"Adoptă un ţăran!" Românii, încurajaţi să salveze tradiţia şi micile gospodării
alte articole
Braşovul a găzduit sâmbătă o petrecere câmpenească, organizată în cadrul proiectului Adoptă un ţăran, proiect ce-şi propune să creeze o punte între orăşenii care îşi doresc să se hrănească sănătos şi producătorii autohtoni. Petrecerea este una cu "va urma", căci organizatorii promit o serbare câmpenească similară şi la Bucureşti.
Lansat la începutul lui 2016 de trei asociaţii, două din Braşov: Asociaţia Creştem România Împreuna (Mihai Mihu), Grupul de Intervenţie Civică (Hetti Benedek) şi Agora for Life din Belgia (Mihaela Popescu), programul Adoptă un ţăran îşi propune să încurajeze agricultura românească, punându-i în legătură pe orăşenii care-şi doresc pe mesele lor produse tradiţionale, curate, fără aditivi, cu ţărănii care le produc. A adopta un ţăran înseamnă, practic, să cumperi constant de la el, astfel încât producătorul să aibă o piaţă şi stabilitate.
"Campania Adoptă un ţăran a demarat în februarie anul acesta şi a avut un impact formidabil încă de la lansarea paginii. Au fost prezenţi o parte dintre ţărănii pe care i-am promovat pe pagină, cu produsele lor tradiţionale.
Fetele minunate de la Şezătoare ne-au arătat cum se cos iile, ne-au povestit cum se recondiţionează, cu câtă trudă se salvează modelele vechi. Au mai participat o mulţime de oameni faini, am avut produse cosmetice de la Grădina cu dragoste, care au fost oferite la o mini-tombolă", a relatat, pentru Epoch Times, Mihaela Popescu, cofondator al programului Adoptă un Ţăran.
În cadrul petrecerii, cei mici şi cei mari au putut lua parte la ateliere de tras cu arcul, traforaj, sculptură, totul într-o atmosferă rustică, creată de spaţiul Şcolii Democratice. Participanţii la tombolă au câştigat şi produse din gospodăriile ţărăneşti.
Următorul eveniment din cadrul programului va avea loc în Bucureşti, la începutul lunii iulie.
"Ceea ce ne-a determinat să lansăm această campanie a fost situaţia disperată în care se află micile gospodării, care nu se bucură de sprijin de nicăieri. Sărăciţi de politicile naţionale, de cele europene şi de politicile bancare, sunt sortite dispariţiei. Ceea ce facem noi ar putea fi considerat un proiect de ţară: încercăm să suplinim, cu mijloacele noastre modeste, ceea ce NU fac autorităţile.
Încercăm să salvăm micile gospodării, să ne salvăm tradiţiile, comunităţile rurale. Ceea ce avem noi – încă - în ROMANIA are o valoare inestimabilă - zone vaste de civilizaţie ţărănească autentică. Stiu prea bine ce se întâmplă în Vestul Europei, unde ceea ce avem noi se poate vedea doar în muzee.
Prin ajutorarea micilor gospodării încercăm să împiedicăm, să reducem fenomenul emigraţiei, al pustiirii satelor româneşti. Ajutând ţăranii, meşteşugarii, ţăranii nostri autentici să vândă produsele, îi ajutăm să supravieţuiască, să nu se transforme în culegătorii roadelor ălora, pe alte meleaguri. Totodată, ne ajutăm pe noi, orăşenii, să trăim sănătos, să eliminăm verigile intermediare, încurajăm lanţul scurt de distribuţie: producător-consumator.
Încercăm să dezvoltăm o relaţie pe termen lung între orăşeni şi ţărani: noi căutăm ţăranii tradiţionali, care au produse sănătoase, îi vizităm, în măsura posibilităţilor, îi promovăm şi apoi orăşenii îşi aleg ţăranul de la care vor cumpăra produse. Chiar săptămâna aceasta vom porni în căutarea gospodăriilor tradiţionale, în căutarea a ceea ce are ţara noastră caracteristic.
Ceea ce alţii consideră a fi o “rămânere în urmă” ar trebui transformat într-un avantaj. Nu degeaba există acest fenomen al stabilirii cetăţenilor din Vestul Europei în România, pentru că ei apreciază la justa valoare minunăţiile pe care le adăposteşte - încă - ţara noastră!", crede Mihaela Popescu.
