Reguli ce trebuie cunoscute pentru o călătorie de neuitat în Ţara Soarelui Răsare

Pentru occidentali, Japonia ar putea fi una dintre ţările cele mai fascinante şi misterioase pentru călătorii, mai ales datorită culturii sale antice bogate.

Ţara Soarelui Răsare şi-a dezvoltat o cultură unică, printr-o diversificare treptată a tuturor artelor (ikebana, origami, ukiyo-e), meşteşuguri (păpuşi, articole lăcuite, oale), dans tradiţional, teatrul (kabuki, Noh, bunraku, rakugo), tradiţii diverse (onsen, sentō, ceremonia ceaiului, arhitectură, grădini, săbii Katana), şi bucătărie.

Conform legendelor şi documentelor japoneze, Ţara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii şi jumătate. Legenda spune că Japonia a fost creată de către zei, care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum şi o multitudine de insule mici (peste 5000).

Iată un mic ghid de comportament pentru a evita să fiţi catalogaţi needucaţi în această ţară unică în felul său. Atunci când se călătoreşte într-un loc departe de casă, este întotdeauna important să ne amintim că, de la un meridian la altul, obiceiurile şi tradiţiile se pot schimba foarte mult.

Călduroşi, dar nu prea mult

Referitor la salut, în Japonia lucrurile funcţionează foarte diferit de Europa: săruturile şi îmbrăţişările sunt rezervate doar prietenilor vechi, rudelor, sau persoanelor care se cunosc de mult timp. Atunci când vă este prezentată pentru prima dată o persoană, mai ales de sex opus, este bine să evitaţi contactul fizic, vă puteţi limita la o strângere de mână. Va fi timp după aceea să o cunoaşteţi mai bine.

Metrou de coşmar, ar putea spune iubitorii smartphone-ului

Cu toate că Tokyo este unul dintre cele mai mari şi haotice oraşe din lume, metroul este unul dintre cele mai tăcute locuri. Acest lucru se datorează faptului că, mai ales în prezenţa altor persoane, japonezii consideră nepoliticos vorbitul prea tare, sau şi mai rău, la telefon, în timp ce vă aflaţi într-un vagon. Genţile şi rucsacii, în loc să fie ţinuţi în mână, trebuie sprijiniţi pe rafturile adecvate, astfel încât să nu deranjeze sau să facă dificilă trecerea altor călători. Şi nu uitaţi: pe scările rulante trebuie să păstraţi stânga, nu dreapta ca în România.

Se poate dormi în public

Ţara în care se doarme cel mai puţin în lume, a făcut din microsomnul în public un fel de ritual, ajungând până acolo încât să-l numească "inemuri", literal "să fii prezent în timp ce dormi".

Cu cât cresc responsabilităţile, cu atât mai mult creşte dreptul de a dormi unde şi pentru cât timp se doreşte, chiar la locul de muncă, la şcoală, în cadrul unei conferinţe sau în mijloacele de transport public. Important este să se respecte regulile şi să se "guverneze postura".

Dacă bei tu, beau şi eu

Un alt aspect căruia trebuie să i se dea atenţie: atunci când vă aflaţi la masă, mai ales în cazul consumului de băuturi alcoolice, cum ar fi berea sau sake, cel mai bine este să evitaţi să vă puneţi singuri băutura în pahar, deoarece este considerat un semn de proastă educaţie sau, mai rău, de alcoolism. Mai bine lăsaţi pe altcineva să o facă pentru voi, după care îi întoarceţi favoarea.

Nu se mănâncă în public

Aceasta nu este o regulă strictă, dar japonezilor nu le place să consume alimente şi băuturi în timp ce merg pe stradă. Nu este o coincidenţă faptul că cele câteva coşuri pentru gunoi din Tokyo se află lângă maşinile automate de mâncare şi băutură, astfel se promovează consumul în acel loc şi se descurajează mâncatul în timpul mersului pe stradă.

