele de spălare a creierului nu au un statut prevăzut de legea chineză. Asemenea lagărelor de muncă silnică, detenţia în aceste amplasamente este arbitrară, fără implicarea instanţelor de judecată.

„Tratamentul abuziv, incluse fiind tortura şi condiţiile inumane de detenţie sunt intrinseci atât în cazul 'închisorilor negre', cât şi în cazul 'centrelor de spălare a creierului'” se consemnează în raport.

Falun Gong

Lagărele de muncă forţată au jucat un rol-cheie în eforturile PCC de a extermina practica spirituală Falun Gong, cunoscută şi sub numele Falun Dafa.

Persecuţia asupra Falun Gong a început în 1999 la comanda liderului de atunci al PCC, Jiang Zemin.

Jiang s-a temut de popularitatea practicii – potrivit datelor oficiale, 70 de milioane de chinezi adoptaseră Falun Gong (practicanţii consideră că numărul real depăşise 100 de milioane de oameni). Şeful PCC s-a mai speriat şi de faptul că populaţia Chinei putea găsi învăţăturile Falun Gong mai atrăgătoare decât ideologia comunistă.

Obiectivul încarcerării practicanţilor este acela de a-i „transforma”, de a-i forţa să abandoneze credinţa lor în moralitate, în Falun Gong.

Lagărele de muncă fac acest lucru supunându-i pe deţinuţii nou-introduşi la sesiuni intense de studiu şi autocritică. Se aşteaptă ca prizonierul să manifeste repulsie faţă de credinţele sale anterioare şi să semneze declaraţii de exprimare a vinovăţiei.

Dacă deţinutul ţine cu fermitate la credinţele sale, atunci se aplică tratamente coercitive. Acestea încep prin forme „uşoare” cum ar fi privarea de somn şi continuă treptat cu tortură severă şi sistematică, potrivit Amnesty Internaţional.

Amnesty afirmă că, în medie, o treime din populaţia de prizonieri din lagăre sunt practicanţi Falun Gong, iar în unele dintre lagăre, procentul de deţinuţi practicanţi a fost de 100%.

Conform datelor oficiale ale Ministerului de Justiţie, citate de Amnesty, în 1999, lagărele ţineau captivi 310.000 de oameni, număr care a crescut în 2007 la 400.000. Cifrele neoficiale consemnează un număr mult mai ridicat de deţinuţi.

Amnesty face referire la un angajat al sistemului juridic chinez, citat în revista Caijing din China continentală, care a întrebat cum să manevreze numărul mare de deţinuţi Falun Gong din lagărele de muncă. Aceştia au apărut în articol sub o titulatură încifrată, în contextul amânării închiderii lagărelor de muncă pe o perioadă de mai mulţi ani, datorită numărului lor ridicat.

Pe măsură ce lagărele sunt dezafectate, regimul refuză să îi elibereze pe practicanţii care nu au fost „transformaţi”.

Amnesty a descoperit faptul că, practicanţii ce urmează a fi eliberaţi din lagărele de muncă în curs de dezafectare sunt făcuţi să dispară, pentru a fi încarceraţi în alt loc, de către reprezentanţii Biroului 610 – organul Partidului însărcinat cu oprimarea Falun Gong. Sau, în unele cazuri, oficialii le impun membrilor de familie ai practicanţilor să semneze angajamente de garantare a comportamentului persoanelor vizate.

Erping Zhang, purtător de cuvânt al Centrului de Informaţii despre Falun Dafa, a comentat semnificaţia probelor prezentate în raportul Amnesty Internaţional.

„PCC este forţat să schimbe numele lagărelor de muncă din cauza notorietăţii acestora atât în interiorul, cât şi în exteriorul Chinei” a precizat Zhang. „Atâta vreme cât politica PCC de persecutare a Falun Gong nu se schimbă, modificarea titulaturii lagărelor sau centrelor de detenţie ilegală nu prea are relevanţă.”