Nu se dă bacşiş

Dacă sunteţi mulţumiţi cu ceea ce aţi mâncat, plătiţi factura şi mulţumiţi chelnerului sau proprietarului localului cu un călduros "arigato gozaimasu" (vă mulţumesc foarte mult, în japoneză). Dar nu lăsaţi absolut deloc bacşiş, ar putea fi perceput mai degrabă ca fiind un gest neelegant: cultura japoneză îi îndrumă pe toţi, fără excepţie, să dea maximul în munca lor, în scopul de a face un serviciu bun pentru alţii, şi, cu siguranţă, nu pentru a câştiga nişte bani în plus.

Jos mâinile de pe bani

Chiar şi plata cea mai simplă în Japonia trebuie să urmeze un model precis: în loc să daţi banii sau cardul de credit direct în mâinile casierului, un gest considerat destul de neplăcut, amintiţi-vă întotdeauna să le puneţi în omniprezentele tăviţe mici din plastic de lângă registrul de casă. Va fi casierul cel care îi va ridica direct de acolo, folosind din nou tăviţa pentru a vă înapoia restul sau factura.

Maeştrii plecăciunilor

Chiar dacă în prezenţa unui străin japonezii au tendinţa de a utiliza strângerea de mână, este bine să ne amintim că plecăciunea în Japonia este o adevărată artă. Astfel că, în funcţie de gradul de formalitate se modifică şi profunzimea plecăciunii. Dar staţi liniştiţi: chiar şi fără a vă apleca până la genunchi, pentru cele mai multe interacţiuni este suficientă doar o scurtă înclinare din cap, însoţite de clasicul salut japonez.

Zgomotele în timpul mesei

În loc de urarea "Poftă bună!", fiecare masă ar trebui să fie începută cu ritualul "itadakimasu!". În Japonia, dacă nu consumaţi întregul conţinut al farfuriei nu este considerat nepoliticos, ci mai degrabă un indiciu că sunteţi plini şi nu doriţi să primiţi altă mâncare. Şi, dacă aveţi probleme cu consumatul supei, nu vă faceţi griji: multe dintre supele tipice, cum ar fi miso, pot fi băute direct din castron, şi nimeni nu vă va privi ciudat dacă faceţi zgomot în timp ce mâncaţi.

Cu picioarele goale, sau aproape

Să fii invitat în casa unui japonez este considerată o adevărată onoare. Din acest motiv este absolut obligatoriu să vă lăsaţi pantofii la intrare, rămânând în şosete sau folosind o pereche de uwabaki, un tip de "papuci" utilizaţi în Japonia. De multe ori descălţatul pantofilor se impune, de asemenea, şi în locuri publice, cum ar fi un restaurant.

Pentru a evita o confruntare, în Japonia nu se spune un "nu" direct

Un instrument important de comunicare în Japonia este tăcerea. Japonezii folosesc diferite modalităţi pentru a face ca o persoană să înţeleagă refuzul, utilizând în mod subtil fraze vagi, cuvinte goale sau tăcerea.

Dacă în ţările occidentale, în general, comunicarea este destul de directă, în Japonia este indirectă. Sunt folosite expresii apropiate pentru a transmite mesajul real. Cu alte cuvinte, pe de o parte este important să se menţină armonia socială, de cealaltă parte este important să se înţeleagă mesajul transmis.

Kuki yomenai

Kuki yomenai (空 気 読 め な い), lit. "a nu şti să citeşti aerul", este un termen utilizat pentru a-i defini pe indivizii care au probleme în înţelegerea rapidă a unei situaţii, care nu pricep prea bine comunicarea non-verbală sau aspecte de bază ale codului social japonez. Aceştia sfârşesc prin a spune sau a face lucruri nepotrivite şi nedorite, punându-şi interlocutorii în situaţii delicate şi stânjenitoare.

Japonia este o ţară unde importanţa grupului este mai presus decât cea a individului, unde majoritatea liniilor directoare şi a convenţiilor sociale se reglementează în funcţie de acesta. Un obicei înrădăcinat în cultura japoneză: se ia în considerare mai întâi grupul - menţinând pacea şi armonia în mijlocul acestuia, pentru a evita conflictele inutile - mai degrabă decât individul în sine. Acesta este motivul pentru care japonezii acordă o mare importanţă capacităţii individuale de a "citi aerul". Adică, fiecare trebuie să ştie şi să înţeleagă o situaţie "din zbor", înainte ca aceasta să fie exprimată în cuvinte.